Rechizitoriul „Mineradei”: Cititi acuzatiile pe care le aduc procurorii militari inculpatilor Ion Iliescu, Petre Roman si Virgil Magureanu, trimisi in judecata pentru infractiuni contra umanitatii (Rechizitoriul integral)

Procurorii militari arata, in actul de inculpare din Dosarul „Mineriadei”, ca fostul presedinte Ion Iliescu (foto), a hotarat, in ziua de 11 iunie 1990, alaturi de inculpatii Roman Petre, Voiculescu Gelu Voican, Magureanu Virgil, Florescu Mugurel Cristian si alte persoane, in prezent decedate, sa evacueze in mod brutal, prin folosirea nejustificata si in mod ilegal a fortelor MAPN, MI, SRI, manifestantii din Piata Universitatii, care manifestan pasnic, exprimandu-si opiniile politice. In acelasi scop, inculpatii antementionati au decis aducerea a catorva mii de mineri si muncitori din intreaga tara, pe care i-a manevrat, prin actiuni de dezinformare, sa actioneze cu violenta asupra manifestantilor din Bucuresti, substituind rolul fortelor de ordine, mutiland si lipsind de libertate manifestantii. Mai mult decat atat, precizeaza anchetatorii militari in rechizitoriu, fostul presedinte Ion Iliescu a solicitat dotarea militarilor implicati in evenimente cu armament si munitie de razboi, folosirea acestora impotriva unor civili fiind nelegala.

---

Procurorii militari precizeaza ca represiunea organizata de reprezentantii puterii si pusa in practica in dimineata zilei de 13 iunie 1990, a avut ca urmare moartea prin impuscare a 4 persoane, vatamarea integritatii fizice sau psihice a unui numar total de 1388 de persoane si privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a unui numar total de 1250 de persoane.

Iata fragmente din rechizitoriul in dosarul „Mineriadei”:

”(…), procurori militari la Sectia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie;

 

Examinand actele de urmarire penala efectuate in dosarul penal (…), privind pe inculpatii:

 

1. Civil Iliescu Ion, (…), cercetat, in stare de libertate, sub aspectul savarsirii de infractiuni contra umanitatii, prev. de art. 439 alin. 1 lit. a, g si j din Codul penal,cu aplic. art. 5 C.p.;

 

2. Civil Roman Petre, (…), cercetat, in stare de libertate, sub aspectul savarsirii de infractiuni contra umanitatii, prev. de art. 439 alin. 1 lit. a, g si j din Codul penal, cu aplic. art. 5 C.p.;

 

3. Civil Voiculescu Gelu Voican, (…), cercetat, in stare de libertate, sub aspectul savarsirii de infractiuni contra umanitatii, prev. de art. 439 alin. 1 lit. a, g si j din Codul penal,cu aplic. art. 5 C.p.; (…)

 

4. Civil Dumitru S. Nicolae, (…), cercetat, in stare de libertate, sub aspectul savarsirii de infractiuni contra umanitatii, prev. de art. 439 alin. 1 lit. a, g si j din Codul penal,cu aplic. art. 5 C.p.;

 

5. Civil Magureanu Virgil, (…), cercetat, in stare de libertate, sub aspectul savarsirii de infractiuni contra umanitatii,prev. de art. 439 alin. 1 lit. a, g si j din Codul penal,cu aplic. art. 5 C.p.;

 

EXPUNEM URMaTOARELE:

 

I . OBIECTUL CAUZEI

 

Faptele ce fac obiectul prezentei cauze penale au fost comise in luna iunie 1990 (zilele de 13-15), intr-o perioada de profunde transformari ale vietii sociale, dar mai ales ale vietii politice. Evenimentul a ramas in constiinta publicului sub denumirea "Mineriada din 13-15 iunie 1990".

 

Limba romana este singura limba din lume in care a fost creat substantivul mineriada care, ulterior, a fost tradus in toate limbile pamantului.

 

In dimineata zilei de 13 iunie 1990, autoritatile statului au declansat un atac violent al fortelor de ordine, in Piata Universitatii din Bucuresti, impotriva opozantilor politici care contestau rezultatul alegerilor din data de 20 mai 1990. Urmare actiunii, peste doua sute de persoane au fost ridicate si transportate la U.M.(...) Magurele, unde au fost retinute pana in dupa amiaza aceleiasi zile, cand au fost lasate sa plece, fara a se efectua vreun act de cercetare fata de acestia.

 

Concomitent, s-a patruns in forta, fara drept, in sediul Institutului de Arhitectura, fiind perchezitionate mai multe birourile, iar persoanele aflate in incinta au fost evacuate prin acte de violenta din cladire, trei dintre ele fiind transportate in afara mun. Bucuresti, la U.M. (...) Magurele, unitate ce apartinea Ministerului de Interne motivul fiind ca "au pactizat cu manifestantii".

 

Conform hotararii luate de catre presedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala, prim viceprim - ministru, viceprim-ministrul ai Guvernului Romaniei, conducatori ai institutiilor de forta, precum si de catre persoane din conducerea Frontului Salvarii Nationale, in Piata Universitatii au fost adusi muncitori de la Intreprinderea Masini Grele Bucuresti, avandu-l in frunte pe directorul acesteia.

 

Acestia din urma s-au manifestat violent agresand fizic persoanele intalnite in zona Institutului de Arhitectura, dupa care au incercat sa ocupe Piata Universitatii, pentru a impiedica revenirea manifestantilor.

 

Actiunile intreprinse de autoritati statului au generat o riposta violenta din partea opozantilor, astfel ca au fost incendiate sediile Politiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Romane si Serviciului Roman de Informatii.

 

S-a facut uz de arma cu munitie de razboi de catre fortele de ordine, in aceste imprejurari fiind impuscati mortal numitii (…), iar numitii (…) au fost raniti, de asemenea, prin impuscare.

 

Represiunea autoritatilor a continuat, in zilele de 14 si 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfasurat impreuna cu minerii si muncitorii din mai multe judete ale tarii, care devenisera o adevarata forta de ordine paralela cu cele recunoscute si organizate potrivit legii. Actiune acestei forte a fost menita de a mentine in functie puterea politica instaurata in decembrie 1989 si care castigase alegerile din 20 mai 1990, cazandu-i victime toti cei care erau considerati "elemente extremiste, reactionare" si care ar fi organizat o "rebeliune legionara".

 

Obiectul prezentului dosar il constituie stabilirea raspunderii penale a persoanelor vinovate de:

 

- uciderea numitilor (…), in contextul evenimentelor din 13-15 iunie 1990;

 

- vatamarea integritatii fizice si psihice a unui numar de 1388 de persoane, care au fost agresate fizic sau lipsite ilegal de libertate;

 

- lipsirea de libertate a unui numar de 1250 de persoane.

 

Faptele vizate privesc intervalul de timp in care aceste persoane s-au aflat sub puterea autoritatilor sau a celor chemati sa sprijine actiunea acestora si a incetat, odata cu punerea in libertate a ultimei persoane retinute nelegal.

 

Prezenta cauza penala nu va analiza:

 

- stabilirea responsabilitatilor fiecarui participant in parte, respectiv numai a persoanelor care au initiat acest plan menit a inlatura orice forma de opozitie sau care au sprijinit, sub orice forma, aceste actiuni, cunoscand ca, in acest fel, le asigura realizarea scopului urmarit;

 

- distrugerile provocate la sediilor unor institutii publice, asociatii, redactii de ziare ori a altor pagube materiale, produse in patrimoniul unor persoane fizice sau juridice;

 

- legalitatea masurilor de arestare luate de organele de urmarire penala fata de persoanele retinute, in lipsa oricaror indicii privind savarsirea vreunei infractiuni, intrucat aceste situatii au facut obiectul unui dosar de urmarire penala separat, intocmit de Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie si inregistrat sub nr. (…), in care, la data de 31.05.2006, s-a dispus neinceperea urmaririi penale.

 

Solutia a fost confirmata prin incheierea (…) din 03.11.2015, pronuntata in dosarul nr (…) al inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia Penala.

 

- evenimentele petrecute in Bucuresti sau in tara, in perioada 01 ianuarie -13 iunie 1990, care sunt descrise in capitolul privind contextul general al cauzei.

 

Aceste aspecte nu fac obiectul cauzei, intrucat, redeschiderea urmaririi penale, confirmata de catre inalta Curte de Casatie si Justitie, prin incheierea (…) din 09 martie 2015, in dosarul (…), priveste doar infractiunile contra pacii si omenirii si infractiunile de omor prevazute de Codul penal anterior.

 

II. DATE PRIVIND CONTEXTUL GENERAL AL CAUZEI

 

In cele ce urmeaza vor fi punctate momentele istorice, pe care le consideram importante pentru a putea contextualiza starea de fapt, care formeaza obiectul acestui dosar.

