Unele aspecte actuale in practica profesiei de avocat privind protectia secretului profesional al avocatului

De ce este necesar apelul permanent la valorile si principiile fundamentale ale profesiei de avocat?

Se impune reluarea unei teme presupusa a fi clarificata pe deplin?

*

---

Una dintre cele mai importante obligatii ale avocatului este interesul pentru profesia din care faci parte!

Masura manifestarii acestui interes indica soliditatea reala a Corpului profesional, gradul de dezvoltare a culturii de apartenenta la un grup profesional organizat pe baza de lege, situatie care il diferentiaza de orice alte forme asociative voluntare, care functioneaza mai ales pentru dereglementarea profesiei, de cele mai multe ori beneficiind de slabiciunea profesiei.

Profesia trebuie sa initieze dezbateri, sa solicite opinii, sa investigheze realitatea de fapt si sa realizeze functional un mecanism care are ca scop apararea si prin avocati a statului de drept!

Este vorba de dezbateri profesionale normale, creative.

Este de asteptat ca ele sa distinga intre competenta si diletantism, sa departajeze pe cei curajosi de cei fricosi, pe cei responsabili de cei comozi.

Doctrina despre profesia de avocat din Romania este insuficient dezvoltata.

Concursul opiniilor, divergentele de opinii cu privire la pozitia avocatului in societatea actuala, implicarea sa reala in activitatile specifice sistemului judiciar, ale mediului de afaceri, in proiecte ale administratiei publice, efectele activitatilor profesionale ce reclama transparenta decizionala (spre exemplu in procedura achizitiilor, in proiecte ale administratiei publice, etc.) cu privire la configurarea in mod specific in domenii de activitate profesionala specifica a principiilor profesiei de avocat nu poate fi decat benefic.

*

Asa se manifesta normalitatea in profesia de avocat, care nu este scutita de disfunctii, dar care trebuie sa identifice resurse pentru a se apara.

De ce acest interes?

Dreptul de a beneficia de consultanta si reprezentare corespunzatoare prin intermediul unui avocat sta la baza edificiului statului de drept.

Intr-un stat de drept nimeni nu este mai presus de lege.

Intr-un asemenea context, raspunderea juridica a avocatului, care nu beneficiaza de imunitate, este fireasca.

De principiu, dispozitiile legii civile si ale legii penale generale se aplica avocatilor in aceeasi masura in care se aplica si altor cetateni. In consecinta, avocatii raspund pentru activitatea lor profesionala cu observarea conditiilor legii speciale care organizeaza exercitarea profesiei intr-un stat de drept.

Avocatii nu sunt imuni la savarsirea de infractiuni. Activitatea lor profesionala poate atrage raspunderea, in anumite conditii, a persoanei in favoarea careia avocatul actioneaza.

Este o constanta a educatiei initiale in profesia de avocat ca cel mai mare risc asociat angajarii raspunderii avocatului este clientul sau.

Aceasta concluzie este corecta in masura in care avocatul, prin sprijinirea fara caracter doloziv a clientului sau, devine usor subiectul suspiciunii de implicare in calitate de complice al clientului sau cand este vorba de investigarea unei fapte penale a unui client si cand avocatul este adesea perceput drept ”adversar” al adevarului si aplicarii legii!

Limita intre necunoasterea culpabila de catre avocat a realitatii faptelor savarsite de client si o eventuala cunoastere doloziva a realitatii prin implicarea avocatului in intocmirea ”variantei” de aparare a clientului este o limita (prea) fina.

”Lipsa impartialitatii” avocatului, la orice examinare a faptelor deja consumate, creeaza dificultatea de a constata ulterior o imprejurare care ar fi putut exista anterior (sau nu) si de care depinde chiar atragerea raspunderii juridice personale a avocatului. Cel mai adesea este mai simplu sa se deduca faptul ca avocatul nu ar fi trebuit doar sa cunoasca fapta sanctionabila a clientului sau, ci ca ar fi trebuit sa si recunoasca in mod pozitiv ca a cunoscut-o integral pentru a realiza aparari complete, dar informatiile apararii nu ”completeaza la timp si corespunzator” varianta acuzarii!

Sunt frecvente intrebari de genul:

Poate deveni avocatul subiect al anchetelor efectuate de catre organele de urmarire penala pentru simpla imprejurare ca sfatuieste profesional sau apara si reprezinta clientii, inclusiv pe cei acuzati de savarsirea unor fapte prevazute de legea penala?

O ancheta penala poate afecta acordarea corespunzatoare de consultanta in beneficiul clientilor, in anumite cazuri chiar si a celor acuzati de savarsirea unor infractiuni?

Privilegiile legale obligatorii pentru garantarea independentei apararii si pentru garantarea unui raport de incredere specific unui stat de drept intre avocat si client (respectarea confidentialitatii, dreptul de a nu da declaratii cu privire la imprejurari cunoscute in exercitarea profesiei, protectia datelor privind situatia fiscala personala a avocatului sau a clientilor avocatului, etc.) sunt reale sau iluzorii?

Care sunt riscurile procesuale penale speciale asociate profesiei si cum poate fi apreciata practica organelor de urmarire penala in raport cu avocatii?

Care este rolul Baroului in apararea respectarii situatiei juridice speciale a avocatului in raporturile de raspundere juridica asociate consultantei acordate sau reprezentarii prin avocat?

Sunt relevante si raporturile juridice create intre avocat si agentii instrumentatori ai controalelor fiscale, controalelor din domeniul concurentei, controalelor autoritatilor cu atributii in domeniul privind prevenirea spalarii banilor si finantarii actelor de terorism, din domeniul administrarii datelor personale. ”Secretul profesional al avocatului” se confrunta cu ”secretul profesional” al subiectilor activitatilor de control, secret care este reglementat prin legislatia speciala. Aceasta din urma consacra si dreptul organelor de control de a ridica acte si de a avea acces la date, informatii relative inclusiv cu privire la clientii avocatului.

