REPARARE PREJUDICIU EROARE JUDICIARA. 300.000 LEI DAUNE MORALE - CAB, decizia nr. 296/25.04.2016: „In baza unor acte si masuri procesuale, reclamantul a fost incarcerat circa 1 an si 8 luni. Ulterior condamnarii definitive, a declarat calea de atac a revizuirii, admisa prin decizia definitiva nr. 23/29.01.2014 a CA Timisoara, prin care s-a statuat ca reclamantul este nevinovat. In acest context faptic este de necontestat ca sunt aplicabile prevederile art. 538 CPP”

Prin decizia civila nr. 296/25.04.2016 pronuntata in dosarul nr. 22586/3/2014, Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a IV-a civila a respins ca lipsita de obiect exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Public, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant Z.V.D. impotriva sentintei civile nr. 261/02.03.2015 pronuntate de Tribunalul Bucuresti-Sectia a V-a civila, in contradictoriu cu apelantul-parat Ministerul Finantelor Publice, a admis apelurile declarate de apelantul DIICOT-Structura Centrala si de apelantul parat Ministerul Finantelor Publice impotriva aceleiasi sentinte, pe care a schimbat-o in parte in sensul ca a redus - de la 700.000 lei, la 300.000 lei - cuantumul despagubirilor morale acordate apelantului-reclamant Z.V.D., victima a unei erori judiciare, mentinand celelalte dispozitii din sentinta apelata (cuantumul daunelor materiale, vechimea in munca).

Decizia nr. 296/25.04.2016. Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a IV-a civila

pres. Ion POPA

jud. Diana Florea BURGAZLI

Obiectul dosarului: reparare prejudicii erori judiciare.

Solutia: „Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Public ca fiind lipsita de obiect. Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant Z.V.D. cu domiciliul ales la SCA Hotca si Asociatii, sector 4, Bucuresti, Splaiul Unirii nr. 152-154, et. 1, impotriva sentintei civile nr. 261/02.03.2015 pronuntate de Tribunalul Bucuresti-Sectia a V-a civila, in contradictoriu cu apelantul-parat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice. Admite apelurile declarate de apelantul Ministerul Public-PICCJ-DIICOT-Structura Centrala cu sediul in sector 1, Bucuresti, Calea Grivitei, nr. 24 si apelantul parat Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice cu sediul ales in sector 2, Bucuresti, str. Sperantei, nr. 40, impotriva sentintei civile nr. 261/02.03.2015 pronuntate de Tribunalul Bucuresti-Sectia a V-a civila, in contradictoriu cu apelantul-reclamant Z.V.D. si schimba in parte sentinta in sensul ca reduce cuantumul despagubirilor morale la suma de 300.000 lei. Mentine celelalte dispozitii ale sentintei. Definitiva”.

>>Decizia nr. 296/25.04.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a IV-a civila, in dosarul nr. 22586/3/2014

Extras din decizie:

„Vom constata ca, in baza unor acte si masuri procesuale, reclamantul a fost incarcerat, intr-o prima etapa, ca masura preventiva, iar ulterior ca efect al unei condamnari definitive, circa 1 an si 8 luni.

Vom mai constata ca, ulterior condamnarii definitive printr-o hotarare judecatoreasca si a incarcerarii, reclamantul a declarat calea de atac a revizuirii, admisa in final prin decizia definitiva nr. 23/29.01.2014 a Curtii de Apel Timisoara, hotarare prin care s-a statuat ca reclamantul este nevinovat, dispunandu-se achitarea acestuia.

In acest context faptic este de necontestat ca sunt aplicabile prevederile art. 538 Cod procedura penala care reglementeaza expres tocmai situatii de natura celei de fata.

Pentru aceste considerente, criticile privind pretinsa neincidenta in cauza a prevederilor art. 538 Cod procedura penala privind eroarea judiciara si dreptul la reparatie vor fi respinse.