 

Odata cu dizolvarea fostelor structuri de conducere ale statului roman, puterea a fost preluata de nou infiintatul Consiliul Frontului Salvarii Nationale (C.F.S.N.), formatiune infiintata la 22 decembrie 1989. infiintarea acestuia a fost anuntata, in aceeasi zi, in jurul orelor 23.30, la posturile nationale de radio si televiziune de catre inc. Ion Iliescu, la acea data director al Editurii Tehnice, devenit ulterior presedinte de facto al tarii. Acesta a fost cel care a dat citire Comunicatului catre tara al Consiliului Frontului Salvarii Nationale. Prin acest comunicat Consiliul Frontului Salvarii Nationale si-a definit si asumat rolul de "organism al puterii de stat din Romania"...

 

In mod provizoriu, in componenta consiliului intra urmatorii: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, László Tőkés, Dumitru Mazilu, Dan Desliu, general stefan Gusa, general Victor Atanasie Stanculescu, Aurel Dragos Munteanu, Corneliu Manescu, Alexandru Barladeanu, (...), Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Martian, Mihail Lupoi, Gheorghe Voinea (general), capitan de rangul I. Emil Dumitrescu, Vasile Neacsa, Cristina Ciontu, Marian Baciu, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Paul Negritiu, Gheorghe Manole, Vladimir Ionescu, Neculae Radu, Adrian Sarbu, Constantin Cirjan, Géza Domokos, Magdalena Ionescu, Marian Mierla, Constantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Valeriu Bucurescu, Ion Iliescu".

 

Comunicatul catre tara al Consiliului Frontului Salvarii Nationale a fost publicat in Monitorul Oficial Partea I nr.1 din 22 decembrie 1989...

 

Persoanele din componenta Consiliului Frontului Salvarii Nationale, asa cum a fost anuntata in seara zilei de 22 decembrie 1989, pot fi impartite in trei categorii.

 

Prima categorie si cea mai numeroasa era formata din persoane al caror trecut a fost legat, in mod strans, de U.R.S.S. si pot fi enumerati aici Ion Iliescu, Nicolae Militaru, Silviu Brucan, Alexandru Barladeanu, Károly Király, capitanul de rangul I Emil "Cico" Dumitrescu. Acestora li s-au atasat, in ziua de 22 decembrie 1989, Sergiu Nicolaescu, Gelu Voican Voiculescu, Mihail Montanu, Petre Roman, Cazemir Ionescu, Dan Martian, Constantin Ivanovici.

 

A doua categorie o reprezinta intelectualii, cunoscuti pentru pozitia lor anticomunista manifestata inca din timpul dictaturii comuniste si care, in acea perioada, reusisera sa intre in contact cu cancelariile europene si enumeram aici pe Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Ion Caramitru, Dan Desliu, Aurel Dragos Munteanu, Domokos Géza, Dumitru Mazilu.

 

A treia categorie era formata din revolutionari, care se facusera remarcati in zilele anterioare datei de 22 decembrie 1989.

 

Consiliul Frontului Salvarii Nationale s-a intrunit oficial la 27 decembrie 1989, data la care au fost anuntate organizarea si modul de functionare a acestui organism. Membrilor initiali li s-au adaugat altii, astfel ca numarul lor a ajuns la 141, dupa ce a fost completat cu reprezentanti ai tuturor judetelor din Romania.

 

La aceeasi data a fost constituit Biroul Executiv al Consiliului Frontului Salvarii Nationale format din: presedinte – Ion Iliescu, prim-vicepresedinte – Dumitru Mazilu, vicepresedinti – Cazemir Ionescu si Károly Király, secretar – Dan Martian, membrii: Bogdan Teodoriu, Vasile Neacsa, Silviu Brucan, Gheorghe Manole, Ion Caramitru si Neculae Radu.

 

Pe langa Biroul Executiv functiona si un "colectiv pentru relatiile cu publicul si mijloacele informatiei de masa", precum si comisii de specialitate.

 

Dintre acestea amintim Comisia constitutionala, juridica si pentru drepturile omului coordonata de - Dumitru Mazilu, care a redactat proiectul Decretului nr. 92/1990 privind alegeria Parlamentului si a Presedintelui Romaniei (Monitorul oficial nr. 35 din 18.03.1990).

 

Prin Decretul nr.1 din 26 decembrie 1989 al C.F.S.N, semnat de Ion Iliescu, in vigoare de la 27 decembrie 1989, Petre Roman a fost numit prim - ministru al Guvernului provizoriu.

 

Prin Decretul C.F.S.N. nr.2 din 26 decembrie 1989, generalul colonel in rezerva Nicolae Militaru, a fost rechemat in cadrele active ale armatei. Prin Decretul nr.3 din aceeasi data, Nicolae Militaru a fost numit in functia de ministru al apararii.

 

Prin Decretul-Lege nr.5 al C.F.S.N. din 28 decembrie 1989, in vigoare din 29 decembrie 1989, au fost numiti, in functia de viceprim-ministru al guvernului, Mihai Draganescu si Gelu Voican Voiculescu.

 

Prin Decretul-Lege nr.22 al C.F.S.N. din 28 decembrie 1989, in vigoare din 29 decembrie 1989, generalul locotenent Mihai Chitac a fost numit in functia de ministru de interne. Prin Decretul nr.24 din 28 decembrie 1989 al C.F.S.N., Mihai Chitac a fost inaintat in gradul de general – colonel, iar prin Decretul nr.242 din 14 iunie 1990 al C.P.U.N. a fost eliberat din functia de ministru de interne.

 

Prin Decretul Lege nr.10 din 31 decembrie 1989 al C.F.S.N., publicat in Monitorul Oficial nr.9 din 31 decembrie 1989, s-a constituit Guvernul Romaniei, ca organ suprem al administratiei de stat, care avea obligatia de a indeplinii obiectivele cuprinse in programul C.F.S.N. asigurand executarea masurilor stabilite prin decretele adoptate de acesta. in art. 3 se specifica ca C.F.S.N. aproba componenta Guvernului Romaniei la propunerea prim-ministrului.

 

Din componenta Guvernului Provizoriu Petre Roman au facut parte, printre altii: Prim viceprim-ministru - Gelu Voican VOICULESCU, Ministrul de Interne - Mihai CHItAC, Ministrul Justitiei- Teofil POP, Ministrul Apararii Nationale- Nicolae MILITARU, Ministrul Economiei Nationale – Atanase-Victor STaNCULESCU,Ministrul Petrolului - Victor MUREA, Ministrul Minelor - Nicolae DICU, Ministrul Postelor si Telecomunicatiilor - Stelian PINTILIE, Ministrul Transporturilor - Corneliu BURADA.

 

Aceste persoane vor fi regasite cu diferite acte de participare in evenimentele din 13-15 iunie 1990.

 

La 25 decembrie 1989 a avut loc, la Targoviste, procesul sotilor Nicolae si Elena Ceausescu urmat, in aceeasi zi, de executia acestora. La procesul si executia sotilor Ceausescu au participat, ca delegati, din partea C.F.S.N., Gelu Voican Voiculescu, general Victor Atanase Stanculescu si Virgil Magureanu. De asemenea, au mai fost prezenti maiorul Mugurel Cristian Florescu si locotenentul-major Trifan Matenciuc.

 

In data de 28 decembrie 1989, prin Decretul-Lege nr.20/1989, in vigoare de la 29 decembrie 1989, a fost eliberat din functia de sef al Marelui Stat Major din cadrul Ministerului Apararii Nationale si adjunct al ministrului apararii nationale, generalul-maior Stefan Gusa...

 

In ziua de 31 decembrie 1989, a fost arestat generalul-colonel Iulian Vlad, in biroul sau de la Ministerul Apararii Nationale, prezent la arestare fiind si Gelu Voican Voiculescu. Generalul Iulian Vlad era seful Directiei Securitatii Statului care, inca din 27 decembrie 1989, prin Decretul nr.4/1989 al C.F.S.N., trecuse in subordinea Ministerului Apararii Nationale. Prin acelasi Decret nr.4/1989, au mai trecut in subordinea Ministerului Apararii Nationale, Comandamentul Trupelor de Securitate impreuna cu organele si unitatile din subordinea acestora.

 

Consiliul Frontului Salvarii Nationale, ca organ al puterii de stat, trebuia sa fie unul neutru politic. Subsumat acestui scop, prin Decretul- Lege nr. 8/31 decembrie 1989, publicat in Monitorul Oficial nr.9 din 31 decembrie 1989, a fost reglementata inregistrarea si functionarea partidelor politice, trecandu-se de la sistemul partidului unic la sistemul pluripartid. in art. 1 se preciza ca: "in Romania este libera constituirea partidelor politice, cu execeptia partidelor fasciste sau care propaga conceptii contrare ordinii de stat si de drept, in Romania.