Viata demonstreaza cu puterea evidentei ca nu se cunoaste, de regula, practica profesionala concreta a avocatilor, care nu poate fi transpusa in detaliu in reglementari transparente. Problema tine in unele cazuri de domeniul tehnicilor, practicilor, deprinderilor profesionale create in timp si transmise ca expertiza profesionala, cu impactul corespunzator al modelelor importate ori al tehnologiei.

Se ignora cel mai des etica si deontologia profesionala ce impun restrictii si rezerve, chiar cu privire la practici profesionale concrete.

Pentru o practica a urmaririi penale care respecta si regulile de baza si garantiile legale ale exercitarii profesiei de avocat ar putea fi utila expertiza furnizata din partea baroului competent?

Dar pentru practica controalelor fiscale, a investigatiilor efectuate de inspectorii de concurenta, de agenti administrativi din alte domenii care verifica, ori culeg informatii si date necesare, potrivit legii, rezolvarii cazurilor concrete supuse aplicarii legislatiilor speciale din alte domenii?

Conlucrarea interprofesionala in aprofundarea si adoptarea de bune practici de aplicare a dreptului de catre profesii conexe si complementare in realizarea justitiei, ori a procedurilor administrative speciale este benefica si din aceasta perspectiva?

O astfel de expertiza ar putea fi de ajutor la identificarea limitei admise de legislatia speciala pentru activitatea avocatiala si identificarea admisibilitatii legale a procedurilor de investigare si de cercetare a cabinetelor de avocati, fara o expunere la un risc prea mare de implicare avocatului intr-o procedura de ancheta penala?

Sunt necesare politici profesionale concrete cu astfel de obiective?

Paleta problematicilor care subordoneaza politici profesionale pe termen lung sau pe termen scurt este larga.

*

Ma voi referi in cele ce urmeaza numai la obligatia de pastrare a secretului profesional al avocatului.

Profesia de avocat are la baza satisfacerea nevoii firesti ca ”obligatie de a tace” si ”dreptul la tacere” al ”avocatului-confident necesar clientului” sa permita confesiunea exclusiv in conditiile in care cele spuse sa nu fie reproduse nimanui de avocat. Pastrarea confidentelor necesare de catre avocat, cu titlu de ”tacere”, este general consimtita in societatile bazate pe lege, fara conditii si rezerve.

”Secretul profesional” este legal instituit in beneficiul clientului, dar are fundamente ce satisfac interesul public, al ordinii sociale care reclama increderea publica necesara exercitarii profesiei de avocat.

Fara avocati parteneriatul dintre stat si cetatenii sai nu se poate realiza.

Legea impune obligatia de confidenta ca o indatorire profesionala suprema a avocatului. De aceea secretul profesional al avocatului este absolut si trebuie respectat in toate circumstantele, fara a fi un privilegiu pentru cel care il depoziteaza.

Starea morala a profesiei dintr-un areal geografic, la un moment dat, este reflectata indeosebi de examinarea pastrarii secretului profesional.

Nu intereseaza exclusiv proclamarea legala a respectarii secretului profesional al avocatului. Intereseaza mentalitatile reale, practicile create cu privire la respectarea formalitatilor si a procedurilor care garanteaza confidentialitatea relatiilor dintre avocat şi client. Acestea dau masura in care societatea respecta secretul profesional.

Tonul trebuie insa dat, in primul rand, de avocati!

Intr-o lume in care cultul transparentei incrimineaza nepermis secretul profesional drept ”dubios, necinstit, subversiv”, in care evolutia tehnologiei permite supravegherea permanenta a atitudinilor si conduitei, iar lupta impotriva spalarii banilor si vanatoarea secretelor bancare se intensifica, secretul profesional al avocatului este permanent si tot mai intens pus in discutie.

Agresiunile asupra profesiei exercitata pe baza unor reglementari legale cu caracter special, de domeniu, sunt frecvente si se intensifica.

Iata premise, unele cu valoare de axioma, care nu ar mai trebui sa fie supuse discutiilor!

Reglementarile cu functii de garantii legale ale secretului profesional al avocatului sunt insuficient de cunoscute de agentii statului, de public si sunt abordate, de regula scolastic, in dezbaterile privind profesia.

Stacheta redutei apararii profesiei pentru respectarea secretului profesional nu poate fi coborata cu riscul discreditarii Corpului de avocati, in ansamblul sau, mai ales in conditiile in care in spatiul public problema pastrarii secretului profesional de catre avocat este discutata, ori pusa sub semnul dubiului, al interpretarilor contradictorii, al practicilor ce genereaza teama, neincredere, suspiciune! Sunt blamate si eforturile de intarire a garantiilor legale ale pastrarii secretului profesional!

Avocatul nu este si nu poate fi delator. El nu poate fi denuntatorul propriului client.

Nici activitatile si obligatiile ce revin avocatului din ratiuni de interes public general (asimilarea cu agentii fiscali in ceea ce priveste perceperea, gestionarea si administrarea TVA, ori cu agentii autoritatii publice in materie de prevenire a spalarii banilor) nu pot fi indeplinite in contra sau cu ignorarea secretului profesional.

*

Este intreaga activitate a avocatului protejata de secretul profesional?

Jurisprudenta europeana a confirmat doctrina dezvoltata pentru a da notiunii de ”secret profesional” o acceptiune extinsa. Secretul profesional este incident in toate circumstantele exercitarii profesiei, atat in domeniul apararii, cat si in cel al consilierii.

Fac obiect al secretului profesional: consultatiile date sau destinate clientului, corespondenta dintre avocat si clientul sau, corespondenta profesionala dintre avocat si confratii avocati, notitele luate cu ocazia interviului profesional realizat de avocat cu clientul sau pentru analiza faptelor, ori a unui dosar judiciar sau a unor documente cu relevanta juridica, suportul material al probelor puse la dispozitia avocatului in interesul pregatirii si realizarii apararii, marturiile primite de avocat in exercitarea profesiei, numele clientilor, agenda profesionala a avocatului, documentele financiare si operatiunile bancare ce vizeaza prestatiile profesionale, informatiile dobandite in legatura cu clientul si, in general, orice aspect ce vizeaza exercitarea profesiei sau este in legatura cu aceasta.

