Un efect secundar - si salutar - al unei recente decizii CJUE

Ma refer aici la Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene (Camera a treia) din 3 septembrie 2015 pronuntata in cauza (C-463/14) Asparuhovo Lake Investment Company OOD impotriva Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite, avand ca obiect trimitere preliminara, in care Curtea de Justitie a Uniunii Europene (Camera a treia) a declarat ca:

1) Articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata trebuie interpretat in sensul ca notiunea „prestare de servicii” cuprinde contractele de abonament privind prestarea de servicii de consultanta unei intreprinderi, in special de natura juridica, comerciala si financiara, in cadrul carora prestatorul s-a pus la dispozitia beneficiarului pe durata contractului.

2) In ceea ce priveste contractele de abonament privind prestarea de servicii de consultanta precum cele in discutie in litigiul principal, articolul 62 alineatul (2), articolul 63 si articolul 64 alineatul (1) din Directiva TVA trebuie interpretate in sensul ca faptul generator al taxei si exigibilitatea acesteia intervin la expirarea perioadei pentru care s-a convenit plata, fara sa prezinte importanta daca beneficiarul a apelat efectiv sau cat de des a apelat la serviciile prestatorului.

Daca pct. 2 al deciziei pare a avea relevanta jurisprudentiala mai mare, nu este mai putin adevarat ca premisele implicite subsumate primului punct al statuarii instantei europene prezinta si ele importanta lor, in sensul ca aduc lamuriri de esenta in privinta unei probleme referitoare la profesiile juridice care a fost transata intern, printr-o jurisprudenta masiva, extrem de superficial, brutal si pe o baza argumentativa subtire si subreda (iar pe deasupra, in lumina spetei, si gresit): posibilitatea acordarii serviciilor de consultanta juridica de catre firme.

Articolul 24 alin. 1 din Directiva 2006/112/CE prevede ca: „«Prestare de servicii» inseamna orice operatiune care nu constituie o livrare de bunuri”. Potrivit articolului 25 din aceeasi directiva: „O prestare de servicii poate consta, intre altele, in una dintre urmatoarele operatiuni: […] (b) obligatia de a se abtine de la o actiune sau o situatie sau de a tolera o actiune sau o situatie; […]”.

Circumstantele relevante ale cauzei sunt in sensul ca, la 1 august 2011, societatea reclamanta a incheiat contracte de abonament avand ca obiect servicii de consultanta cu patru alte societati, in domeniile finantarii intreprinderilor, dezvoltarii comerciale, serviciilor de consultanta juridica si, respectiv, in domeniul serviciilor privind securitatea informatiilor. Toate aceste societati de consultanta erau reprezentate de aceeasi persoana (si aveau denumiri similare). Partile au reziliat aceste contracte incepand de la data de 5 martie 2012.

In cadrul contractelor, prestatorii s-au obligat:

- sa se afle la dispozitia reclamantei pentru consultanta, reuniuni si angajamente in fiecare zi lucratoare intre orele 9-18 si, daca este necesar, in afara programului de lucru, inclusiv in zilele de duminica si de sarbatori legale;

- daca este cazul, sa asigure pe timpul necesar prezenta fizica a unei persoane competente la reclamanta si/sau la un tert care are legaturi cu reclamanta, inclusiv in afara programului de lucru, in zilele de duminica si de sarbatori legale;

- sa obtina documentatia necesara si sa faca schimb intre parti cu aceasta, precum si cu informatiile necesare pentru a asigura protectia cea mai completa si mai eficienta posibila a intereselor reclamantei, precum si

- sa transmita in timp util beneficiarului, pentru consultare, negociere si semnare, toate documentele necesare referitoare la protectia intereselor sale.

Drept contraprestatie, reclamanta s-a angajat sa plateasca prestatorilor o remuneratie saptamanala, platita in fiecare zi de luni a saptamanii care urmeaza celei pentru care este datorata remuneratia. Reclamanta a dedus TVA aferent facturilor emise de prestatori.