 

Nici o alta ingradire, pe motiv de rasa, nationalitate, religie, grad de cultura, sex sau convingeri politice nu poate impiedica constituirea si functionarea partidelor politice".

 

Tot la 31 decembrie 1989, s-a constituit Grupul pentru Dialog Social (G.D.S.), "ca un grup de sine statator, care actioneaza legal, incepand de astazi, 31 decembrie 1989. El aspira sa reprezinte constiinta lucida a acestei societati care a fost umilita si destructurata. Vrem sa contribuim la iesirea din dezastru si la regenerare.

 

Grupul pentru Dialog Social este un grup independent, strict informal, care nu se subordoneaza niciunei grupari politice si care refuza orice colaborare cu cei care au sustinut vechiul regim.

 

Declaram explicit: Nu vrem sa fim un centru de putere ci un centru de influenta.Pe cont propriu fiecare membru al grupului are dreptul la propriile sale optiuni si orientari politice, care nu afecteaza insa,in niciun fel, statutul si orientarea Grupului.

 

Grupul pentru Dialog Social este o instanta de reflexie critica asupra problemelor fundamentale care framanta societatea civila romana, asupra inserarii ei in contextul european: civilizatie – cultura – politica – societate civila – ecologie. Este un club de dezbateri intre intelectuali de diferite profesii, care isi propun sa prospecteze caile de evolutie si organizare ale acestei societati, o evolutie bazata pe valorile umane si pe drepturile omului. Grupul pentru Dialog Socialisi propune sa fie un laborator in care economisti, sociologi, politologi, istorici, filozofi, urbanisti, scriitori, teologi, etc. sa gaseasca (sa caute) impreuna strategiile si solutiile de care societatea romana va avea nevoie in viitorul imediat", se arata, printre altele, in declaratia de constituire a acestei organizatii neguvernamentale.

 

Incepand din 2 ianuarie 1990, ministrul apararii Nicolae Militaru, impreuna cu Gelu Voican Voiculescu, prim-viceprim-ministru, au coordonat preluarea de catre M.Ap.N. a structurilor fostei securitatii. La conducerea fostelor Directii Judetene de Securitate au fost desemnati ofiteri din cadrul M.Ap.N.

 

Ofiterii din cadrul Securitatii Municipiului Bucuresti au fost trecuti in rezerva, considerandu-se ca acestia au facut politie politica in favoarea regimului Ceausescu insa, dupa putina vreme, asa cum vom arata in continuare, unii dintre ei au fost incorporati intr-o noua structura informativa, U.M. (...), sub ordinele lui Gelu Voican Voiculescu in cadrul Ministerului de Interne.

 

La 03.01.1990, Consiliul Frontului Salvarii Nationale a anuntat ca nu este si nu se va constitui in partid politic insa, la 23.01.1990, cu 128 de voturi pentru, 8 contra si 5 abtineri, Consiliul Frontului Salvarii Nationale a hotarat transformarea Frontului Salvarii Nationale (F.S.N.) in partid politic, cu intentia de a participa la viitoarele alegeri, hotarare materializata la 06.02.1990, cand F.S.N. a fost inscris in Registrul Partidelor Politice. Primul presedinte al F.S.N. a fost inculpatul Ion Iliescu.

 

Silviu Brucan a fost acela care a lansat si sustinut transformarea F.S.N. intr-un partid politic. Pentru a fi convingator, Silviu Brucan a trecut in revista ceea ce s-a intamplat in tarile foste comuniste din Europa, unde au aparut partide noi formate din cei care au participat la schimbarea de regim politic. De asemenea, acesta a mai spus ca ar fi absurd sa paraseasca sfera puterii cei care au decis schimbarea Romaniei pentru ca, in final, Silviu Brucan sa faca o previziune: "va fi un urlet de fiara injunghiata din partea opozitiei, dar noi vom aduce observatori straini si le vom inchide gura"(declaratie martor Caramitru Ion-Horia-Leonida din 01.02.2017, vol.397, filele 8-17)...

 

La data de 05 ianuarie 1990, s-a depus, la Tribunalul Bucuresti, dosarul pentru constituirea (de fapt, reinfiintarea) Partidului National Taranesc - Crestin Democrat. Un rol deosebit de important in viata acestui partid l-a avut Corneliu Coposu care, de altfel, de la reinfiintarea partidului si pana la data de 11 noiembrie 1995, cand a decedat, a indeplinit functia de presedinte al partidului. Corneliu Coposu a fost, in perioada respectiva, un adevarat lider al opozitiei politice. in zilele de 5 si 6 ianuarie 1990, acesta a avut doua intalniri cu Dumitru Mazilu. La 10 ianuarie 1990, la Palatul Victoria, a avut loc o intalnire intre Corneliu Coposu si Ion Iliescu, intalnire la care au mai participat aproximativ 25 de persoane, printre care Petre Roman, Dumitru Mazilu, Cazemir Ionescu, Nicolae S. Dumitru, Dan Iosif, Liviu Petrina, Ion Diaconescu, ultimii doi membri marcanti ai P.N.t.-C.D. La aceasta intrunire s-a discutat despre pluripartitism. Pentru prima data, Corneliu Coposu a lansat ideea ca cei prezenti sa se inscrie intr-unul din partidele istorice, Partidului National Taranesc - Crestin Democrat(P.N.t.-C.D.), Partidul National Liberal (P.N.L.) sau Partidul Social Democrat Roman (P.S.D.R.).

 

La 15 ianuarie 1990, prin Decizia Civila nr. 4 a Tribunalului Municipiului Bucuresti, a fost reinfiintat Partidul National Liberal (P.N.L.), continuatorul Partidului National Liberal constituit in 1875. Decizia reinfiintari acestui partid a fost luata inca din dupa - amiaza zilei de 22 decembrie 1989.

 

Din grupul de initiativa pentru reinfiintarea P.N.L. au facut parte, printre altii, Dan Amedeo Lazarescu, Radu Campeanu, I. V. Sandulescu, Nicu Enescu, Dinu Zamfirescu...

 

Partidul National Taranesc - Crestin Democrat, Partidul National Liberal si Partidul Social Democrat Roman au constituit, in 1990, opozitia politica la Frontul Salvarii Nationale.

 

Prin Decretul nr. 41 din 09.01.1990 al presedintelui C.F.S.N., Ion Iliescu, procurorul Gheorghe Robu a fost numit in functia de procuror general al Romaniei.

 

Prin Decretul nr.11 din 19.07.1990 al presedintelui Romaniei, procurorul Gheorghe Robu a fost reinvestit in functia de procuror general al Romaniei.

 

In ziua de 12 ianuarie 1990, cetatenii din Bucuresti, Timisoara, Brasov, Cluj si din alte localitati s-au adunat sa cinsteasca amintirea victimelor Revolutiei din decembrie 1989.

 

Multimea stransa in fata sediului Consiliului Frontului Salvarii Nationale si Guvernului au cerut celor doua institutii sa-si precizeze pozitia referitor la: asigurarea de alegeri libere sub egida ONU; sa anunte numarul victimelor represiunii; sa informeze corect opinia publica cu privire la teroristii despre a caror existenta s-a vorbit intens in timpul revolutiei; sa judece, in procese publice,apropiatii lui Ceausescu si teroristii; sa scoata partidul comunist in afara legii si sa asigure distribuirea bunurilor si fondurilor acestui partid tuturor partidelor politice din Romania; sa faca precizari cu privire la optiunile politice, atat ale membrilor Consiliului Frontului Salvarii Nationale cat si ale guvernului provizoriu.

 

Seara tarziu, s-a desfasurat, la Palatul Victoria, un dialog intre membri ai conducerii Consiliului Frontului Salvarii Nationale si reprezentantii participantilor la mitingul din Piata Victoriei, in urma caruia s-a anuntat adoptarea a trei decrete-lege privind:

 

– declararea in afara legii a Partidului Comunist Roman;

 

– organizarea,la 28 ianuarie 1990, a unui referendum pentru reintroducerea in Codul Penal a pedepsei cu moartea;

 

– instituirea unei Comisii nationale pentru rezolvarea sesizarilor si doleantelor tuturor cetatenilor tarii...

 

In ziua de 19.01.1990, reprezentantii sindicali ai minerilor din Valea Jiului au avut intalniri cu Iliescu Ion - presedintele C.F.S.N., Roman Petre - prim-ministru si Dicu Nicolae - ministrul minelor, iar in urma discutiilor au fost satisfacute toate revendicarile minerilor, printre care:

 

-stabilirea saptamanii de lucru de 5 zile;

 

-posturi de cate 6 ore;

 

-salariu dublu pentru zilele de sarbatori legale;

 

-36 de zile de concediu de odihna, fata de 30 de zile cate erau anterior, pentru muncitorii din subteran;

 

-cresterea sporurilor pentru munca de noapte de la 15% la 20%;

 

-plata integrala a salariului pentru zilele de spitalizare cauzate de accidente de munca;

 

-pensie de urmas pentru sotiile celor decedati in accidente de munca.

 

Fara a pune in discutie oportunitatea satisfacerii acestor revendicari, care tine de politica adoptata in domeniu, de catre reprezentantii puterii politice, trebuie remarcat ca acest fapt i-a determinat pe mineri sa devina fideli celor care exercitau, la acel moment, puterea politica in stat, avand credinta ca alti reprezentanti ai puterii nu au aceeasi deschidere fata de satisfacerea revendicarilor lor. Asa cum se va dovedi ulterior, li s-a creat minerilor credinta ca apararea revendicarilor obtinute ii obliga sa-i apere pe cei care le-au satisfacut aceste revendicari, iar simpla punere la indoiala a conceptiilor politice ale acestora reprezinta o amenintare pentru insasi clasa sociala din care minerii faceau parte.

 

Autoritatile statului roman, constituite in 1990, au acordat o atentie deosebita minerilor din Valea Jiului care, intotdeauna, au lucrat in conditii foarte grele si care, indiferent de oranduirea sociala, nu au ezitat sa aiba si sa isi sustina revendicarile...

 

La 26 martie 1990, prin Decretul nr.181/1990, a fost infiintat Serviciul Roman de Informatii (S.R.I.), avand ca scop obtinerea de date si informatii referitoare la activitatea serviciilor de spionaj, a organizatiilor extremist teroriste indreptate impotriva Romaniei, a elementelor cu intentii de a organiza si desfasura actiuni de diversiune si atentat, de subminarea economiei nationale, de destabilizarea ordinii de drept. in indeplinirea atributiilor, S.R.I. colabora cu Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, organele procuraturii, Directia Vamilor si celelelate organe ale administratiei de stat, in functie de competentele, atributiile si sarcinile specifice ale acestora (a se vedea art. 1 si 6 din decretul privind infiintarea Serviciului Roman de Informatii).

 

S.R.I. s-a constituit ca organ central al administratiei de stat si functiona in subordinea directa a presedintelui C.P.U.N., iar dupa alegerile din 20 mai 1990, in subordinea presedintelui Romaniei.

 

S.R.I., conform prevederilor art. 4 din Decretul nr.181/1990, era condus de un director numit prin decret, avand rang de ministru. Primul director al S.R.I. a fost inculpatul Virgil Magureanu, functie pe care a detinut-o in perioada 26.03.1990 – 25.04.1997.

 

La infiintare s-a estimat ca S.R.I. avea aproximativ 8.000 de angajati, iar aproximativ 3.000 proveneau atat din fosta Securitate cat si din diverse structuri ale armatei.

 

La data de 7 mai 1990, prin Decretul nr.204 al C.P.U.N., s-a infiintat Unitatea Speciala de Paza si Protocol (U.S.P.P.), in componenta Brigazii de Garda, in subordinea Ministerului Apararii Nationale, cu misiunea de a asigura protectia si paza demnitarilor romani si a celor straini care vizitau Romania.

 

Prin Legea nr.51/26 iulie 1991 privind siguranta nationala a Romaniei, U.S.P.P. a capatat denumirea de Serviciul de Protectie si Paza (S.P.P.), devenind un organ de stat, cu atributii in domeniul sigurantei nationale. Activitatea s-a desfasurat pe baza prevederilor unui Regulament aprobat de Consiliul Suprem de Aparare a tarii, la 15.11 1991.

 

Bazele S.P.P. au fost puse, inca din data de 26 decembrie 1990, cand ofiterii, (…), toti din cadrul U.M.(...) si, din cadrul U.M.(...), au primit misiunea sa asigure paza si protectia presedintelui C.F.S.N. Ion Iliescu...

 

In primele trei luni ale anului 1990, s-au fost infiintate mai multe ligi si asociatii, printre cele mai importante fiind Liga Studentilor din Universitatea Bucuresti – presedinte Marian Teofan Munteanu, Asociatia 21 Decembrie 1989 – presedinte Alexandru Nancu si Asociatia 16-21 Decembrie 1989 – presedinte Ion Nemtiu, Asociatia Fostilor Detinuti Politici,Grupul Independent pentru Democratie, Alianta Poporului.

 

La 05 aprilie 1990 a avut loc, in zona Universitatii, in Bucuresti, o manifestatie a tinerilor care au initiat Revolutia in Bucuresti, in ziua de 21 decembrie 1989. Manifestatia a inceput la orele 12:00 si a durat pana in jurul orelor 24:00 si la ea au participat circa 2.000 de persoane. in aceasta zi o delegatie a Asociatiei 21 Decembrie 1989, condusa de Alexandru Nancu a avut o intalnire, la Palatul Victoria, cu Petre Roman in urma careia prim–ministrul le-a atribuit, ca si sediu, fostul Hotel "Luca" al P.C.R., cladire situata pe str. Batistei.

 

In jurul orei 23:00, membrii delegatiei au revenit la miting, insotiti de Cazemir Ionescu Benedict si, fiind multumiti de sediul primit, au hotarat sa paraseasca zona Universitatii. Cei prezenti la respectivul miting au scris pe cladirile din zona inscriptii cum ar fi: "Jos comunismul si fostii activisti!", "F.S.N. = P.C.R.!", "Revolutia continua!", "Jos Iliescu, Roman, Brucan, Voican, C.Ionescu, Chitac si restul vanzatorilor!", "Niciun activist deputat!".

 

In zilele de 13 si 14 aprilie 1990, au avut loc, in Bucuresti, doua manifestatii pentru apararea drepturilor omului.

 

La 23 aprilie 1990, presedintele C.P.U.N. Ion Iliescu l-a numit pe inculpatul Florescu Mugurel Cristian, adjunct al procuroului general si sef al Directiei Procuraturii Militare, functie pe care a detinut-o pana la 14.04.1993...

 

III. MANIFESTATIA DIN PIATA UNIVERSITATII

 

Pe 22 aprilie 1990, la ora 11:30, a inceput, in Piata Unirii din Bucuresti, un miting electoral al "Gruparii Democratice de Centru", cartel format din 10 partide, a carui deviza era "Uniti pentru Victorie, Prosperitate, Natiune, Democratie".

 

In aceeasi zi, Asociatia 16-21 Decembrie si Alianta Poporului, au organizat un mars, la Cimitirul Eroilor, unde s-au depus coroane de flori in memoria celor cazuti in Revolutia de decembrie 1989 dupa care, participantii la mars s-au indreptat, ca de obicei, spre Televiziune, pe traseul Piata Unirii – Piata Universitatii – Piata Victoriei – Televiziune...

 

Pe 22 aprilie 1990, P.N.t.-C.D.a organizat un miting, in Piata Aviatorilor. Mitingul a a durat aproximativ 2 ore, in intervalul de timp 12:30-14:30. La acest miting au participat fruntasi ai P.N.t.-C.D., respectiv presedinte partidului Corneliu Coposu, Ion Ratiu, Ion Puiu si altii, precum si invitati din Franta, Grecia si Anglia care au transmis mesaje, dar si membrii ai altor partide si asociatii.

 

In Piata Aviatorilor au sosit timisorenii (…), cu un steag tricolor si pancarte pe care era scris: "Proclamatia de la Timisoara" si "Timisoara-Bucuresti". Timisorenii parcursesera distanta Timisoara-Bucuresti pe jos, purtau drapele tricolore si adunau semnaturi pentru sustinerea punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara.

 

In cadrul discursurilor tinute, multi dintre vorbitori au scos in evidenta importanta Proclamatiei de la Timisoara, insistandu-se, in mod deosebit, pe continutul punctului 8 din aceasta proclamatie...

 

Din aceste discutii reiese ca, inca din data de 24 aprilie 1990, inculpatul Ion Iliescu, nu excludea posibilitatea ca minerii sa vina in Bucuresti, sa faca ordine, asa cum acestia venisera si in 28-29 ianuarie 1990, precum si in 18-19 februarie 1990, atunci cand Miron Cozma se oferise sa vina in Bucuresti cu minerii, ori de cate ori era necesar, pentru a-l apara pe presedintele C.P.U.N.

 

Dupa ce la postul de radio s-a aflat ca presedintele C.P.U.N., Ion Iliescu, a afirmat despre protestatarii din Piata Universitatii ca sunt "golani", tinerii din Piata si-au pus in piept cartonase pe care era scris "GOLAN", cuvant pe care manifestantii din Piata Universitatii l-au transformat intr-un simbol al luptatorilor impotriva neocomunismului.

 

Tot pe 24 aprilie 1990, pe Institutul de Arhitectura a fost afisata o bucata de panza pe care scria "FACULTATEA DE GOLANI", iar deasupra acesteia a fost pus portretul poetului national, Mihai Eminescu. Tot pe Institutul de Arhitectura a mai fost pusa, mai jos, o alta bucata de panza pe care scris:"APEL DIN TIMISOARA, TREZESTE, DOAMNE, TARA".

 

In aceeasi zi, si-au anuntat participarea la demonstratiile din Piata Universitatii, Liga Studentilor din Universitatea Bucuresti, Grupul Independent pentru Democratie, Frontul Antitotalitar Roman, Asociatia 16-21 Decembrie, Alianta Poporului. S-a anuntat ca participantii la manifestatie nu fac parte din niciun partid politic si nu reprezinta interesele niciunui partid...

 

Important de subliniat ca printre manifestantii din Piata Universitatii au existat, in permanenta, si cadre militare din institutiile cu rol de aparare a ordinii publice si din domeniul securitatii statului, care urmareau atent desfasurarea demonstratiilor, precum si persoanele care erau prezente in piata si isi expuneau opiniile. Notele informative pe care cadrele militare din M.I. le intocmeau si, in special, cele intocmite de U.M. (...), ajungeau la presedintele C.P.U.N. Ion Iliescu si la primul-ministru Petre Roman. Tot la acestia ajungeau si informarile transmise de Serviciul Roman de Informatii prin directorul sau, Virgil Magureanu.

 

Beneficiar al informatiilor din zona Pietei Universitatii era si inculpatul Gelu Voican Voiculescu, (…).

 

La alegerile din 20 mai 1990 s-au prezentat la vot 86,19% din numarul alegatorilor inscrisi pe listele electorale. Alegerile au fost castigate, in mod detasat, de catre F.S.N., care la Senat a obtinut 67.02% din voturile valabil exprimate, ceea ce a insemnat un numar de 91 locuri din totalul de 119 locurile.

 

Pentru Camera Deputatilor, F.S.N. a obtinut 66,41% din numarul voturilor valabil exprimate, respectiv 263 de locuri in Camera din totalul de 383 locuri.

 

Pentru alegerile prezidentiale au votat 86,19% din totalul alegatorilor inscrisi pe listele electorale. Ion Iliescu, candidatul F.S.N., a obtinut 85.07% din numarul voturilor valabil exprimate, Radu Campeanu, candidatul P.N.L., 10,64% si Ion Ratiu, candidatul P.N.t, 4,29%. Aceste cifre arata scorul zdrobitor cu care F.S.N. a castigat alegerile a caror corectitudine si legalitate nu au fost puse la indoiala.

 

Trebuie subliniat faptul ca, in urma acestor alegeri, inculpatii Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu si Cazemir Benedict Ionescu, au devenit membrii ai Parlamentului, candidand ca independenti, dar pe liste electorale ale F.S.N. Daca structura politica a F.S.N. nu ar fi acceptat candidatura celor trei inculpati, pe locuri iligibile, ei nu s-ar mai fi putut bucura de privilegiile conferite de puterea politica. Exemplul contrar, in acest sens, il reprezinta modul in care au participat, la alegerile din 20 mai 1990, (…), care au candidat pe lista candidatilor independenti si nu au obtinut numarul de voturi necesar accederii in Parlament.

 

Dupa alegerile din 20 mai 1990, Liga Studentilor din Universitatea Bucuresti, Liga Studentilor de la Institutul de Arhitectura, Grupul Independent pentru Democratie si Asociatia 21 Decembrie au considerat ca votul reprezinta vointa poporului si au hotarat sa se retraga din Piata Universitatii, dand totusi posibilitatea membrilor lor de a participa la manifestatii ca simple persoane, fara vreo apartenenta civica. A fost inchis balconul de la Universitate. in aceste imprejurari, manifestatiile din Piata Universitatii, treptat, au inceput sa scada in intensitate. S-a incercat o intalnire intre manifestantii din Piata Universitatii si presedintele Ion Iliescu pentru a negocia o evacuare a zonei. (…).

 

IV. STAREA DE FAPT

 

La data de 9 iunie 1990, au fost convocate, in prima sedinta, cele doua camere ale Parlamentului, Camera Deputatilor, respectiv Senatul, pentru a stabili comisiile de validare a mandatelor de deputati si senatori, facandu-se astfel aplicarea art. 79 din Decretul Lege nr.92/1990.

 

In data de 8 iunie 1990, la sediul F.S.N. din str. Varsoviei nr. 4, a avut loc o intalnire la care au participat inculpatii Ion Iliescu, Petre Roman, Dumitru S. Nicolae, Cazemir Benedict Ionescu, precum si (…) si altii. in cadrul acestei intalnirii s-a pus in discutie eliberarea Pietei Universitatii, discutandu-se trei posibile scenarii si anume: neinterventia fortelor de ordine pentru inlaturarea manifestantilor, interventia fortelor de ordine pentru eliberarea Pietei Universitatii de persoanele care au mai continuat sa demonstreze, iar cel de-al treilea scenariu l-a reprezentat implicarea muncitorilor in eliberarea Pietei Universitatii si, in mod special, a minerilor avand in vedere precedentele interventii ale acestora, din 28-29 ianuarie 1990 si respectiv 18-19 februarie 1990. Unii dintre cei prezenti s-au opus eliberarii Pietei Universitatii, cu motivarea ca numarul celor prezenti in Piata este in continua scadere, iar demonstratiile se vor stinge de la sine. La un moment dat, inculpatii Ion Iliescu si Petre Roman au parasit sediul F.S.N., iar intalnirea celor mentionati s-a incheiat fara a se lua vreo decizie referitoare la Piata Universitatii (…).

 

In ziua de 11 iunie 1990, la sediul Guvernului, a avut loc o sedinta condusa de catre Ion Iliescu si Petre Roman (…). Subiectul acestei sedinte l-a constituit interventia fortelor de ordine pentru inlaturarea demonstrantilor din Piata Universitatii.

 

Ion Iliescu a dorit ca aceasta actiune sa se desfasoare in data de 12 iunie 1990, insa Mihai Chitac a avut o obiectiune solicitand ca intreaga operatiune sa se desfasoare in dimineata de 13 iunie 1990, aceasta pentru a avea timp in vederea organizarii actiunii. De asemenea, ministrul de interne Mihai Chitac a mai solicitat ca politia sa fie ajutata de catre armata pentru blocarea strazilor care converg spre Piata Universitatii, pentru a se impiedica patrunderea populatiei in zona, pana la curatarea zonei. (…)

 

Prin aceasta decizie de a folosi forte civile impotriva altor civili, Ion Iliescu a incalcat, in mod grav, normele ce caracterizeaza un stat de drept, intrucat rolul sau de presedinte ales, iar in acel moment de presedinte al C.P.U.N., era de a veghea la respectarea drepturilor tuturor cetatenilor tarii si de a sustine, in mod impartial, interesele si optiunile acestora.

 

De remarcat faptul ca presedintele Federatiei Sindicatelor Miniere, (...), stia inca din jurul acestei date de 11 iunie 1990, ca inculpatul Iliescu Ion doreste sa aduca mineri in Bucuresti, pentru a face curatenie in Piata Universitatii. (…)

 

In perioada 11-15 iunie 1990, din ordinul inculpatului Magureanu Virgil, toti sefii Sectiilor Judetene de Informatii au fost convocati la Bucuresti, la o sedinta, cu o ordine de zi banala. Trebuie reamintit ca la comanda Sectiilor Judetene de Informatii se aflau, la acea data, ofiteri provenind din randurile Ministerului Apararii Nationale, iar loctiitorii acestora erau ofiteri proveniti din structurile fostei Securitati din timpul regimului comunist, inlocuit la 22 decembrie 1989. Prin dislocarea din teritoriu a comandantilor Sectiilor Judetene de Informatii, la comanda acestora au ramas, in perioada respectiva, ofiteri de securitate de cariera. Acest fapt dovedeste ca inculpatul Magureanu Virgil a dorit ca la conducerea structurilor teritoriale ale S.R.I. sa fie oameni pe care sa se poata baza, in derularea evenimentelor ce urmau sa aiba loc in zilele urmatoare.

 

Tot in data de 11 iunie 1990, la sediul S.R.I., a avut loc o sedinta la care au participat toti ofiterii cu functii de conducere din structura centrala a serviciului. Aceasta sedinta a fost condusa de Virgil Magureanu si a avut pe ordinea de zi un punct unic care se referea la pregatirea eliminarii manifestantilor care mai existau in Piata Universitatii. (…)

 

In dimineata zilei de 12 iunie 1990, ministrul apararii Victor Atanase Stanculescu a plecat in Germania, la Berlin, unde avea loc o intalnire a ministrilor apararii din statele membre ale Tratatului de la Varsovia. Acesta a revenit in tara, in dimineata zilei de 14 iunie 1990. in respectivul interval de timp, la comanda armatei s-a aflat g-ral col. (...), care, asa cum s-a precizat mai sus, fusese numit, in luna decembrie 1989, de catre inculpatul Ion Iliescu, in functia de prim-adjunct al ministrului apararii nationale...

 

Pregatirea fortelor armate ale Ministerului de Interne pentru interventia din Piata Universitatii, in vederea indepartarii manifestantilor a inceput inca din data de 11 iunie 1990. Din Jurnalul Actiunilor de Lupta de la Comandamentul Trupelor de Paza si Ordine – U.M. (...) Bucuresti rezulta ca "in vederea indeplinirii unor misiuni specifice in Bucuresti" s-a aprobat, de catre comandantul Trupelor de Paza si Ordine,dislocarea unor forte din teritoriu, astfel: (…).

 

Conform aprobarii, sosirea efectivelor trebuia sa se faca in Bucuresti pana la data de 11 iunie 1990, ora 20.00, tinuta fiind aceea de serviciu, iar trupele sa aiba armamentul din dotare fara munitie, cu casti metalice, bastoane de cauciuc si scuturi de protectie din material plastic.

 

Intrucat, in sedinta din 11 iunie 1990, care s-a desfasurat la Palatul Victoria, sub conducerea inculpatilor Ion Iliescu si Petre Roman s-a hotarat ca interventia fortelor de ordine pentru inlaturarea manifestantilor din Piata Universitatii sa aiba loc in data de 13 iunie 1990 si nu in 12 iunie 1990, cum ar fi dorit Ion Iliescu, deplasarea in Bucuresti, din teritoriu a Trupelor de Paza si Ordine nu s-a mai efectuat in ziua de 11 iunie 1990.

 

In ziua de 12.06.1990, gl.mr. Dumitru Penciuc, adjunct al ministrului de interne si sef al Statului Major a emis mai multe dispozitiuni pentru pregatirea actiunii de interventie care urma sa aiba loc in ziua de 13 iunie 1990, asa cum se stabilise in sedinta de la Palatul Victoria, din data de 11 iunie 1990, condusa de catre inculpatii Ion Iliescu si Petre Roman...

 

1.Interventia din Piata Universitatii, 13 iunie 1990, ora 04:00

 

In dimineata zilei de 13.06.1990, in jurul orelor 04:00 a inceput actiunea de degajare efectiva a Pietei Universitatii, care a durat cateva zeci de minute si a constat in ridicarea corturilor unde efectuau greva foamei cei care recursesera la aceasta forma de protest si a persoanelor care ocupau zona, precum si in unele actiuni de curatenie.

 

La actiune au participat urmatoarele efective: 1.400 militari din cadrul M.I. (650 cadre de politie, 500 militari in termen de la trupele de paza si ordine, 250 elevi de la scoala Superioara de Ofiteri de la Baneasa), precum si 3 autospeciale ale pompierilor, efective ale Serviciului Roman de Informatii, respectiv luptatori din cadrul U.S.L.A., comandata de col.(...), 80 militari din Batalionul de Politie Militara al M.Ap.N. si 10 autosanitare cu personalul medical necesar de la Ministerul Sanatatii, pentru a transporta grevistii foamei.

 

Actiunea a fost coordonata in teren de prim-adjunctul ministrului de interne si sef al Inspectoratului General al Politiei, gl. (rez.) (...)iu, ca loctiitor in aceasta misiune fiind desemnat seful Politiei Capitalei, gen. (...).

 

Actiunea a fost supervizata de catre ministrul de interne Chitac Mihai, precum si de catre inculpatii, Magureanu Virgil, Dumitrescu Emil si Florescu Mugurel Cristian…

 

2. Atacul lansat de lucratori ai Ministerului de Interne asupra Institutului de Arhitectura "Ion Mincu" in ziua de 13 iunie 1990

 

Atacul declansat, in dimineata zilei de 13 iunie 1990, nu a vizat numai persoanele aflate in Piata Universitatii, ci a fost indreptat impotriva tuturor opozantilor politici, astfel ca, incepand cu primele ore ale diminetii, unii dintre organizatorii manifestatiilor din Piata Universitatii,(unii lideri ai organizatiilor implicate in initierea si desfasurarea manifestatiilor din Piata Universitatii) cum ar fi (…), au fost invitati, de la locuintele lor sau chiar de pe strada, la sediile organelor de politie pentru a fi chestionati sub diferite pretexte, fiind lasati sa plece abia dupa mai multe ore.

 

De remarcat este faptul ca, persoanele vizate au fost anterior verificate si monitorizate de catre lucratorii de politie, cunoscandu-se, pentru fiecare in parte, locul unde se gaseau. Semnificativ in acest sens este cazul lui (...), care a fost ridicat din locuinta unei prietene si nu de la domiciliul sau...

 

3. Atacul lansat de muncitorii de la I.M.G.B. asupra studentilor de la Institutul de Arhitectura "Ion Mincu"

 

In cursul zilei de 13 iunie 1990, in jurul orelor 11:00, aprox. 200 muncitori de la I.M.G.B., care strigau "I.M.G.B. face ordine", unii dintre acestia fiind inarmati cu bate si alte obiecte contondente, au intrat in altercatii verbale si ulterior fizice cu studentii si celelalte persoane care scandau lozinci impotriva presedintelui Iliescu sub porticul de la intrarea in Institutul de Arhitectura. in aceste imprejurari au fost sparte geamurile de la intrarea in institut si s-au inregistrat victime in randul studentilor, dar si in randul persoanelor civile care treceau intamplator prin zona, acestea fiind si ele agresate fizic de catre muncitori.

 

Studentii care au suferit vatamari fizice, ca urmare a actiunii muncitorilor de la I.M.G.B., in fruntea carora se afla directorul general Ghinescu Alexandru au fost: (…).

 

4. Evenimentele petrecute in dupa-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Politia Capitalei, sediul Serviciului Roman de Informatii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Romana, Romarta Copiilor

 

In acest timp, in zona centrala, actele de violenta s-au intensificat, punctele cele mai fierbinti fiind pe linia barajelor formate de fortele de ordine, care inchideau strazile adiacente Facultatii de Arhitectura. Aceste strazi fiind relativ inguste, barajele de politie erau sustinute de un numar suficient de cadre, deoarece manifestantii nu se puteau desfasura decat pe acest front ingust. La un moment dat altercatiile verbale au degenerat in loviri si apoi in aruncari cu pietre din ambele parti, avand ca rezultat un flux si reflux repetat al barajului politie – manifestanti...

 

In jurul orelor 19:30, o subunitate de 10 TAB-uri comandata de mr. (...), de la U.M. (...) Bucuresti, a reusit sa ajunga la sediul Ministerului de Interne, pentru a forma un baraj in jurul cladirii si de a impiedica manifestantii sa se apropie. Aici insa, unii militari au fost molestati iar echipamentele de pe TAB-uri au fost deteriorate. Manifestantii au incercat inclusiv capturarea unor transportoare si s-a solicitat folosirea acestora, prin tractare cu cablu sau prin lovire directa, pentru a sparge usile de la intrarile Ministerului de Interne in momentele in care se executau focurile de avertisment de catre ofiterii de la U.M. (...) Ploiesti si subofiterii din sectia paza control acces, militarii in termen care erau constituiti in dispozitivul de paza de la intrarile nr. 2 si 3 erau retrasi si li s-a ordonat sa se lipeasca de peretii laterali, pentru a nu fi loviti de eventualele ricoseuri. (…)

 

Trebuie precizat ca, avand in vedere timpul scurs de la evenimentele din iunie 1990, precum si faptul ca la vremea respectiva nu au fost realizate activitatile de cercetare absolut necesare in astfel de situatii (cercetarea la fata locului, ridicarea tuturor armelor si efectuarea expertizelor balistice pentru a se identifica tragatorii, audierea militarilor si a cadrelor prezente in sediul Ministerului de Interne imediat dupa producerea evenimentelor etc.), nu s-a reusit identificarea certa a persoanelor care au executat focurile de arma si acest lucru nici nu mai este posibil.

 

De asemenea, singura referire la numarul de cartuse trase in data de 13.06.1990 din sediul Ministerului de Interne apartine gen. (...) intr-o nota intocmita de acesta la data de 27.09.1990 cu unele precizari solicitate de Comisia Parlamentara pentru cercetarea evenimentelor din 13-15.06.1990, in care a mentionat faptul ca, pentru salvele de avertisment trase in interiorul sediului ministerului, numai in momentele in care s-au fortat portile de intrare, s-au consumat 130 cartuse (…).

 

Ca urmare a executarii focurilor de arma din sediul Ministerului de interne, in conditiile descrise anterior, au fost ucise doua persoane, respectiv victimele (…).

 

Prima victima a fost (…) (25 de ani) care, in jurul orelor 19:15-19:20, in timp ce se afla in zona Ministerului de Interne, mai precis pe carosabilul dintre cladirea ministerului si parculetul din fata acestuia, a fost impuscata mortal in ceafa, decesul fiind constatat la ora 19.40, la Spitalul de Urgenta.

 

(...)

 

Incadrarea juririca a faptelor fiecaruia dintre inculpati

 

1.Inculpatul civil ILIESCU ION

 

In calitate de presedinte ales al Romaniei, presedinte al C.P.U.N. si F.S.N., in perioada 11-15.06.1990 a decis, organizat si coordonat, alaturi de alti inculpati, un atac generalizat si sistematic lansat impotriva unei populatii civile, respectiv impotriva manifestantilor din Piata Universitatii si a altor persoane din municipiul Bucuresti, atac motivat de ratiuni de ordin politic si in care au fost implicate, in mod nelegal, forte ale Ministerului Apararii Nationale, ale Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informatii, precum si a peste zece mii de mineri si alti muncitori din mai multe zone ale tarii, atacul soldandu-se, in ce-l priveste pe inculpat, cu:

 

- uciderea prin impuscare a 4 (patru) persoane;

 

-vatamarea fizica si psihica a 1388 (unamietreisuteoptzecisiopt) personae;

 

-privarea nelegala de dreptul fundamental la libertate a 1250 (unamiedouasutecincizeci) persoane.

 

In concret, inculpatul Iliescu Ion, a hotarat, in ziua de 11 iunie 1990, alaturi de inculpatii Roman Petre, Voiculescu Gelu Voican, Magureanu Virgil, Florescu Mugurel Cristian si alte persoane, in prezent decedate, sa evacueze in mod brutal, prin folosirea nejustificata si in mod ilegal a fortelor mentionate anterior, manifestantii din Piata Universitatii, ale caror actiuni de protest neviolente nu reprezentau altceva decat exprimarea libera a opiniilor lor politice. De asemenea, in acelasi scop, a decis aducerea a catorva mii de muncitori din aproape intreaga tara, pe care i-a determinat, prin actiuni constante de dezinformare (care i-au vizat nu numai pe acestia, ci si intreaga populatie a tarii), sa actioneze cu violenta asupra celor care aveau alte optiuni politice, ca veritabile forte de ordine, molestand si lipsind de libertate manifestantii, singuri sau impreuna cu fortele implicate in aceste evenimente, lipsirea de libertatea a manifestantilor fiind hotarata odata cu decizia privind lansarea atacului.

 

In conditiile aratate, inculpatul Iliescu Ion, ca si ceilalti inculpati, a prevazut, a acceptat si chiar a urmarit producerea consecintelor aratate.

 

Pentru atingerea scopului urmarit, inculpatul a dezinformat, prin intermediul mass-media, populatia tarii, cu privire la scopul manifestatiilor si natura neviolenta a acestora, carora le-a atribuit caracterul unor miscari de tip legionar, cunoscand ca acest fapt este nereal.

 

De asemenea, inculpatul a solicitat dotarea militarilor implicati in evenimente cu armament si munitie de razboi, folosirea acestora impotriva unor civili fiind nelegala.

 

Tot prin intermediul mass-media, prin actiuni de manipulare a determinat alti civili sa vina in punctele fierbinti ale evenimentelor, afirmand ca este necesara apararea institutiile democratice ale statului nu de cei care isi exprima opiniile politice, ci de elemente fasciste, huligani si alte categorii reactionare, expunand, in acest mod, populatia municipiului Bucuresti la actiunile violente care au avut loc la sediul Televiziunii Romane, al Ministerului de Interne, Politiei Municipiului Bucuresti sau Serviciului Roman de Informatii.

 

In scopul aducerii la Bucuresti a muncitorilor, pentru a-i implica impotriva manifestantilor, inculpatul a solicitat personal liderilor de sindicat si conducerii intreprinderilor sa mobilizeze muncitorii. Aceleasi solicitari le-au fost adresate conducerilor centrale si locale ale C.P.U.N., organ legislativ provizoriu, care nu-si incetase inca activitatea si al carui presedinte era, precum si persoanelor din conducerea filialelor F.S.N., formatiune al carei presedinte era tot inculpatul Iliescu Ion.

 

Faptele inculpatului Iliescu Ion constituie infractiuni contra umanitatii, prevazute de art. 439 alin.1 Cod penal, in variantele de la:

 

-litera a – 4 (patru) acte materiale (…),

 

-litera g -1388 (unamietreisuteoptzecisiopt) acte materiale (…),

 

- litera j-1250 (unamiedouasutecincizeci) acte materiale (…),

 

cu aplic. art. 5 din Cod penal.

 

2.Inculpatul civil ROMAN PETRE

 

In calitate de prim-ministru al Guvernului provizoriu al Romaniei., in perioada 11-15.06.1990 a decis, organizat si coordonat, alaturi de alti inculpati, un atac generalizat si sistematic lansat impotriva unei populatii civile, respectiv impotriva manifestantilor din Piata Universitatii si a altor persoane din municipiul Bucuresti, atac motivat de ratiuni de ordin politic si in care au fost implicate, in mod nelegal, forte ale Ministerului Apararii Nationale, ale Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informatii, precum si a peste zece mii de mineri si alti muncitori din mai multe zone ale tarii, atacul soldandu-se, in ce-l priveste pe inculpat, cu:

 

- uciderea prin impuscare a 4 (patru) persoane;

 

-vatamarea fizica si psihica a 1388 (unamietreisuteoptzecisiopt) personae;

 

-privarea nelegala de dreptul fundamental la libertate a 1250 (unamiedouasutecincizeci) persoane.

 

In concret, inculpatul Roman Petre a hotarat, in ziua de 11 iunie 1990, alaturi de inculpatii Iliescu Ion, Voiculescu Gelu Voican, Magureanu Virgil, Florescu Mugurel Cristian si alte persoane, in prezent decedate, sa evacueze in mod brutal, prin folosirea nejustificata si in mod ilegal a fortelor mentionate anterior, manifestantii din Piata Universitatii, ale caror actiuni de protest neviolente nu reprezentau altceva decat exprimarea libera a opiniilor lor politice.

 

In acelasi scop, a hotarat aducerea a catorva mii de muncitori din aproape intreaga tara, pe care i-a determinat, prin actiuni constante de dezinformare (care i-au vizat nu numai pe acestia, ci si intreaga populatie a tarii) sa actioneze cu violenta asupra celor care aveau alte optiuni politice, actionand ca veritabile forte de ordine, molestand si lipsind de libertate manifestantii, singuri sau impreuna cu fortele implicate in aceste evenimente, lipsirea de libertatea a manifestantilor fiind stabilita odata cu decizia privind lansarea atacului.

 

In urma sedintei din 11 iunie 1990, a aprobat planul de interventie pentru evacuarea Pietei Universitatii, plan intocmit de ministrul de interne, gen. Chitac Mihai.

 

Inculpatul s-a implicat si a solicitat aducerea minerilor la Bucuresti, pe care i-a determinat astfel sa actioneze cu violenta asupra celor care aveau alte optiuni politice, acestia molestand si lipsind de libertate manifestantii, singuri sau impreuna cu fortele implicate in aceste evenimente.

 

De asemenea, ca si inculpatul Iliescu Ion, a transmis comunicate de presa din partea Guvernului, inducand in eroare opinia publica cu privire la scopul manifestatiilor si natura neviolenta a acestora. in acest mod, populatia a fost incitata la actiuni violente indreptate impotriva manifestantilor si totodata expusa reactiei lor violente.

 

In conditiile aratate, inculpatul Roman Petre, ca si ceilalti inculpati, a prevazut, a acceptat si chiar a urmarit producerea consecintelor aratate.

 

Faptele inculpatului Roman Petre constituie infractiuni contra umanitatii, prevazute de art. 439 alin.1 Cod penal, in variantele de la:

 

-litera a – 4 (patru) acte materiale (…),

 

-litera g -1388 (unamietreisuteoptzecisiopt) acte materiale(…),

 

- litera j-1250 (unamiedouasutecincizeci) acte materiale(…),

 

cu aplic. art. 5 din Cod penal.

 

3.Inculpatul civil VOICULESCU GELU VOICAN

 

In calitate de viceprim-ministru al guvernului interimar al Romaniei, in perioada 11-15.06.1990, a decis, organizat si coordonat, alaturi de alti inculpati, un atac generalizat si sistematic lansat impotriva unei populatii civile, respectiv impotriva manifestantilor din Piata Universitatii si a altor persoane din municipiul Bucuresti, atac motivat de ratiuni de ordin politic si in care au fost implicate, in mod nelegal, forte ale Ministerului Apararii Nationale, ale Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informatii, precum si a peste zece mii de mineri si alti muncitori din mai multe zone ale tarii, atacul soldandu-se, in ce-l priveste pe inculpat, cu:

 

- uciderea prin impuscare a 4 (patru) persoane;

 

-vatamarea fizica si psihica a 1388 (unamietreisuteoptzecisiopt) persoane;

 

-privarea nelegala de dreptul fundamental la libertate a 1250 (unamiedouasutecincizeci) persoane.