Jurisprudenta europeana in materie consacra teza potrivit careia secretul profesional al avocatului reprezinta un concept mai larg, care include, pe langa dreptul si obligatia avocatului de a nu dezvalui nimanui informatiile comunicate de catre client, si lucrarile cu caracter profesional, documentele privind situatia economico-financiara realizate pe baza acordurilor cu clientii si chiar si contactul dintre avocat si clientul sau.

Aceasta prevedere nu este aplicabila cu privire la imprejurarile care prezinta un caracter public sau a caror semnificatie nu justifica un caracter confidential.

Intelegerea si aplicarea corecta a conceptului tehnico-legislativ al ”secretului profesional” conceput de legislatia speciala privind exercitarea profesiei de avocat este esentiala.

Doctrina si jurisprudenta dezvoltate in domeniul dreptului penal si al dreptului procesual penal, in general, reduc problema obiectului protectiei secretului profesional al avocatului la informatiile la care acesta are acces.

In realitate, in materia secretului profesional al avocatului intereseaza si suportul acestor informatii, indiferent de modul lor de dobandire, conservare, comunicare, transmitere, diseminare, valorificare, sfera raporturilor sociale in care sunt folosite, persoanele responsabile de conservarea si manipularea lor, cu distinctiile ce se impun pentru formele de exercitare a profesiei in colectiv, pentru accesul personalului non-avocat la acestea, pentru membrii organelor de conducere ale profesiei, pentru institutiile profesiei (barouri, sistemul comisiilor de disciplina, comisii de cenzori, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, sistemul Casei de Asigurari a Avocatilor, Institutul National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor).

Informatiile protejate prin secret profesional nu pot fi comunicate de catre avocat sau de catre una din formele de exercitare a profesiei in scop de publicitate.

Avocatul si forma de exercitare a profesiei au obligatia ca in comunicarile publice sa respecte secretul profesional in special asupra:

- onorariilor efectiv incasate;

- cifrei de afaceri realizate de forma de exercitare a profesiei de avocat;

- valorii obiectului unui contract, a unui litigiu, unei tranzactii comerciale, sau a unei afaceri, in legatura cu care s-au exercitat activitati profesionale;

- numele /denumirea comerciala a clientului asistat sau reprezentat, daca nu exista un acord prealabil, exprimat in scris din partea clientului prin care se precizeaza expres acceptarea folosirii numelui sau a denumirii comerciale a clientului in comunicari profesionale si /sau in publicitatea profesionala.

*

Incalcarea secretului profesional de catre avocat se pedepseste prin lege.

Divulgarea secretului profesional, de serviciu sau a datelor nepublice este sanctionata potrivit art. 227 C.pen. care prevede:

„(1) Divulgarea, fara drept, a unor date sau informatii privind viata privata a unei persoane, de natura sa aduca un prejudiciu unei persoane, de catre acela care a luat cunostinta despre acestea in virtutea profesiei ori functiei si care are obligatia pastrarii confidentialitatii cu privire la aceste date, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.

(2) Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate”.

De lege lata fapta de divulgare este incriminata de norma juridica penala numai daca priveste date sau informatii privind ”viata privata”.

Cel mai adesea este vorba de date sau informatii care au fost incredintare nemijlocit avocatului de catre client, ori care au fost constatate in exercitarea profesiei.

Subiectul activ al infractiunii prevazute in art. 227 C.pen. poate fi numai o persoana care, luand cunostinta despre informatii in virtutea profesiei ori functiei, are si obligatia pastrarii confidentialitatii asupra acestora.

Ce se intampla cu datele sau informatiile privind o institutie a statului care apeleaza la serviciile profesionale ale avocatilor? ”Transparenta” administratiei publice este compatibila cu secretul profesional al avocatului? In ce limite?

*

Cat timp dureaza obligatia pastrarii confidentialitatii?

Toata viata! Inclusiv dupa ce, din orice motiv, persoana care a avut acces la informatii in calitate de avocat nu mai exercita profesia de avocat.

Persoana care face publica in mod ilegal o informatie confidentiala din sfera privata a unei alte persoane sau care deconspira un secret operational sau comercial care i-a fost divulgat in calitate de avocat sau despre care au aflat in alt mod, dar in legatura cu calitatea sa de avocat, este pedepsita de lege.

Pedeapsa prevazuta de lege se aplica si in situatia in care avocatul divulga secretul tertului chiar si dupa decesul persoanei vizate.

Este agravanta situatia in care avocatul divulga secretul profesional pentru un folos personal sau cu intentia de imbogatire personala sau a unui tert sau de a prejudicia clientul.

*

Pentru ocrotirea secretului profesional al avocatului legea instituie garantii privind dreptul de a refuza depunerea marturiei, inviolabilitatea sediului profesional, regimul particular al perchezitiilor si ridicarii de inscrisuri de la sediul profesional al avocatului.

Exista, de asemenea, norme specifice privind protectia asigurata in timpul şi pe parcursul valorificarii controalelor efectuate de autoritati statale competente in domenii ale administratiei sau in domeniul fiscal la sediul avocatului.

Pentru corelarea privilegiului avocatului la apararea confidentialitatii profesionale, Noul Cod de procedura penala (in continuare, abreviat NCPP) prevede unele exceptii de la regulile generale privind capacitatea avocatului de a fi martor prin scutirea acestuia de la obligatia de a da declaratii de martor cu privire la acele fapte sau imprejurari al caror secret ori confidentialitate poate fi opusa prin lege organului judiciar.

Sunt incidente prevederile art. 11 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

Legea stabileste ca avocatul este dator sa pastreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost incredintata.

