Presedintele UNBR Gheorghe Florea: „Avocatii trebuie sa fie liberi de orice presiune externa si orice imixtiune nepermisa de lege in activitatea lor profesionala"

Presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (UNBR), av. dr. Gheorghe Florea (foto) a participat la lucrarile Conferintei cu tema „Independenta si impartialitatea justitiei in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului”, organizata la Alba-Iulia, in perioada 28-30 iunie 2018, organizata de Curtea de Apel Alba Iulia si Baroul Alba in colaborare cu Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Uniunea Avocatilor Europeni si Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba Iulia.

---

Cu acest prilej, avocatul Gheorghe Florea a vorbit despre pozitia avocatului in actul de Justitie si despre libertatea de care acesta trebuie sa se bucure in activitatea profesionala, fiind imperios necesara pentru asigurarea increderii in Justitie. Presedintele UNBR Gheorghe Florea a vorbit in acest sens despre presiunea externa si imixtiunile nepermise asupra avocatilor, subliniind ca „avocatii trebuie sa actioneze exclusiv in raport de crezul lor profesional bazat pe lege”.

Presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania a recunoscut totusi ca, „in mod frecvent” sunt utilizate tactici legale pentru a se avansa interesele legate de politici publice: „Deseori, astfel de tactici implica deformarea faptelor si impun propuneri venite dintr-o singura directie sau un partizanat extrem.”, a conchis Gheorghe Florea.

>>Discursul domnului Presedinte UNBR av. dr. Gheorghe Florea rostit la deschiderea lucrarilor Conferintei cu tema „Independenta si impartialitatea justitiei in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului”, Alba-Iulia, 29 iunie 2018

"Profesia de avocat independenta – Conditie a Justitiei independente si impartiale

Alaturi de mesajul adresat in numele Corpului profesional al avocatilor pentru reusita Conferintei cu tema „Independenta si impartialitatea justitiei in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului", imi fac datoria sa evoc, pe scurt, cateva aspecte ce configureaza „independenta avocatului” si raporturile dintre aceasta si „independenta justitiei”.

Un sistem eficace de administrare a justitiei presupune nu numai o justitie independenta si nepartinitoare ci si o profesie de avocat independenta.

Independenta nu este numai o stare de spirit ci si un statut constituit din reguli atribuite institutional ce consacra raporturile dintre avocat si cei care infaptuiesc aplicarea legii prin justitie, atat in ce priveste cariera profesionala cat si in ce priveste activitatea profesionala propriu-zisa.

In Romania, pozitia avocatului fata de cei ce realizeaza justitia este legal calificata.

Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, modificata relativ recent prin Legea nr. 25/2017, consacra expres prin art. 39 alin. (2): „in exercitarea profesiei, avocatii sunt parteneri indispensabili ai justitiei, ocrotiti de lege…”.

Practica Curtii Europene a Drepturilor Omului este in sensul ca avocatii joaca un rol esential in asigurarea accesului efectiv la justitie. Fara asistenta unui avocat, dreptul la un proces echitabil si dreptul la un remediu eficient pot fi compromise.

Accesul la informatiile relevante ale dosarului intr-un termen util pentru pregatirea apararii, respectarea dreptului la secretul comunicarilor dintre avocati si clienti, excluderea supravegherii electronice a convorbirilor profesionale ale avocatului, respectarea libertatii de exprimare a avocatilor – sunt numai cateva dintre solutiile principiale adoptate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin care s-au protejat valori fundamentale ce configureaza independenta profesionala reala a avocatilor. Numeroase din aceste solutii sunt transpuse in legi.

Principii de baza ale statului de drept consacra obligatia avocatilor de a respecta si a promova consecvent independenta profesionala proprie, independenta profesiei lor si independenta profesiilor implicate in activitatea de aplicare a legii prin justitie.

Nimeni nu se asteapta ca avocatii sa fie independenti si impartiali, deopotriva, la fel ca judecatorii.

Avocatii trebuie sa fie liberi de orice presiune externa si orice imixtiune nepermisa de lege in activitatea lor profesionala. In special in apararea drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor avocatii trebuie sa actioneze exclusiv in raport de crezul lor profesional bazat pe lege.

Independenta avocatilor este necesara si pentru a se asigura increderea in justitie.

Nu este suficient ca „independenta avocatilor” sa fie doar afirmata. Onestitatea si integritatea intelectuala, independenta economica sunt esentiale pentru a asigura clientilor incredere in avocati si pentru a se asigura increderea societatii in profesia de avocat, in ansamblu.

Experienta arata ca deseori, in legatura cu sau in realizarea activitatii de aplicare a legii, profesionistii implicati in activitati ale sistemului judiciar sunt supusi presiunilor de tot felul, care pot compromite independenta lor profesionala.