 

In concret, inculpatul Voiculescu Gelu Voican a hotarat, in ziua de 11 iunie 1990, alaturi de inculpatii Iliescu Ion, Magureanu Virgil, Roman Petre, Florescu Mugurel Cristian si alte persoane, in prezent decedate, sa evacueze in mod brutal, prin folosirea nejustificata si in mod ilegal a fortelor mentionate anterior, manifestantii din Piata Universitatii, ale caror actiuni de protest neviolente nu reprezentau altceva decat exprimarea libera a opiniilor lor politice. De asemenea, in acelasi scop, a decis aducerea a catorva mii de muncitori din aproape intreaga tara, pe care i-a determinat, prin actiuni constante de dezinformare, care i-au vizat nu numai pe acestia, ci si intreaga populatie a tarii, sa actioneze cu violenta asupra celor care aveau alte optiuni politice, muncitorii actionand ca veritabile forte de ordine, molestand si lipsind de libertate manifestantii, singuri sau impreuna cu fortele implicate in aceste evenimente, lipsirea de libertatea a manifestantilor fiind hotarata odata cu decizia privind lansarea atacului.

 

In scopul aducerii la Bucuresti a muncitorilor, pentru a-i implica impotriva manifestantilor, inculpatul a solicitat personal liderilor de sindicat si conducerii intrprinderilor sa mobilizeze muncitorii, dar a adresat solicitari in acest sens si conducerilor centrale si locale ale C.P.U.N. si F.S.N.

 

Dupa sosirea minerilor in Bucuresti, inculpatul Voiculescu Gelu Voican a trecut in subordinea sa un grup de mineri cu care s-a deplasat in mai multe zone din capitala pe motiv ca trebuie sa reinstaureze ordinea.

 

Ca si ceilalti inculpati, a prevazut, a acceptat si chiar a urmarit producerea consecintelor aratate mai sus.

 

Faptele inculpatului Voiculescu Gelu Voican constituie infractiuni contra umanitatii, prevazute de art. 439 alin.1 Cod penal, in variantele de la:

 

-litera a – 4 (patru) acte materiale (…),

 

-litera g -1388 (unamietreisuteoptzecisiopt) acte materiale (…),

 

- litera j-1250 (unamiedouasutecincizeci) acte materiale (…),

 

cu aplic. art. 5 din Cod penal.

 

4.Inculpatul civil MAGUREANU VIRGIL

 

In calitate de director al Serviciului Roman de Informatii., in perioada 11-15.06.1990 a decis, organizat si coordonat, alaturi de alti inculpati, un atac generalizat si sistematic lansat impotriva unei populatii civile, respectiv impotriva manifestantilor din Piata Universitatii si a altor persoane din municipiul Bucuresti, atac motivat de ratiuni de ordin politic si in care au fost implicate, in mod nelegal, forte ale Ministerului Apararii Nationale, ale Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informatii, precum si a peste zece mii de mineri si alti muncitori din mai multe zone ale tarii, atacul soldandu-se, in ce-l priveste pe inculpat, cu:

 

- uciderea prin impuscare a 4 (patru) persoane;

 

-vatamarea fizica si psihica a 1388 (unamietreisuteoptzecisiopt) personae;

 

-privarea nelegala de dreptul fundamental la libertate a 1250 (unamiedouasutecincizeci) persoane.

 

In concret, inculpatul Magureanu Virgil a hotarat, in ziua de 11 iunie 1990, alaturi de inculpatii Iliescu Ion, Voiculescu Gelu Voican, Roman Petre, Florescu Mugurel Cristian si alte persoane, in prezent decedate, sa evacueze in mod brutal, prin folosirea nejustificata si in mod ilegal a fortelor mentionate anterior, manifestantii din Piata Universitatii, ale caror actiuni de protest neviolente nu reprezentau altceva decat exprimarea libera a opiniilor lor politice. De asemenea, in acelasi scop, a decis aducerea a catorva mii de muncitori din aproape intreaga tara, pe care i-a determinat, prin actiuni constante de dezinformare, care i-au vizat nu numai pe acestia, ci si intreaga populatie a tarii, sa actioneze cu violenta asupra celor care aveau alte optiuni politice, muncitorii actionand ca veritabile forte de ordine, molestand si lipsind de libertate manifestantii, singuri sau impreuna cu fortele implicate in aceste evenimente, lipsirea de libertatea a manifestantilor fiind hotarata odata cu decizia privind lansarea atacului.

 

In urma sedintei din 11 iunie 1990, l-a determinat pe inculpatul Roman Petre sa aprobe planul de interventie pentru evacuarea Pietei Universitatii, plan intocmit de ministrul de interne, gen. Chitac Mihai. Conform acestui plan de actiune, inculpatul a fost prezent la punerea in practica a evacuarii pietei, dupa ce i-a dezinformat pe subordonatii sai cu privire la faptul ca exista locatii in Bucuresti in care sunt depozitate arme albe de agresiune-bate, cocktailuri Molotov etc.

 

Alaturi de ceilalti inculpati, a contactat personal factori de decizie de la nivelul organelor locale ale puterii de stat, precum si unii lideri de sindicat, cerandu-le sa mobilizeze cetatenii din respectivele zone, inclusiv minerii, pentru a veni in Bucuresti si a-i sprijini in actiunea de reducere la tacere a opozantilor politici, desi functia de director al Serviciului de Informatii nu ii permitea sa se se implice in vreun mod in politica.

 

Ca si ceilalti inculpati, a prevazut, a acceptat si chiar a urmarit producerea consecintelor aratate mai sus.

 

Faptele inculpatului Magureanu Virgil constituie infractiuni contra umanitatii, prevazute de art. 439 alin.1 Cod penal, in variantele de la:

 

-litera a – 4 (patru) acte materiale (…),

 

-litera g -1388 (unamietreisuteoptzecisiopt) acte materiale(…),

 

- litera j-1250 (unamiedouasutecincizeci) acte materiale(…),

 

cu aplic. art. 5 din Cod penal.

 

(...)

 

D I S P U N E M:

 

1.Trimiterea in judecata a inculpatilor:

 

1.Civil Iliescu Ion, (…), cercetat, in stare de libertate, sub aspectul savarsirii de infractiuni contra umanitatii, prev. de art. 439 alin. 1 lit a-4 (patru) acte materiale (…), art. 439 alin. 1 lit g-1388 (unamietreisuteoptzecisiopt) de acte materiale (conform anexei I, care face parte integranta din rechizitoriu) si art. 439 alin. 1 lit j-1250 (unamiedouasutecincizeci) de acte materiale (…), toate cu aplic. art. 5 alin. 1 din Codul penal;

 

2.Civil Roman Petre, (…), cercetat, in stare de libertate, sub aspectul savarsirii de infractiuni contra umanitatii, prev. de art. 439 alin. 1 lit a-4(patru) acte materiale (…), art. 439 alin. 1 lit g-1388(unamietreisuteoptzecisiopt) de acte materiale (conform anexei I, care face parte integranta din rechizitoriu) si art. 439 alin. 1 lit j-1250(unamiedouasutecincizeci) de acte materiale (…), cu aplic. art. 5 alin. 1 din Codul penal;

 

3.Civil Voiculescu Gelu Voican, (…), cercetat, in stare de libertate, sub aspectul savarsirii de infractiuni contra umanitatii, prev. de art. 439 alin. 1 lit a-4(patru) acte materiale (…), art. 439 alin. 1 lit g-1388(unamietreisuteoptzecisiopt) de acte materiale (conform anexei I, care face parte integranta din rechizitoriu) si art. 439 alin. 1 lit j-1250(unamiedouasutecincizeci) de acte materiale (…), toate cu aplic. art. 5 alin. 1 din Codul penal;

 

4. Civil Magureanu Virgil, (…), cercetat, in stare de libertate, sub aspectul savarsirii de infractiuni contra umanitatii, prev. de art. 439 alin. 1 lit a-4(patru) acte materiale (…), art. 439 alin. 1 lit g-1388(unamietreisuteoptzecisiopt) de acte materiale (conform anexei I, care face parte integranta din rechizitoriu) si art. 439 alin. 1 lit j-1250(unamiedouasutecincizeci) de acte materiale (…), cu aplic. art. 5 alin. 1 din Codul penal;(...)

 

* Cititi aici rechizitoriul integral din „Dosarul Mineriadei”