NCPP nu interzice de plano audierea ca martor a unui avocat, ci interzice audierea avocatului in calitate de martor numai cu privire la aspectele care cad sub incidenta secretului profesional ori a confidentialitatii si numai daca avocatul s-ar afla in situatia prevazuta de lege.

Legiuitorul a dat preeminenta interesului pastrarii secretului profesional de catre avocat pentru ca a avut in vedere ca divulgarea secretului profesional de catre avocat ar dauna exercitiului insusi al unei profesii a carei existenta depinde esential de increderea intre cel care o exercita si cel care beneficiaza de serviciul profesional respectiv.

Art. 116 alin.(4) NCPP prevede ca pot face obiectul declaratiei martorului faptele si imprejurarile al caror secret poate fi opus pe baza de lege organelor judiciare daca persoana obligata sa pastreze secretul ori confidentialitatea unor date este dezlegata de aceasta obligatie deoarece persoana indreptatita isi exprima acordul in acest sens.

Legea procesuala are in vedere si situatia existentei unei cauze legale de inlaturare a obligatiei avocatului de a pastra secretul sau confidentialitatea asupra faptelor si imprejurarilor ce fac obiectul protectiei pe baza principiului pastrarii secretului profesional.

Regula generala prevazuta de art. 306 alin. (6) NCPP permite stabilirea limitelor opozabilitatii secretului bancar si a celui profesional fata de organele de urmarire penala in cadrul activitatii de strangere a datelor, informatiilor si al administrarii probelor.

Inainte de inceperea urmaririi penale (in rem), secretul bancar si cel profesional pot fi opuse organelor de urmarire penala, iar organelor de cercetare penala si dupa acest moment. Secretul bancar si cel profesional nu pot fi opuse procurorului dupa inceperea urmaririi penale, astfel ca detinatorii datelor si informatiilor protejate de secretul bancar si profesional, nu mai pot opune acest caracter pentru a refuza solicitarea de comunicare a lor catre procuror, iar persoana care face sau autorizeaza aceste comunicari catre procuror nu raspunde penal pentru eventuala comitere a infractiunii prevazute de art. 227 Noul Cod Penal (NCP) - infractiunea de divulgare a secretului profesional.

Face exceptie secretul profesional al avocatului care continua a fi opozabil si inainte si dupa inceperea urmaririi penale.

Legea nu permite nicio exceptie prin care organul de urmarire penala, ori instanta sa aiba acces la astfel de date si informatii.

In practica insa se accepta adesea neaplicarea principiului opozabilitatii secretului profesional al avocatului daca exista un acord din partea persoanei la care acestea se refera.

Conduita avocatului in astfel de situatii este confruntata cu prevederile Statutului profesiei de avocat care, pentru a intari importanta respectarii secretului profesional, prevede:

„art. 8

(1) Secretul profesional este de ordine publica.

(2) Avocatul este dator sa pastreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost incredintata.

(3) Avocatul nu poate fi obligat in nicio circumstanta si de catre nicio persoana sa divulge secretul profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de catre clientul sau si nici de catre o alta autoritate sau persoana. Se excepteaza insa cazurile in care avocatul este urmarit penal, disciplinar sau atunci cand exista o contestatie in privinta onorariilor convenite, exclusiv pentru necesitati stricte pentru apararea sa.

(4) Obligatia de a pastra secretul profesional nu impiedica avocatul sa foloseasca informatiile cu privire la un fost client, daca acestea au devenit publice.

(5) Nerespectarea prevederilor prezentului articol constituie abatere disciplinara grava.

art. 9

(1) Obligatia de a pastra secretul profesional este absoluta si nelimitata in timp. Obligatia se intinde asupra tuturor activitatilor avocatului, ale asociatilor sai, ale avocatilor colaboratori, ale avocatilor salarizati din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alti avocati.

(2) Obligatia de a pastra secretul profesional revine si persoanelor cu care avocatul conlucreaza in exercitarea profesiei, precum si salariatilor sai. Avocatul este dator sa le aduca la cunostinta aceasta obligatie.

(3) Obligatia de a pastra secretul profesional revine tuturor organelor profesiei de avocat si salariatilor acestora cu privire la informatiile cunoscute in exercitarea functiilor si atributiilor ce le revin.”

Intra in joc crezul profesional al avocatului, interdictiile ce atrag raspunderea sa disciplinara, potrivit legii, criterii legale care permit avocatului sa respecte intocmai Statul profesiei de avocat.

Secretul profesional al avocatului este aparat indiferent de natura civila, penala, comerciala etc. a cauzei in care a acordat consultanta ori asistenta juridica si indiferent de vechimea acesteia.

Sunt exonerati de marturie si membrii organelor profesiei care au obligatia de confidentialitate cu privire la informatii de care iau cunostinta in exercitarea demnitatilor profesionale. Deopotriva acestia au obligatia de secret profesional.

Obligatia respectarii confidentialitatii relatiei avocat – client dobandeste o configuratie specifica in cazul supravegherii tehnice, astfel cum aceasta este reglementata de. art. 138 alin. (13) din NCPC.

Articolul 139 alin. (4) NCPP prevede o categorie de raporturi care nu pot forma obiectul supravegherii tehnice – respectiv raporturile dintre avocat si persoana pe care o asista sau o reprezinta. Sunt avute in vedere prevederile art. 11 si art. 35 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

Se interzice interceptarea convorbirilor telefonice sau a corespondentei profesionale a avocatului (indiferent de suportul acesteia).

Judecatorul de drepturi si libertati poate dispune emiterea unui mandat de supraveghere tehnica daca exista date ca avocatul a savarsit sau pregateste savarsirea unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. (2) al art. 139 NCPP, fie la indemnul clientului sau, fie din proprie initiativa.

Ceea ce depaseste insa limitele impuse de art. 139 alin. (4) al NCPP poate face obiectul metodelor de supraveghere tehnica, deoarece legea garanteaza protectie exclusiv raporturilor profesionale dintre avocat si clientul sau.

Din punct de vedere tehnic, nu se poate face distinctie in momentul interceptarii asupra tipului de raport si asupra persoanelor angajate in discutii. In consecinta, potrivit legii, interceptarile care contin discutiile dintre avocat si clientul sau urmeaza a fi distruse de indata de catre procuror. Potrivit legii, judecatorul va fi informat despre acest lucru si va proceda, la randul sau, la anuntarea avocatului, doar daca apreciaza ca este necesar.

Garantiile oferite de NCPP in acest caz sunt minime.

Prin interceptarea convorbirii s-a produs deja un prejudiciu partii care a discutat cu avocatul sau. Aceste discutii, pentru a putea fi selectate, sunt ascultate sau chiar transcrise.

Oricum este cert ca este cunoscut continutul acestor interceptari si inregistrari.

Interceptarile sau inregistrarile pot contine informatii despre faptele savarsite de 11 suspectul ale carui comunicatii au fost interceptate si inregistrate.

Informatia in sine este pretioasa. Faptul ca se ia cunostinta de informatie este important, chiar daca, ulterior, procurorul dispune distrugerea probelor.

Este astfel facilitata identificarea altor probe si administrarea lor in dosarul cauzei.

Din reglementarea art. 139 alin. (4) NCPP ar rezulta ca ceea ce trebuie distrus este proba.

In realitate, poate fi distrus mijlocul de proba, respectiv transcrierea convorbirilor, procesul-verbal de interceptare, banda sau suportul pe care s-a facut inregistrarea.

Inregistrarea nu poate fi folosita insa in procesul penal.

Art. 102 alin. (4) NCPP prevede ca „probele derivate se exclud daca au fost obtinute in mod direct din probele obtinute in mod nelegal si nu puteau fi obtinute in alt mod.”

Daca proba este derivata din convorbirea avocat-client, ea va fi inlaturata.

Daca informatia din convorbire a condus organele de urmarire penala pe o anumita pista, iar proba a fost administrata ca urmare a folosirii unui alt procedeu probatoriu, proba ramane valida cauzei.

Distrugerea inregistrarilor este in realitate o operatie imposibila.

In conditiile in care inregistrarea se face pe suport digital simpla stergere a informatiei nu are drept efect distrugerea ei. Este posibila accesarea informatiei pe viitor. Informatia continuta pe suporturi digitale poate fi recuperata si folosita.

Rezulta ca NCPP a prevazut o dubla garantie pentru a proteja secretul avocat-client. Pe de o parte, distrugerea probei, iar, pe de alta parte, imposibilitatea folosirii probei admise prin incalcarea secretului profesional in cadrul oricarui proces penal.

Aceasta garantie a imposibilitatii folosirii are efecte asupra tuturor situatiilor, cu o singura exceptie, dedusa din teza I a alin. (4) al art. 139 NCPP: avocatul insusi savarseste sau se pregateste sa savarseasca o infractiune din categoria celor enuntate la art. alin. (2) al aceluiasi articol.

In acest caz, proba poate fi folosita pentru dovedirea activitatii infractionale a unei persoane, care are doar fata de clientul sau calitatea de avocat.

Simpla posibilitate ca discutiile telefonice dintre client si avocatul sau sa fie interceptate constituie o incalcare a dreptului la viata privata.

In cauza Pruteanu contra Romaniei (Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 3.02.2015) s-a decis ca interceptarea convorbirilor telefonice ale avocatului cu clientul 12 reprezinta o incalcare a art. 8 din Conventie referitor la respectarea vietii private si a secretului corespondentei.

In speta, s-au interceptat douasprezece convorbiri purtate de avocatul Alexandru Pruteanu cu clientul sau, pentru care a fost angajat pentru a-l reprezenta intr-o procedura penala. Avocatul Pruteanu, actionand in nume propriu, nu ca un reprezentant al clientului sau a formulat recurs impotriva hotararii prin care s-a autorizat depunerea la dosarul cauzei a transcrierii convorbirilor interceptate si a solicitat instantei de apel sa dispuna distrugerea transcrierii ale inregistrarilor conversatiilor sale cu clientul sau. Recursul a fost respins ca inadmisibil intrucat calea de atac nu este prevazuta de lege.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a examinat plangerea sub doua aspecte, respectiv daca au fost indeplinite conditiile prevazute in alin. 2 al art. 8 din Conventie pentru a se justifica o astfel de ingerinta in viata privata din partea autoritatilor publice:

- masura sa fie prevazuta de lege

- masura sa constituie, intr-o societate democratica, o masura necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protectia sanatatii, a moralei, a drepturilor si a libertatilor altora.

Curtea a observat ca interceptarea convorbirilor intre avocat si client constituie incontestabil o atingere adusa secretului profesional, care este baza relatiei de incredere intre cele doua persoane, astfel incat clientul putea sa faca plangere pentru incalcarea dreptului sau de a avea o relatie confidentiala cu avocatul. In egala masura insa, avocatul poate sa faca plangere pentru nerespectarea vietii private si a corespondentei, independent de dreptul de a face plangere a clientului sau.

S-a retinut ca si in conditiile in care reclamantul nu a facut el insusi obiectul unei autorizatii de interceptare avand in vedere calitatea sa de avocat, persoana in cauza trebuie sa aiba posibilitatea unui control efectiv asupra modului in care sunt utilizate inregistrarile.

S-a concluzionat ca a fost incalcat art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, referitor la respectarea vietii private si a secretului corespondentei.

In cauza Iordachi si altii c. Republicii Moldova prin Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 10 februarie 2009 s-a constatat ca simpla posibilitate ca discutiile telefonice dintre client si avocatul sau sa fie interceptate constituie o incalcare a dreptului la viata privata.

De altfel, aceasta este reglementarea interna continuta de art. 139 alin. (4) NCPP.

In contextul necesitatii respectarii confidentialitatii relatiei avocat – client cercetarea datelor si sistemelor informatice ale avocatului are o configuratie legala particulara.

Sunt incidente prevederile art. 138 alin.(4 ) ,art. 138 alin.(5 ), NCPP. Reglementarea legala actuala permite cercetarea datelor si sistemelor informatice prin trei modalitati diferite:

– accesul la un sistem informatic [art. 138 alin. (1) lit. b) NCPP];

– conservarea datelor informatice (art. 154 NCPP);

– perchezitia informatica (art. 168 NCPP).

In administrarea probatoriului, fiecare din etapele si activitatile procesuale prevazute de NCPP pot viza si biroul de avocat.

Autorizarea activitatii, conservarea datelor informatice si, finalmente, ridicarea lor, chiar impreuna cu sistemul informatic, prin procedura perchezitiei domiciliare si informatice, sunt activitati procesuale care pot implica avocatii.

Conservarea datelor informatice, prevazuta de art. 154 NCPP la furnizorul de servicii de comunicatii electronice trebuie avuta in vedere la analiza impactului pe care masura il poate avea cu privire la protectia raportului dintre avocat si client.

Si clientii si avocatii cunosc imprejurarea ca activitatea pe internet a unei persoane este inregistrata de la momentul conectarii calculatorului si pana la momentul deconectarii sale, in asa-numitele „log-uri”.

Activitatile desfasurate in calculatorul personal raman stocate in acesta, iar pentru utilizator pot fi gasite la istoria activitatilor. Prin programe specializate de gasire a istoricului activitatii ele pot fi identificate in detaliu. Activitatile desfasurate pe internet raman stocate, inregistrate in calculatorul personal, in memoria routere-lor, precum si in memoria sistemelor informatice care gestioneaza traficul din partea furnizorului de servicii de comunicatii. In mod particular sunt stocate bazele de date, modalitate de stocare a unor informatii si date pe un suport extern (un dispozitiv de stocare), cu posibilitatea extinderii usoare si a regasirii rapide a acestora, memorate, de regula, in unul sau mai multe fisiere. Bazele de date sunt manipulate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date. Ele sunt stocate in calculatoarele personale (utilizator), in sistemele de transfer al informatiei (furnizorul de internet), in site-urile respective si in bazele de date accesate. Fiecare dintre aceste sisteme colecteaza date ale activitatii utilizatorului, fie ca el doreste acest lucru sau nu.

Conservarea datelor privind activitatile unui utilizator (inclusiv avocatul) poate fi realizata de catre procuror fie la furnizorul de servicii de comunicatii (internet service provider – ISP), fie la proprietarul site-ului accesat sau la societatea unde este gazduita baza de date accesata.

In astfel de cazuri, ridicarea echipamentelor informatice este aproape imposibila, in practica simpla perchezitie informatica asupra bazelor de date care au legatura cu activitatea infractionala a suspectului, precum si copierea bazelor de date apartinand acestuia sunt suficiente.

Daca, de principiu, este posibila perchezitia la sediul unei firme de avocatura, perchezitia sistemului informatic detinut de avocat implica respectarea si observarea regulilor si principiilor secretului profesional.

In majoritatea legislatiilor europene perchezitia este conditionata de existenta unui mandat de perchezitie emis de judecator, iar decanul Baroului local (sau reprezentantul acestuia) ar trebui sa fie prezent pe parcursul intregii proceduri de perchezitie derulate la sediul firmei, astfel incat perchezitia dosarelor clientilor avocatului sa se realizeze cu respectarea obligatiei de pastrare a secretului profesional.

Acest aspect este esential pentru protejarea avocatilor in cadrul exercitarii profesiei.

In realitate, aceste legislatii consacra explicit regula potrivit careia clientul beneficiaza de aceasta obligatie a avocatului de pastrare a confidentialitatii intr-o masura mai mare decat avocatul insusi.

Este de observat ca in conformitate cu art. 33 alin.(1) din Legea nr.51/1995, perchezitionarea avocatului, a domiciliului, cabinetului sau locului de munca al acestuia (in cadrul unei forme de exercitare a profesiei in colectiv), se poate face numai de procuror in baza mandatului emis de judecator.

In practica judiciara, modalitatea de infaptuire a perchezitiei la cabinete avocatiale a atras inclusiv interventia Curtii Europene a Drepturilor Omului care a pronuntat mai multe decizii de speta.

In cazul Niemietz contra Germaniei (1992), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a analizat efectuarea perchezitiei prin prisma art.8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aratand ca interpretarea cuvintelor ”viata privata” si ”domiciliu” ca incluzand si anumite localuri sau activitati.

Cand mandatul de perchezitie este redactat in termeni largi, ordonand cercetarea si sechestrul de documente fara nici o limitare, la cabinetul unui avocat, perchezitia nefiind insotita de garantii speciale de procedura, cum ar fi prezenta unui observator independent, atunci acea perchezitie a incalcat secretul profesional si a fost violat art.8 al Conventiei.

In cauza Kopp contra Elvetiei, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului (CEDO) a statuat ca sediile profesionale, cum ar fi cabinetele de avocat ( in speta de fata cabinetul de avocati Kopp si asociatii ), fac parte din domiciliul persoanei, fiind cuprinse implicit in notiunea de viata privata.

In cauza Mancevschi contra Moldovei, s-a statuat ca perchezitia biroului avocatului are implicatii asupra principiului confidentialitatii avocat-client: in consecinta s-a apreciat ca judecatorul ar trebui sa motiveze detaliat autorizarea acestei masuri si sa prevada masuri speciale in vederea protectiei materialelor protejate de secretul profesional. Deoarece s-ar putea ca organul de urmarire penala sa aiba acces la documente detinute de avocat de la clienti perchezitia poate avea repercusiuni asupra drepturilor clientilor avocatului. Trebuie sa fie respectate masuri de precautie la un nivel mai inalt inainte ca perchezitia sa fie autorizata pentru motivarea si limitarea scopurilor masurii si pentru includerea unor masuri de garantie a confidentialitatii avocat-client.