In legatura cu cuantumul daunelor morale acordate, retinem urmatoarele:

Este notoriu si unanim acceptat jurisprudential ca suferinta si nedreptatea in cazul unei erori judiciare nu pot fi evaluate pe baza unor criterii rigide si cuantificabile banesc. Ramane la aprecierea judecatorului cauzei sa stabileasca acest cuantum in functie de datele concrete ale spetei, de persoana celui vatamat, de anturajul si preocuparile sale anterior condamnarii pe nedrept, dar si ulterior, de durata incarcerarii, urmarindu-se o echilibrare a imperativului reparatiei, pe de o parte, ce excesul reparatoriu, pe de alta parte, ce s-ar putea transforma in aceasta ultima ipoteza intr-o sursa de venituri necuvenite si nejustificate. Acesta este sensul de altfel si al dispozitiilor cu caracter generic si de recomandare prevazute de art. 540 Cpp.

In speta de fata vom retine ca reclamantul a fost supus unor proceduri judiciare restrictive de drepturi sau privative de libertate circa 4 ani si jumatate, din care circa 1 an si 7 luni in stare de arest preventiv sau ca efect al condamnarii definitive.

Vom mai retine ca in privinta condtiilor de efectuare a pedepsei cu inchisoarea in penitenciarele din Romania s-a pronuntat, in sensul condamnarii, si CEDO, fiind oricum notoriu ca executarea unei pedepse cu inchisoarea nu aduce satisfactie celui in cauza, ci in mod vadit privatiuni de tot felul si consecinte negative. Este la fel de vadit ca executarea propriu-zisa a pedepsei in penitenciar 'asigura' celui condamnat si un 'anturaj' pe masura indiferent de penitenciarul in care se executa efectiv pedeapsa. Sub acest ultim aspect vom constata ca reclamantul, anterior incarcerarii, putea fi incadrat in categoria unui cetatean obisnuit cu un anturaj profesional ori sentimental la fel de obisnuit, la nivelul preocuparilor sale cotidiene si al gradului de pregatire scolara si profesionala dobandita pana la acel incident, respectiv de nivel mediu.

Vom retine in acest context ca, desi avand un profil activ, dovada fiind angajarea sa in munci remunerate nu doar in Romania, ci si in Irlanda si Germania, reclamantul nu a reusit pana la varsta de 27 de ani sa performeze intr-un anumit domeniu, fiind angajat in constructii, iar apoi ca sofer cu un salariu lunar de 750 lei, apropiat de cel minim pe economie.

Remarcam si faptul ca la data incarcerarii reclamantul nu era casatorit si nu avea copii, neputand fi retinute eventuale efecte negative ale condamnarii in sensul destramarii relatiilor conjugale ori a relatiilor parintesti.

Din tot acest context faptic reiese cu evidenta ca viata de zi cu zi a reclamantului, cu realizari mai mari sau mai mici, profesionale, sentimentale, amicale si familiale a fost grav perturbata de procedurile judiciare la care a fost supus, inclusiv, sau mai ales, incarcerarea si tot cu evidenta reiese imperativul reparatiei ce se impune a-i fi acordate.

Avand in vedere insa ca, prin acest episod judiciar intreruptiv al vietii sale cotidiene, reclamantului nu i-au fost stopate proiecte de viata sau profesionale majore, care sa-i afecteze grav si iremediabil viitorul profesional sau personal, si ca nici consecintele negative suportate nu au fost de natura sa produca efecte iremediabile (familial, profesional, medical), apreciem ca suma acordata de judecatorul fondului cu titlu de despagubire morala este disproportionata, motiv pentru care o vom reduce la cuantumul de 300.000 lei, suma suficienta pentru ca reclamantul sa isi reia viata cotidiana si sa inlature efectul negativ al condamnarii pe nedrept.

Pentru toate aceste considerente, in baza art. 480 alin. (2) Cod procedura civila, vom respinge apelul reclamantului, care solicita o marire a cuantumului daunelor morale, si vom admite apelurile Ministerului Public si paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, in sensul diminuarii cuantumului daunelor morale.

Vom mentine celelalte dispozitii ale sentintei privind respingerea exceptiei lipsei de interes, daunele materiale si vechimea in munca.

Vom respinge ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale a Ministerului Public fiind lipsita de obiect in conditiile in care Ministerul Public nu este parte in litigiul de fata, avand doar calitatea de participant in intelesul art. 92 Cod procedura civila”.

In acelasi dosar:

>>Sentinta nr. 261/02.03.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia a V-a civila, in dosarul nr. 22586/3/2014

Cititi si:

>>EROARE JUDICIARA. REVIZUIRE ADMISA DUPA CASARE – Tribunalul Timis, sentinta nr. 372/25.10.2013