Sistemul medical intre cadoul privat si mita publica

Am slabiciunea de a deveni foarte suspicios atunci cand presa si editorialistii se implica in discutia unor probleme strict juridice. Sunt patit de prea multe ori ca sa nu stiu ca se anunta un exces de subiectivism si nepricepere. Desigur, opinia publica trebuie informata in legatura cu deciziile juridice, trebuie sa li se explice implicatiile, consecintele si, eventual, mecanismele. Ca sa fiu si eu political correctly, e un demers legitim si deontologic necesar. De prea putine ori insa acest lucru se face cu minima iscusinta tehnica, iar explicatiile lasa loc de prea multe ori parerismului pur. Argumentele lasa loc gesticulatiei retorice, stilului bombastic si imbufnarilor superioare. Si bineinteles sfarsesc in judecati generaliste, in injuraturi la adresa guvernelor si a mafiei din justitie.

Nu altfel stau lucrurile in legatura cu recenta decizie a instantei supreme cu privire la medici. Titlurile si exprimarile sunt inflacarate. Judecatorii au pus sistemul medical pe butuci, l-au condamnat la disolutie, avem 15.000 de puscariabili in halate, urmeaza exodul creierelor, greva generala si, finalmente, moartea pacientilor. Vad ca medicii insisi isi aglutineaza revolta in miscari pe retelele sociale, iar dupa suficiente like-uri si comment-uri coboara insurectia virtuala in strada si la negocierile pentru salarii cu ministerul.

In fine, punctul de plecare la toata aceasta infuzie publica de testosteron al sistemului medical este decizia instantei supreme potrivit cu care, intr-o explicatie simpla, donatia individuala si benevola catre medici (plicul) nu este permisa de legile romane.

Desigur, nu pot duce inadecvarea intr-un editorial de felul celui de fata pana acolo incat sa explic riguros juridic semnificatia acestei decizii. Pot insa sa fac cateva aprecieri generale.

Mai intai, prin decizia din 4 iunie 2015 (publicata in august in Monitorul Oficial) nu s-a decis nimic nou, nu s-a inovat in domeniul raspunderii penale pentru plati suplimentare facute medicilor in afara cadrului legal. Instanta suprema a decis doar ca prevederea speciala din Legea privind drepturile pacientilor, o lege veche de 12 ani, potrivit cu care "pacientul poate oferi angajatilor sau unitatii unde a fost ingrijit plati suplimentare sau donatii, cu respectarea legii" nu exonereaza automat de raspundere penala. Fapta unui medic "angajat la stat" de a primi foloase necuvinte pentru efectuarea serviciilor medicale este infractiune, la fel cum este infractiune fapta de a conditiona efectuarea serviciilor medicale de primirea unor sume de bani.

>>Decizia nr. 19/04.06.2015 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala

In al doilea rand, la inceputul anului Inalta Curte de Casatie si Justitie a mai dat o decizie prin care a constatat, in conformitate cu jurisprudenta unanima a instantelor, ca medicul angajat cu contract de munca intr-o unitate spitaliceasca din sistemul public de sanatate are, doar in sensul legii penale, calitatea de functionar public.

Pentru toate instantele din Romania, fata de claritatea codului penal actual sau cel din 1969, nici nu a existat vreo indoiala ca asa stau lucrurile. Dintotdeauna au condamnat medicii din sistemul public pentru luare de mita sau primire de foloase necuvenite. Desigur, profesia de medic este si ramane in esenta ei una liberala, dar medicul angajat in sistemul public de sanatate exercita, permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investit, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei autoritati publice, institutii publice ori al unei institutii sau al altei persoane juridice de interes public, adica indeplineste cu varf si indesat conditiile prevazute de codul penal pentru a avea calitatea de functionar public. Un avocat exercita o profesiune liberala prin excelenta, insa daca se angajeaza cu contract de munca la Ministerul Transporturilor devine functionar si nu mai poate pleca acasa cu plicul cu bani. Intre stat si privat exista o granita si nu poti sta cu picioarele in ambele.