Sunt dezbateri pe marginea acestui subiect care ocupa frecvent spatiul public. Exista si dezbateri politice pe tema independentei tuturor profesiilor juridice.

O astfel de abordare ameninta sa disloce si sa arunce intr-un con de umbra problemele tehnico-juridice reale pe care le implica constructia institutionala, dezvoltarea functionala echilibrata si apararea independentei profesionale.

Si independenta avocatului poate fi distorsionata cu usurinta.

„Superimunitatea” sau „aratarea cu degetul” a avocatilor au compromis si pot compromite valorile profesiei de avocat mai ales daca stigmatul vine dinspre actorii sistemului judiciar.

Au avocatii obligatia etica sa promoveze si sa apere independenta justitiei?

Exista un angajament istoric al profesiei de avocat pentru indeplinirea unor obligatii etice, cumulative, veritabile responsabilitati fata de:

1. proprii clienti;

2. forma de exercitare a profesiei din care fac parte;

3. profesia de avocat;

4. sistemul judiciar si suprematia legii - fundamentul democratiei politice, economice si constitutionale.

Orice avocat ar trebui sa incerce sa respecte toate aceste responsabilitati, in mod egal, in orice context.

Desi responsabilitatile enumerate sunt complementare, indeplinirea unora dintre ele poate genera tensiuni, sau chiar relatii conflictuale. Contextul in care actioneaza un avocat difera foarte mult de la caz la caz.

Se admite ca avocatii sunt pusi uneori in pozitia ingrata de a alege care dintre aceste responsabilitati va avea intaietate, si care sunt caile de indeplinire a lor. De exemplu, avocatii specializati in drept penal considera, in general, ca au, in anumite cazuri specifice, obligatii mai mari in a proteja interesele clientilor si mult mai putine obligatii de a respecta suprematia legii sau interesul public.

Uneori se considera ca, si in cazul apararii in procesul penal, avocatii ar trebui sa ia in considerare imprejurarea daca actiunile lor se incadreaza in interpretarea rezonabila a „limitelor legii”. Se apreciaza ca mai ales acesti avocati au obligatia de a participa la actiunea de reformare a cadrului juridic, pentru a servi mai bine obiectivul salvgardarii drepturilor inculpatilor in dosare penale si interesul public in administrarea echitabila si eficienta a justitiei, mai ales daca, „ochiul public” este orientat spre un anumit domeniu al justitiei ca si cand ar exista „o justitie cu doua viteze” dintre care doar un domeniu trebuie monitorizat!

Nu exista o cale unica de urmat pentru fiecare avocat in vederea atingerii acestor obiective. Nu exista si nu a existat vreodata „o credinta unica si adevarata” a exercitarii etice a profesiei de avocat. Dimpotriva, de-a lungul istoriei, avocatii si-au fundamentat responsabilitatile etice pe traditii. Acestea sunt in egala masura „progresive” si „conservatoare”. In practica se verifica toate nuantele posibile dintre aceste doua alternative extreme. Exista optiuni politice ale fiecarui avocat. Exista o libertate de exprimare de care beneficiaza in mod particular avocatii. Diferentele de opinii cu privire la problemele de interes general au o explicatie obiectiva. In conditiile in care avocatii trebuie sa gestioneze, permanent, obligatii (fata de clienti, fata de cadrul normativ, fata de propriile institutii ale profesiei si fata de o parte din publicul larg), respectarea responsabilitatilor etice enuntate mai sus este extrem de solicitanta. si din acest motiv, indeplinirea rolului social al avocatilor poate aduce satisfactii mari si este adesea estompat de respectarea intocmai a obligatiei de confidentialitate a serviciilor profesionale.

Este o constanta a profesiei de avocat implicarea in initiativele referitoare la statul de drept, si in cele ce promoveaza valori ce impun integritatea, mai ales in situatiile in care exista un mediu social marcat de coruptie ori un sistem juridic afectat de influente de orice natura, apte a-l deregla.

Este adevarat ca sustinerea unor astfel de initiative de catre profesia de avocat „suna bine”. Exista insa o mare provocare: diferentele subiective dintre „crezul profesional” al fiecarui avocat si independenta profesionala a acestuia permit exprimarea unei pozitii proprii a avocatului deseori neconcordanta cu o pozitie ce ar avea pretentia unor pozitii colective. In plus, exista o incredere scazuta cu privire la participarea avocatilor in dezbateri cu nuanta politica si in abordarea problemelor ce vizeaza politici publice.

Chiar daca avocatii detin un set special de abilitati si o responsabilitate speciala in acest domeniu, mai degraba acestia sunt inclinati sa incerce sa articuleze solutii partizane! Solutionarea corecta, din punct de vedere tehnic, a tensiunilor politice ce pot estompa esenta tehnica a reglementarilor in care se traduc astfel de politici publice presupune ca avocatii sa fie neinregimentati politic.

