Punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica

Tinand seama de actualele discutii determinate de publicarea in Monitorul Oficial a Deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 51/16.02.2016 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedura penala, reiterez opiniile expuse pe larg in lucrarea autorilor Doru Ioan Cristescu si Victor Catalin Enescu, „Prolegomene privind administrarea si expertizarea probelor multimedia”, Ed. Solness, Timisoara, 2013, ISBN 978 – 973 -729 – 378 – 7, citand, in prima facie, din capitolul Concluzii, p. 207 – 209:

„Starea de fapt actuala in ce priveste punerea in executare a mandatului de supraveghere tehnica emis de judecatorul de drepturi si libertati deceleaza ca un organ (institutie) al/ a administratiei publice, din puterea executiva deci – S.R.I., printr – o entitate din subordine si pe care o administreaza, respectiv C.N.I.C. - , interfereaza cu cea a organelor judiciare si executa activitati din sfera puterii judecatoresti, stiut fiind ca in cadrul procesului penal activitatea judiciara este efectuata de organele judiciare, iar pe de alta parte operatiunea de interceptare si inregistrare a comunicatiilor unui subiect procesual principal ori a unei parti a unui proces penal reprezinta o activitate eminamente judiciara, fiind inclusa in ceea ce se numeste administrarea probatoriului.

Acelasi organ (institutie) din sfera puterii executive dobandeste intaietate si preeminenta in ce priveste obtinerea informatiilor, ce rezulta din activitatea de supraveghere tehnica, a caror beneficiar legitim si in acelasi timp titular este organul judiciar, neexistand un control judiciar in legatura cu ceea ce se intampla cu informatiile astfel obtinute.

Controlul parlamentar asupra serviciului de informatii nu satisface si nu poate inlocui controlul jurisdictional in ceea ce priveste aspectele in discutie.

Exploatarea si valorificarea informatiilor obtinute ca urmare a punerii in executare a unui mandat de supraveghere tehnica in cauze penale – altele decat cele privind infractiuni contra securitatii nationale si de terorism – de catre S.R.I. devine un apanaj al acestui serviciu, oricand doreste si in orice scop apreciaza, fara a se putea fi supuse unui control jurisdictional sau al societatii civile.

Practic, prin activitatile de supraveghere tehnica din cadrul unor procese penale si prin modalitatile de punere in practica a acestora S.R.I. monitorizeaza un numar apreciabil de persoane (pe langa subiectul pentru care s-a autorizat supravegherea si pe interlocutorii acestora), exercitand o supraveghere generala a comunicatiilor acestora atat pentru situatii faptice care intra in sfera atributiilor institutiei (cele prevazute de art. 3 din Legea nr. 51/1991), cat si pentru altele care nu au nicio legatura cu acestea (probleme profesionale, extraprofesionale, de viata privata si intima).

O astfel de extensiune a competentei materiale si functionale a S.R.I., in atributiile exclusive ale puterii judecatoresti si a actului de justitiei, in general, excede unei societati democratice, reprezentand efectiv o ingerinta in valorile democratiei consacrate de CEDO.

Reiteram optiunea pentru existenta unui Sistem de Interceptare si Inregistrare a Comunicatiilor, care sa deserveasca organele judiciare, ce sa functioneze ca entitate autonoma si independenta, in sprijinul exclusiv si sub controlul justitiei, cu scopul de a produce probe destinate fie urmaririi penale, fie fazei de judecata si, in acest context, sa fie exclus de la orice forma de clasificare ca secret de stat ori de serviciu, iar in acelasi timp sa poata fi accesat pentru verificari si examinari de natura strict stiintifica, destinate eliminarii oricarei suspiciuni in ce priveste obtinerea, stocarea si manipularea probelor multimedia, prin efectuarea constatarilor tehnico stiintifice si expertizelor judiciare dispuse de catre instantele de judecata”.

Nu mai este cazul de a evidentia ca starea de fapt, care a condus la formularea concluziei si, in acelasi timp, a lansarii unei propuneri legislative, a fost si este confirmata pe deplin prin considerentele Deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 51/16.02.2016 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 142 alin. 1 din Codul de procedura penala.

>>Opinia integrala a dr. Doru Ioan Cristescu

>>Cartea „PROLEGOMENE PRIVIND ADMINISTRAREA SI EXPERTIZAREA PROBELOR MULTIMEDIA”

foto: Doru Ioan Cristescu

sursa foto: juridice.ro