Deciziile instantei supreme nu privesc in nici un fel medicii din sistemul privat. spaga data stomatologului care are un cabinet privat este cat se poate de legala. Daca acesta nu o fiscalizeaza si nu si-o trece in declaratiile de venit vorbim de evaziune fiscala, oricum nu de coruptie.

Insa functionarii publici, adica cei care in sensul legii penale au aceasta calitate, nu pot primi in nici un fel plati suplimentare in afara cadrului legal, fie ele donatii, atentii, sau plicuri cu recunostinta. Singurele forme de remunerare a activitatii lor sunt cele prevazute in lege (salarii, indemnizatii, sporuri) si vizeaza exclusiv raportul dintre angajat si angajator. Pacientul este beneficiarul (contra cost prin intermediul contributiilor de asigurari de sanatate platite statului) sistemului public de sanatate, iar nu clientul unui profesionist care lucreaza individual si care vrea, din recunostinta, sa lase peste onorariul solicitat. Inalta Curte explica credibil ce s-ar intampla daca s-ar permite interpretarea ca pentru anumite profesii din cele care slujesc public intr-un fel sau altul cetateanul ar trebui permis dreptul la recunostinta in bani. Atunci el s-ar putea pune in discutie, cu aceeasi indreptatire, si in cazul altor profesii in care, particular, se creeaza o anumita legatura interpersonala ca urmare a unei actiuni de exceptie, cu rezultate deosebite. De exemplu politistul care, riscandu-si propria viata, fie in timpul programului, fie in afara acestuia, intervine si salveaza viata victimei supuse unei grave agresiuni; cazul pompierului care, punandu-si viata in pericol, salveaza viata unei persoane intr-o casa incendiata; cazul profesorului care, printr-o activitate deosebita, educa si cizeleaza aptitudini si abilitati de exceptie unui elev care castiga premii nationale/internationale si dobandeste consacrare intr-un domeniu al culturii, stiintei etc. Daca s-ar da drumul la spaga pentru medici nu s-ar putea limita doar la ei ci ar trebui recunoscuta ca fiind normala si legala pentru tot sistemul public. Te-ai duce cu bacsis (legal) la functionarul de la finante, sa rezolvi probleme la primarie, sau la judecator ca-l placi cum conduce sedintele. Pe fiecare ghiseu sau birou al unui functionar al statului ar sta cutiuta pe care scrie bacsis (sau tips, ca sa fim emancipati), "lasa-mi ceva daca iti place ce treaba am facut".

In mod ironic, medicii sunt victimele unei logici juridice care a fost aplaudata frenetic de publicul larg in cazul parlamentarilor. Tot instanta suprema a decis ca acestia din urma, desi statutul lor este de demnitari si nu sunt angajati cu contract individual de munca, sunt totusi functionari publici si raspund penal ca atare intrucat in Romania toate persoanele sunt egale in fata legii, fara privilegii si fara discriminari. Ce nu era posibil pentru deputatii si senatorii care chiar nu au un raport de munca nu poate fi nicidecum posibil pentru medicii angajati in sistemul public.

Dincolo de aceste explicatii factuale, deciziile instantei supreme nu au nici o legatura cu nivelul salariilor sau cu promiscuitatea materiala generala a sistemului public de sanatate. Una-i una, alta-i alta. Sistemul public de sanatate e falimentar din motive mult mai profunde, dar toata aceasta mizerie, pana la medici, condamna in primul rand contribuabilul la asigurarile de sanatate, adica cel ce pana la urma plateste, pacientul. Deciziile Inaltei Curti de Justitie nu pot reforma sanatatea si nu asta e menirea lor. Nu pot mari salariile, nu pot creste calitatea serviciilor medicale, nu pot mari numarul spitalelor si nu pot eficientiza administrarea bugetului asigurarilor de sanatate astfel incat pacientii sa se bucure cu adevarat de respectarea demnitatii lor in spitale in contul platilor pe care le fac o intreaga viata activa. Similar predicii preotilor, si la fel uneori doar in pustiu, pot doar stabili granita dintre moral si imoral, dintre legal si ilegal, dintre cadoul privat si mita publica.

sursa: jurindex.ro

sursa foto: vranceamedia.ro