Probleme apar si in legatura cu solutionarea divergentelor privind masura in care obligatia de pastrare a confidentialitatii se aplica in mod adecvat sau nu, in raport de reglementarile legale privind perchezitia.

Dificultati clare apar atunci cand se are in vedere confiscarea calculatoarelor intrucat acest lucru ar putea sa afecteze mai multi clienti.

Semnalam cateva observatii generale privind aplicarea masurii ridicarii inscrisurilor sau a confiscarii, fara pretentia de a le trata exhaustiv, deoarece problematica este complexa.

Ar trebui sa fie exceptate de la masura ridicarii de inscrisuri si de la masura confiscarii:

a) inscrisurile care contin comunicari intre avocat si clientul sau;

b) inscrisurile care contin consemnari efectuate de catre avocat cu privire la aspecte referitoare la apararea unui client;

c) inscrisurile, suporturile de sunet, imagine si date incredintate avocatului de catre un client al sau in vederea exercitarii apararii.

*

Regimul raspunderii contraventionale si al raspunderii penale instituita de art. 28-33 din Legea nr. 656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii terorismului prin care a fost transpusa in legislatia interna Directiva UE privind combaterea spalarii banilor.

Sunt de actualitate obligatiile ce revin avocatului conform art. 21 din Legea nr. 656/2002, avocatii au obligatia de a intocmi un raport scris in forma prevazuta de lege prin care sa raporteze inclusiv tranzactiile suspecte.

In caz de incalcare a legii, art. 29 din Legea nr. 656/2002 R reglementeaza infractiunea de spalare a banilor ca fiind „a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscand ca provin din savarsirea de infractiuni, in scopul ascunderii sau al disimularii originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a savarsit infractiunea din care provin bunurile sa se sustraga de la urmarire, judecata sau executarea pedepsei; b) ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenientei, a situarii, a dispozitiei, a circulatiei sau a proprietatii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscand ca bunurile provin din savarsirea de infractiuni; c) dobandirea, detinerea sau folosirea de bunuri, cunoscand ca acestea provin din savarsirea de infractiuni.”

Autoritatea administrativa de domeniu este Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB), al carui obiect de activitate este „[...] prevenirea si combaterea spalarii banilor si a finantarii actelor de terorism, scop in care primeste, analizeaza, prelucreaza informatii si sesizeaza, ….Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie; in situatia in care se constata existenta unor operatiuni suspecte de finantare a unor acte de terorism se sesizeaza de indata si Serviciul Roman de Informatii.

Potrivit articolul 10 din Legea nr. 656/2002, sunt persoane obligate sa efectueze raportari catre ONPCSB: „notarii publici, avocatii si alte persoane care exercita profesii juridice liberale, in cazul in care acorda asistenta in:

- intocmirea sau perfectarea de operatiuni pentru clientii lor privind cumpararea ori vanzarea de bunuri imobile, actiuni sau parti sociale ori elemente ale fondului de comert,

- administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clientilor, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare,

- organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, functionarii sau administrarii unei societati comerciale,

- constituirea, administrarea ori conducerea societatilor comerciale, organismelor de plasament colectiv in valori mobiliare sau a altor structuri similare ori

- desfasurarea, potrivit legii, a altor activitati fiduciare,

precum si in cazul in care isi reprezinta clientii in orice operatiune cu caracter financiar ori vizand bunuri imobile.”

Prin ”tranzactie suspecta” se intelege ”operatiunea care aparent nu are un scop economic sau legal ori care, prin natura ei si/sau caracterul neobisnuit in raport cu activitatile clientului uneia dintre persoanele prevazute la art. 10, trezeste suspiciunea de spalare a banilor sau de finantare a actelor de terorism.”

Este interzisa informarea clientului cu privire la intocmirea unui asemenea raport.

Art. 34 din Legea nr. 656/2002, prevede ca secretul profesional nu este opozabil organelor de cercetare penala si instantelor de judecata.

Problema este sensibila.

Avocatul are a alege intre doua conduite contrare legilor: fie incalca secretul profesional a carui pastrare este absoluta si nelimitata in timp; fie incalca prevederile Legii nr. 656/2002.

Dispozitiile legale pun avocatul intr-un conflict de interese ireconciliabil.

Situatia se simplifica aparent cand ”consultanta de afaceri” este urmata de operatiuni efectuate de banci, notari, firme de asigurare, brokeri, deoarece este de evitat paralelismul raportarii aceleiasi situatii!

Pentru protejarea secretului profesional, raportarea de catre un avocat trebuie sa fie supusa intotdeauna notificarii prealabile a unei autoritati profesionale, care actioneaza ca „filtru” pentru protejarea secretului profesional al avocatului.

In Romania, pana in prezent notificarea nu s-a realizat prin sistemul organizat prin Protocolul incheiat intre Uniunea Nationala a Barourilor din Romania si Autoritatea administrativa competenta - Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (www.unbr.ro). Nu s-a inregistrat in evidenta UNBR nicio solicitare de transmitere a unei notificari!

De altfel, in raport cu evolutia legislatiei de domeniu (inteleasa in sens larg) Protocolul sus mentionat nu este actualizat. Sunt initiate proceduri cu acest scop.

Autoritatea administrativa poate sa solicite, nu doar de la persoanele care au obligatia legala de raportare, ci si sprijinul decanului Baroului, inclusiv cu privire la orice informatii suplimentare pe care le considera utile in vederea aplicarii legii, in perioada stabilita de aceasta, pentru ratiuni ce tin de respectarea secretului profesional?

Autoritatea poate sa solicite informatii sau sa consulte documente la fata locului, in biroul unui avocat?

Autoritatea poate sa efectueze cercetari la fata locului (la firmele de avocati) pentru a consulta documente care apartin entitatilor profesionale din profesia de avocat (contracte de asistenta juridica, lucrari profesionale etc.), ori documente care apartin persoanelor juridice sau persoanelor fizice prevazute de lege si care se afla in posesia formelor de exercitare a profesiei si care sunt utile pentru indeplinirea atributiilor Autoritatii?

