Ziua Justitiei 2016. Discursul presedintelui CSM, Mircea Aron

Consiliul Superior al Magistraturii a organizat, duminica 3 iulie 2016, cea de-a XXII-a editie a Zilei Justitiei. Evenimentul a avut loc la Palatul de Justitie din Bucuresti, in prezenta a numerosi reprezentanti ai principalelor institutii din sistemul judiciar.

---

Seria luarilor de cuvant a fost deschisa de presedintele CSM, judecatorul Mircea Aron (foto), urmat de consilierul prezidential Simina Tanasescu, care a transmis mesajul presedintelui Klaus Iohannis pentru reprezentantii aparatului de justitie, viitorul presedinte interimar al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judecatorul Cristina Iulia Tarcea, ministrul Justitiei, Raluca Pruna, Procurorul General al PICCJ, Augustin Lazar, presedintele UNBR, Gheorghe Florea, notarul Laurentia Badiu - reprezentant al Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania, si Avocatul Poporului - Victor Ciorbea.

Discursul presedintelui CSM, Mircea Aron:

„Doamnelor si domnilor,

Excelentele voastre, domnilor ambasadori,

Distinsi invitati,

Dragi colegi

In spiritul normalitatii pe care ne-o dorim, sarbatorim azi a 22-a aniversare a zilei dedicata tuturor celor care isi desfasoara activitatea in domeniul justitiei, unul din cele trei fundamente ale statului de drept, prin care societatea manifesta capacitatea de a-si apara valorile care ii definesc existenta.

Va multumesc pentru faptul ca ati acceptat sa fiti alaturi de noi in aceasta zi in care omagiem activitatea tuturor celor care au ales si au fost investiti sa transforme ideea de lege si nevoia de adevar si dreptate in realitati ale vietii de zi cu zi.

In sensul aceleiasi normalitati, va spun ca pentru mine, ca judecator si ca cetatean, aniversarea Zilei Justitiei va capata semnificatie maxima atunci cand justitia se va sprijini pe o legislatie congruenta, viguroasa in spirit, clara in litera, iar magistratii chemati sa o infaptuiasca sub semnul vocatiei vor fi recunoscuti si respectati, si nu numai pentru ca asa cere legea sau pentru ca apar la televizor, in ziare sau in publicatii online, ci pentru ca asa apreciaza societatea in majoritatea ei, fara eforturi sau efecte de imagine exterioare salii de judecata.

Chiar daca si in justitie e nevoie sa iesim in spatiul public, sa spunem ce facem, imaginea reala nu se construieste prin tehnici exterioare de reclama sau promovare pentru ca actul de justitie nu are concurenta, iar justitia este in competitie cu ea insasi, astfel ca ceea ce trebuie sa prevaleze este competenta profesionistilor.

Actul de justitie se bazeaza exclusiv pe nevoia specifica de dreptate, iar societatea este cel mai fin barometru al modului in care se realizeaza justitia, in functie de ceea ce justitia ii ofera ca raspuns la nevoia specifica.

Asa fiind, cred ca ceea ce se asteapta de la noi, ca profesionisti ai sistemului, este sa ne realizam misiunea, adica asigurarea unui climat social civilizat care sa reflecte suprematia legii, echilibrul puterilor, corectitudinea relatiei stat-cetatean.

Dincolo si in pofida neclaritatilor sau imperfectiunilor unor legi, magistratul care le aplica da masura dreptatii, a justului echilibru prin fiecare act de justitie pe care este chemat sa-l infaptuiasca.

Pe de alta parte, dincolo de calitatea legislatiei si calitatea pregatirii juridice a magistratului, functionarea sistemului este determinata de resurse, de mijloacele bugetare atribuite.

Concomitent, chiar daca sistemul se sprijina numai pe factorii implicati, calitatea functionarii sistemului judiciar depinde evident de interactiunea dintre numerosii intervenienti: politie, procuror, avocat, grefier, judecator. Iar judecatorul nu este decat una dintre verigile acestui lant de factori si nu ultimul, deoarece etapa executarii hotararii are aceeasi importanta. O spune si Avizul nr. 11/2008 al Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni.

Chestiunea la care acest Aviz se refera este mediul in care ar trebui sa se desfasoare actul de justitie.

Intr-o perspectiva mai larga a publicitatii, ca regula a procesului, infaptuirea dreptatii apare in oglinda unor mijloace media – televiziuni, publicatii on-line, etc. – mai aproape de scena unor spectacole de opereta.

Nu de putine ori pe ecrane se desfasoara procese inainte, concomitent sau dupa ce acestea devin realitate (unele nici nu devin), la care participa politicieni, analisti, experti, avocati si chiar judecatori in functie, deontologi, fosti demnitari, uneori de cel mai inalt rang in conducerea statului.

De buna seama ca mass media nu e un lucru de gluma, dimpotriva. Nu exista o societate democratica si civilizata fara libertatea presei si toti oamenii de buna credinta asteapta de la aceasta informatii, mai ales cand este vorba de lucruri serioase, cum sunt cele care fac obiectul justitiei.

Cu siguranta, fata de volumul informatiilor si anvergura dezbaterilor, in justitie se intampla azi ceva cu adevarat.

Ceea ce remarc eu, a crea o problema in mintea consumatorului de media este raspunsul la intrebarea:este deformata realitatea sau oglinda?

Desigur, raspunsul apartine celor avizati si de buna-credinta si in primul rand celor care au competenta sa il dea, respectiv profesionistii din sistem.

Pe de alta parte, apreciez ca actul de justitie nu reclama aplauze sau huiduieli pentru ca in justitie cortina nu trebuie sa cada niciodata, iar pe scena profesionistii nu sunt actori sau vedete, ci magistrati care au ales, au fost selectati si investiti sa oficieze dreptatea.

De aceea, stimati invitati si dragi colegi, mesajul meu de astazi este unul de respect si apreciere fata de sistemul de justitie romanesc, fata de corpul magistratilor din Romania, fata de grefieri, asimilati, personal auxiliar din instante si parchete, fata de reprezentantii profesiilor liberale, avocati, notari, practicieni in insolventa, experti, consilieri.

Raportati-va la sistemul de justitie ca la o normalitate!

Multumesc tuturor celor care, renuntand in aceasta dimineata la tihna duminicala, au inteles sa raspunda invitatiei noatre de a omagia justitia pentru ce este si trebuie sa fie.

Sa nu uitam ca: 'fara justitie niciun taram nu poate prospera', asa cum remarca un vechi filozof.

Va multumesc!”.