POPA SI TANASESCU vs. ROMANIA – Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a audiat partile decat cu privire la admisibilitatea recursurilor si nu i-a informat pe reclamanti despre intentia sa de a casa hotararile de achitare ale instantelor inferioare si de a reexamina fondul acuzatiei. Incalcarea Art. 6.1 coroborat cu Art. 6.3 lit. (c) si (d) din Conventie.
Data: 03 September 2015, 12:59 | autor: A.P. | 0 comentarii | 3388 afisari
In cauza Popa si Tanasescu contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat incalcarea Art. 6.1 coroborat cu Art. 6.3 lit. (c) si (d) din Conventie.
Curtea a stabilit ca Inalta Curte de Casatie si Justitie, care i-a condamnat pe reclamantii Ioan Stefan Popa si Aurelian Stefan Tanasescu fara a-i audia, casand solutiile de achitare dispuse de instantele de fond si de apel, nu a respectat cerintele unui proces echitabil.
Judecatorii europeni au subliniat ca dreptul inculpatului de a avea ultimul cuvant in fata instantei nu poate fi echivalat cu dreptul inculpatului de a fi ascultat de instanta in timpul dezbaterilor.
Extras din hotarare:
"43. Curtea retine la inceput ca cerintele de la Art. 6.3 trebuie vazute ca aspecte particulare ale dreptului la un proces echitabil garantat de Art. 6.1 si, prin urmare, plangerile reclamantilor in temeiul Art. 6.1 si Art. 6.3 ar trebui examinate impreuna (Sinichkin vs. Rusia, par. 36).
44. Curtea reitereaza ca modul de aplicare al Art. 6 la procedurile in fata instantelor de recurs depinde de trasaturile speciale ale procedurilor implicate; trebuie sa se tina seama de totalitatea procedurilor din ordinea juridica interna si de rolul instantei de recurs in cadrul acesteia.
45. Cu toate acestea, Curtea a sustinut ca atunci cand unei instante de recurs i se solicita sa examineze o cauza in fapt si in drept si sa faca o evaluare completa a chestiunii vinovatiei sau nevinovatiei reclamantului, aceasta nu poate, din perspectiva unui proces echitabil, sa stabileasca in mod corespunzator aceste probleme fara o evaluare directa a probelor prezentate in persoana de catre un inculpat care sustine ca nu a comis fapta pretinsa a fi o infractiune (a se vedea Ekbatani vs. Suedia, par. 32; Andreescu vs. Romania, par. 64; Marcos Barrios vs. Spania, par. 32).
46. In plus, Curtea considera ca in stabilirea acuzatiilor in materie penala ascultarea inculpatului in persoana ar trebui, oricum, sa fie regula generala. Orice derogare de la acest principiu ar trebui sa fie exceptionala si supusa unei interpretari restrictive. Curtea adopta aceasta opinie in special pentru ca reclamantii riscau inchisoarea si chiar au fost condamnati la o pedeapsa de 7 ani de inchisoare, ceea ce, evident, atragea un grad semnificativ de stigmatizare.
47. Prin urmare, pentru a stabili daca a avut loc o incalcare a Art. 6 in prezenta cauza, trebuie examinat rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si natura problemelor pe care a fost solicitata sa le judece.
48. Curtea reitereaza ca in prezenta cauza domeniul de aplicare al competentei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ca instanta de recurs, este prezentat la art. 385/15 si 385/16 din Codul de procedura penala. In conformitate cu art. 385/15, Inalta Curte de Casatie si Justitie, ca instanta de recurs, poate pronunta o noua hotarare pe fond. La 13 octombrie 2003, Inalta Curte de Casatie si Justitie a casat Sentinta din 15 februarie 2002 si Decizia din 5 iulie 2002 si a pronuntat o noua hotarare pe fond. Conform dispozitiilor legale mentionate anterior, efectul a fost ca procedurile de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au fost proceduri complete guvernate de aceleasi norme ca in cazul unui proces pe fond, instantei cerandu-i-se sa examineze atat faptele, cat si problemele de drept. Inalta Curte de Casatie si Justitie putea sa decida fie sa mentina achitarea reclamantilor, fie sa ii condamne, dupa o evaluare minutioasa a chestiunii vinovatiei sau nevinovatiei lor.
49. Curtea retine ca, prin casarea hotararilor de achitare pronuntate de primele doua instante, Tribunalul Bucuresti si, respectiv, Curtea de Apel Bucuresti, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit doua acuzatii in materie penala impotriva fiecarui reclamant, condamnandu-i fara sa ii asculte.
50. Curtea nu este convinsa de argumentul Guvernului potrivit caruia faptul ca inculpatul a avut ultimul cuvant in fata instantei a fost suficient in prezenta cauza. Prin urmare, Curtea subliniaza ca, desi dreptul unui inculpat de a avea ultimul cuvant in fata instantei este cu siguranta important, acesta nu poate fi echivalat cu dreptul sau de a fi ascultat de instanta in timpul procesului (a se vedea Constantinescu vs. Romania, citata anterior, paragraful 58; Andreescu vs. Romania, citata anterior, paragraful 68; si Spinu vs. Romania, nr. 32.030/02, paragraful 58, 29 aprilie 2008).
51. Mai mult decat atat, Inalta Curte de Casatie si Justitie a ascultat partile doar cu privire la admisibilitatea recursurilor si nu i-a informat pe reclamanti cu privire la intentia sa de a casa hotararile pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti si de Tribunalul Bucuresti si de a reexamina fondul acuzatiei. Curtea considera ca, in vederea unui proces echitabil, o instanta nu poate sa caseze o hotarare precedenta si sa reevalueze probe fara sa informeze in mod corespunzator partile interesate si sa le acorde posibilitatea de a-si prezenta cauza.
52. Lipsa ascultarii inculpatului in persoana este si mai dificil de conciliat cu cerintele unui proces echitabil in circumstantele specifice ale acestei cauze, unde instanta de recurs a efectuat o evaluare a laturii subiective a pretinsei infractiuni, respectiv intentia reclamantilor de a comite infractiunile, si a fost prima instanta care i-a condamnat in actiunea introdusa pentru a stabili o acuzatie in materie penala impotriva lor (a se vedea Constantinescu, citata anterior, par. 59; Andreescu, citata anterior, par. 70; Igual Coll vs. Spania, par. 35; Marcos Barrios vs. Spania, citata anterior, par. 40).
53. Curtea recunoaste modificarile in legislatia interna care par sa aduca procedurile penale mai aproape de cerintele Conventiei cu privire la acest aspect (a se vedea paragraful 34 de mai sus). Cu toate acestea, aceste modificari au avut loc in 2006 si, astfel, nu sunt relevante pentru prezenta cauza.
54. Considerentele precedente sunt suficiente pentru a-i permite Curtii sa concluzioneze ca in prezenta cauza Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a respectat cerintele unui proces echitabil".
Pentru incalcarea principiului nemijlocirii, cititi si:
>>Ilisescu si Chiforec vs. Romania
Adauga comentariu
ATENTIE
Mesajele cu continut indecent nu vor fi postate.
Inainte de a posta, cititi regulamentul: Termeni legali si Conditii