Acestor intrebari ce vizeaza limitele aduse secretului profesional le corespund raspunsuri ce genereaza alte situatii ce impun clarificari.

Daca un avocat a primit un onorariu dintr-o suma obtinuta fraudulos prin spalare de bani, speta este gestionata pe baza dreptului comun, ori se aplica un tratament legal special?

Pentru protectia avocatilor, legea prezuma cerinte foarte ridicate cu privire la respectarea legii speciale, in discutie. In principiu se porneste de la ideea ca un avocat nu este de acord cu fapta clientului sau privind spalarea banilor, ceea ce inseamna ca nu este nici dispus sa participe sub orice forma la rezultatele sau la beneficiile acesteia.

In acest context practica europeana in materie concluzioneaza ca:

- este exclusa existenta elementelor constitutive ale faptei in cazul in care este acceptat un onorariu in calitate de avocat in spete penale,

- o spalare de bani poate fi presupusa numai in cazul unei intentii directe a avocatului,

- activitatea de avocat, desfasurata pentru obtinerea unui onorariu pentru a-si desfasura activitatea, reprezinta o justificare suficienta pentru excluderea unei fapte penale ce ar fi savarsita de avocat prin incheierea contractului si acceptarea remunerarii sale.

In situatia in care onorariul are la baza o fapta de spalare de bani si daca avocatul cunoaste in mod pozitiv existenta acesteia, sunt intrunite imprejurarile obiective ale unei fapte prevazute de legislatia penala speciala daca avocatul accepta onorariul sau daca isi manifesta in mod direct intentia in acest sens.

*

O problema speciala legata de limitele obligatiei de pastrare a secretului profesional o ridica raportul dintre indatorirea fundamentala si primordiala a avocatului, de a pastra secretul oricarei informatii confidentiale de care ia cunostinta in cadrul activitatii sale profesionale si libertatea de exprimare a avocatului in exercitarea profesiei sau in legatura cu aceasta.

Prin Decizia pronuntata in cauza Morice contra Frantei CEDO a statuat ca in ceea ce priveste dreptul avocatilor de a-si apara clientii prin intermediul presei trebuie facuta o distinctie intre afirmatiile facute de avocat in instanta, caz in care se justifica un grad ridicat de toleranta la critica, si afirmatiile facute in orice alt context, caz in care avocatii trebuie sa evite comentariile care ar putea reprezenta un atac personal gratuit, fara legatura cu realitatea cazului. Dreptul avocatilor de a contribui la o dezbatere privind un subiect de interes public, care priveste modul de functionare al sistemului judiciar se bazeaza pe un interes legitim de a informa publicul, dar, in raport de pozitia speciala a avocatului in administrarea justitiei, atat in scopul apararii clientului sau cat si in scopul de a ajuta la imbunatatirea calitatii actului de justitie in general, astfel de declaratii nu pot fi considerate ca fiind o incalcare a secretului profesional al avocatului. S-a subliniat ca nu trebuie abuzat de acest drept la libera exprimare si, chiar si atunci cand avocatii aduc critici in presa in legatura cu proceduri judiciare la care au luat parte, ei nu trebuie, in nici un caz, sa faca acest lucru in lipsa unui acord din partea clientului – respectand astfel normele de protectie ale secretului profesional – si nici sa se lase purtati de val si sa se lanseze in atacuri gratuite impotriva membrilor corpului magistratilor.

*

Incredintarea informatiilor sau documentelor cu caracter confidential organelor fiscale, ori de concurenta, astfel cum aceste obligatii sunt reglementate in dreptul comun, nu pot si nu trebuie sa actioneze in contra reglementarilor special instituite de Legea pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

Problema merita abordari speciale si nu face obiectul prezentei comunicari.

*

Este esential ca avocatul nu este agent al puterii publice, dar legea exclude protectia in temeiul secretului profesional in cazul in care este el insusi complice la fapte ilicite.

*

Valoarea etica a respectarii secretului profesional intereseaza profesia.

Presiunile tot mai mari care tind sa sacrifice secretul profesional in favoarea unor interese pretins sau justificat superioare celor care fundamenteaza caracterul sau de ordine publica genereaza intrebari la care fiecare dintre noi trebuie sa raspunda.

Este esentiala intrebarea: unde incepe si unde se termina obligatia de a tacea, de a pastra secretul profesional?

Aceeasi este situatia altor valori etice care delimiteaza profesia de avocat de o simpla meserie sau ”afacere”!

Starea actuala a societatii si nevoia de dezvoltare a integritatii profesiei, inteleasa ca o preocupare constanta pentru promovarea şi respectarea valorilor profesiei (caracterul activitatii avocatilor de ”profesie liberala”, secretul profesional, independenta, respectarea demnitatii si reputatiei profesionale a avocatului, respectarea prestigiului profesiei, prezumat ca fiind bazat pe valori etice autentice, etc.) determina initierea si dezvoltarea de politici profesionale corespunzatoare pentru intelegerea corecta de catre societate a acestor valori.

Demersuri reale de intelegere si promovare a valorilor profesiei bazate pe etica profesionala trebuie dezvoltate atat in interiorul profesiei cat si in mediul public.

Increderea in profesie se intretine si se dezvolta fara a ocoli subiectele sensibile, care reflecta actualitatea unor valori profesionale la care profesia trebuie sa se raporteze permanente pentru a se salva.

Dezbaterile sunt cu atat mai mult necesare cu cat desi ceea ce s-a considerat ca este definitiv stabilit este din nou pus sub semnul intrebarii de la caz la caz, ceea ce impune, deopotriva, prudenta si exigenta!

Iata suficiente argumente pentru a concepe si a realiza proiecte de politici profesionale coerente care sa permita mesaje coerente privind adevarata fateta legala a profesiei de avocat, fara de care respectul si increderea in avocat sunt serios afectate!

sursa text: www.unbr.ro