Cu ocazia unui control, administrația fiscala a constatat ca facturile au fost emise in termenul indicat in contracte, contabilizate in mod corespunzator in registrele prestatorilor, precum și in cele ale reclamantei și ca au facut obiectul unei declarații privind TVA-ul. Administrația fiscala a aratat de asemenea ca facturile intocmite de prestatori au fost onorate prin plați efectuate prin intermediul bancii.

S-a stabilit, in plus, ca prestatorii dispuneau de un personal suficient de calificat pentru executarea serviciilor convenite.

In ceea ce privește modalitațile de executare a acestor servicii, prestatorii au declarat ca parțile nu au intenționat sa constate in mod formal, pe baza de documente, comanda și furnizarea serviciilor menționate. Sarcinile și problemele curente erau examinate in cadrul reuniunilor, prin telefon sau prin e-mail. Persoanele responsabile in mod concret de executarea serviciilor respective au precizat ca persoana responsabila de comunicarea cu clientul le atribuia, prin mijloace de comunicare electronica, diferitele sarcini care trebuiau efectuate pentru reclamanta.

Administrația fiscala a considerat ca nu a fost prezentata nicio proba cu privire la tipul, la cantitatea și la natura serviciilor furnizate in mod real, in special nici un document direct referitor la numarul de ore executate, și ca nu au fost furnizate niciun fel de informații cu privire la modul de stabilire a prețurilor serviciilor. In consecinta, a emis o decizie de impunere rectificativa prin care a refuzat reclamantei dreptul de a deduce TVA-ul facturat de prestatori asupra sumei de 33 349 de leva bulgare (BGN), adica aproximativ 17 000 de euro.

Ceea ce trebuie retinut este ca, in aprecierea Curtii de Justitie a Uniunii Europene, serviciile de consultanța juridica, comerciala și financiara sunt incluse in domeniul de aplicare al Directivei TVA.

Din aceasta perspectiva, pare cu atat mai retrograda linia de gandire intruchipata de Decizia de recurs in interesul legii nr. XXII din 12 iunie 2006 (pronuntata in Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie) care a stabilit ca in aplicarea dispozitiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, cererile de autorizare a constituirii si de inmatriculare a societatilor comerciale de consultanta, asistenta si reprezentare juridica sunt inadmisibile. Sa ne amintim ca s-a retinut ca motivare ca desi anumite activitati juridice, cum sunt cele de reprezentare juridica, de redactare a unor acte juridice, de formulare de actiuni, de exercitare si motivare a cailor de atac, pot fi indeplinite de consilierii juridici, astfel de activitati le sunt permise a le presta numai in conditiile reglementate prin art. 1-4 din Legea nr. 514/2003, adica in calitatea lor de functionari publici sau de angajati, cu contract individual de munca, la o persoana juridica de drept public sau privat.

Bineinteles, in cazul firmelor cu activitate de consultanta juridica, consilierii juridici angajati indeplinesc respectivele acte, astfel incat este cu atat mai de neinteles interdictia unica si exceptionala introdusa in dreptul nostru, care, iata, nu exista in Europa nici macar in Bulgaria. Macar dupa aceasta decizie CJUE (precum si dupa Noul cod de procedura fiscala, care nu le exclude dintre activitatile economice care cad sub incidenta TVA) ar trebui sa se risipeasca ceva din norii ridicolului care intuneca clasa juridica autohtona, vizibili in nenumarate aspecte, pentru ca, in conditiile actuale, nimic nu impiedica consilierii juridici romani sa constituie societati bulgaresti cu acest obiect de activitate sau sa presteze servicii de consultanta juridica pe un obiect de activitate neclasificat altundeva. Este vremea ca macar in aceasta materie, sa ne acordam si noi circuitului mondial de idei, norme, practica economica, care priveste cu maxima liberalitate outsourcing-ul inclusiv in domeniul juridic.

Sergiu Leon Rus,

judecator in cadrul Curtii de Apel Cluj

sursa text: sergiuleon.blogspot.ro

sursa foto: adevarul.ro