Realitatea demonstreaza ca institutiile profesiei (barourile, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania) prefera multipartizanatul si repugna exacerbarea luptelor politice partizane care dezbina si sunt degradante pentru cultura politica atunci cand se dezbat subiecte ce vizeaza, mai ales, politica statului in domeniul justitiei.

Nu suntem naivi!

Recunoastem ca, in mod frecvent, se utilizeaza orice tactica legala pentru a se avansa interesele legate de politici publice. Deseori, astfel de tactici implica deformarea faptelor si impun propuneri venite dintr-o singura directie sau un partizanat extrem.

Intrebarea finala pe care avocatii trebuie sa o adreseze in astfel de situatii, este daca, atunci cand cauta sa apere si sa avanseze interese generale pot afecta interesele profesiei proprii sau interesele tuturor profesiilor juridice?

Pot face acest lucru insa intr-un mod care ajuta, mai degraba, la vindecare, decat la exacerbarea bolilor!

Nu exista cale de intoarcere: formele de exercitare a profesiei trebuie sa fie conduse ca si o afacere comerciala. Un „bun civism public colectiv” este greu de construit si afirmat intr-o profesie cum este profesia de avocat, in care, tot mai mult, concurenta estompeaza competenta, iar interesul economic imediat nu permite o ierarhizare, dupa criterii etice, a responsabilitatilor. O astfel de realitate aspreste concurenta! inclinarea fireasca spre interesul dezvoltarii unui trend profitabil din punct de vedere economic in profesia de avocat nu poate fi opusa insa responsabilitatii fata de profesie si fata de suprematia legii, precum si fata de dezvoltarea unui sistem judiciar corect si echitabil pentru toti.

Dupa un sfert de secol de du-te-vino, nu subestimam dificultatea in gasirea unui nou modus vivendi privind aliantele naturale sau aliantele strategice dintre profesiile juridice. Aceste aliante au legatura si cu descarcarea celor patru responsabilitati etice ale avocatilor.

Traim vremuri in care „independenta” avocatilor este contemporana cu efortul inovarii, al creativitatii in dezvoltarea de noi parteneriate si modele de conduita in raporturile cu celelalte profesii juridice.

O restabilire fundamentala a increderii in institutii, inclusiv in institutia profesiei de avocat nu va fi usor de atins. Va necesita viziune, inovatie, precum si experimentare si disponibilitate de a accepta esecul. Adevaratele progrese sunt de multe ori rezultatul „impiedicarii, mai degraba decat a … planificarii indeaproape” a unor actiuni pe termen scurt.

Avocatii au invatat ca, pentru a inregistra un progres semnificativ in ceea ce priveste independenta lor, trebuie sa fie dispusi sa se impiedice din cand in cand in acest parcurs!

Numerosi avocati, impreuna cu facultatile de drept la care sunt, concomitent, si cadre didactice, pot facilita un dialog public necesar cu privire la legi si relatia dintre lege si societate, inclusiv in ceea ce priveste „independenta si impartialitatea justitiei”. Se pot imagina si angajamente institutionale pentru a se examina, din perspective teoretice si practice, aspecte din realitate, de interes general, pentru interventii responsabile in luarea deciziilor politice astfel incat si publicul larg sa inteleaga o solutie corecta pentru chestiuni dezbatute public cum sunt „independenta sistemului judiciar”, „independenta profesiilor juridice”, „independenta profesiei de avocat”, etc.

Daca vrem sa depasim aratatul cu degetul si invinovatirea altcuiva, care afecteaza progresul in multe domenii, inclusiv in organizarea si functionarea profesiilor juridice, este necesar sa conlucram pentru a ajuta pe cei care nu sunt juristi sa inteleaga si sa utilizeze mai bine legislatia si institutiile juridice.

O conferinta cu tema prezentului eveniment, in care sunt implicati, deopotriva, judecatori, procurori, avocati, cadre didactice universitare din domeniul juridic, este un pas spre un asemenea tel!

Declaratii de bune intentii in conlucrarea profesionala pentru binele civic exista. Importante sunt faptele!

In aceasta epoca, in care resursele sunt reduse, cand fiecare arata cu degetul spre celalalt pentru a-si asuma mai mult din responsabilitatea (si costurile) furnizarii de educatie adecvata si instruire pentru avocati, in lipsa carora „independenta” este doar o forma fara fond, este cazul sa recunoastem ca exista o responsabilitate colectiva pentru instruire si pentru asigurarea mentoratului avocatilor care vor indeplini responsabilitatile etice ale profesiei, in viitor. Prezenta a numerosi avocati tineri la evenimentul de fata este proba ca stim si putem sa actionam in comun pentru binele general!

Succes lucrarilor Conferintei!

Av. dr. Florea Gheorghe

Presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania”