Pericolul opresiunii

„Pericolul opresiunii intr-o democratie provine de la majoritatea comunitatii” - James Madison

Spusele de mai sus apartin unuia dintre parintii Constitutiei americane si cel de al patrulea presedinte al Statelor Unite. Ulterior, Jeremy Bentham si James Mill afirmau ca democratia – ca forma de guvernamant in care populatia participa la decizie – trebuie temperata prin respectul fata de autoritate. Ei considerau ca unul din scopurile institutiilor politice este de a proteja comunitatea de „excesele” acesteia, deziderat care se poate realiza prin respectul fata de normele de drept.

In prag de secol XX Gustave Le Bon, creatorul psihologiei sociale, publica o lucrare de referinta, „Psihologia multimilor”. In esenta, el releva ca in anumite circumstante o grupare de oameni poate ajunge sa posede caracteristici diferite de cele ale indivizilor care o compun. Colectivitatea – aprecia Le Bon – devine astfel o multime organizata care formeaza un tot si se supune legii mentale a multimilor, existand posibilitatea ca aceasta sa actioneze intr-o directie care poate crea un anumit gen de presiune sociala.

Si la acest inceput de mileniu se fac referiri, si nu putine, la sursa unor opresiuni si abuzuri in societatile democratice. intr-o lucrare aparuta in urma cu cativa ani (este vorba de cartea „Viitorul libertatii” despre care cunoscutul Samuel Huntington spunea ca este una dintre cele mai importante lucrari privind tendintele politice globale) Fareed Zakaria afirma urmatoarele: „Daca prima sursa de abuzuri intr-un sistem democratic sunt autocratii alesi de popor, a doua este poporul insusi. Experienta democratiei a dus la majoritati care au anulat separatia puterilor in stat, au subminat drepturile omului si au deturnat vechi traditii de toleranta si echitate”. Iata deci ca problema existentei in societate a unei presiuni a maselor a existat in trecut, exista si in prezent si este preocupanta in numeroase medii.

Fata de cele de mai sus se poate pune intrebarea daca nu ar trebui, pentru diminuarea acestei presiuni, restranse o serie de drepturi si libertati care asigura participarea maselor la actul de guvernare. Desigur ca nu (de altfel nici autorul citat mai sus nu pledeaza pentru solutii de acest fel, el precizand insa ca trebuie sa vedem nu numai avantajele sistemului democratic ci si ceea ce este nelinistitor in procesul democratizarii), pentru ca institutiile guvernarii pot fi pe deplin democratice numai atunci cand se bucura de legitimitatea populara.

Astazi – este de notorietate – problemele democratiei nu pot si nici nu trebuie tratate in mod simplist. Intelegerea democratiei „nu se mai reduce la formula destul de vaga a domniei poporului” si nici la „jocul complicat si elitist al politicienilor”. Democratia rezulta din intersectia presiunii majoritatii pentru o mai mare participare politica si actiunile guvernantilor de a limita aceasta presiune (Guy Hermet). Totodata, se maximizeaza oportunitatile indivizilor in scopul influentarii participarii lor la dezbaterile privind deciziile care influenteaza societatea. Aceasta maximizare se poate realiza, intre altele, si prin intermediul societatii civile.

Este un fapt recunoscut ca societatea civila reprezinta un mijloc de influentare, supraveghere si control asupra statului, a puterii in general. Este si un instrument prin care pot fi adoptate, prin mijloacele de presiune acceptate in societatile democratice, masuri de larg interes si reforme atunci cand exista nemultumiri in legatura cu modul in care politicul actioneaza in anumite domenii. in tarile in care regimurile totalitare s-au prabusit societatea civila nu a existat, ea trebuind sa se constituie, constructie care necesita insa timp si edificare a unei culturi civice. Pe de alta parte insa chiar si societatea civila consolidata poate avea unele slabiciuni, aceste „instante” putand fi preocupate mai mult de imagine si atragerea de fonduri. Slabiciunile ies in evidenta indeosebi in momente cand se forteaza aplicarea unor forme ale democratiei directe. Astfel, prin miscari ale unor initiative populare se pot crea reglementari contradictorii, eludandu-se procesul de dezbatere, negociere si compromis care trebuie sa caracterizeze activitatea legislativa. Nici faimoasa intoarcere la popor nu este intotdeauna productiva. Un referendum – ca vot asupra unei chestiuni – este eficient numai daca aduce mai multe avantaje decat actiunea forului legislativ. Pierre Rosanvallon apreciaza ca „Idealul democratic nu mai are astazi rival. Regimurile care isi spun democratice suscita insa numeroase critici. Aceasta este problema politica a epocii noastre”.

Ca urmare a inegalitatilor aparute in distribuirea resurselor, unii indivizi obtin o influenta sporita in activitatea decizionala a unor centre de putere care tind sa amendeze sau chiar sa suspende decizii ale factorilor constitutionali. Aceste presiuni trebuie gestionate cu responsabilitate prin impletirea democratiei directe cu democratia reprezentativa care asigura sprijinul politic de care are nevoie orice reglementare normativa. Anumite reglementari normative importante in domeniul economic, politic sau social pot fi adoptate sub presiune ca urmare a demersurilor unor grupuri de interese sau a unor politicieni care pot dirija masele intr-o anumita directie utilizand jumatati de adevaruri cu afirmatii violente si repetate, facand apel la prestigiul personal. Exemplele in acest sens nu lipsesc.

Dar esenta democratiei moderne este parteneriatul intre oameni si decidenti. Oamenii – care nu pot avea competente asupra fiecarui subiect – isi manifesta cerinta generala de imbunatatire a unui domeniu important, lasand insa mijloacele si detaliile realizarii acestor deziderate in grija legislatorilor rezultati din alegeri.

Pe de alta parte, nu putem sa nu constatam ca uneori se manifesta si o slabire a controlului social, conditie in care dreptul ar trebui sa faca fata mai bine tendintelor de incalcare a legii. Folosirea mai eficienta, in spiritul exigentelor constitutionale, a fortei legitime a statului in aplicarea legii si sporirea credibilitatii actului de justitie sunt elemente care pot contribui la mentinerea increderii in institutiile statului. Raymond Aron, preocupat indeaproape de conflictele din societatea democratica remarca faptul ca „Esential in ideea de democratie este legalitatea, guvernarea pe baza legii, in care puterea nu este arbitrara si nelimitata”. Spusele sale confirma, inca o data, necesitatea suprematiei legii intr-o societate democratica in care implicarea oamenilor in treburile cetatii este necesara. Pentru ca democratia reprezentativa pentru a fi o forma de guvernamant viabila nu poate ramane un apanaj exclusiv al politicienilor.

Mihail Albici (foto) - secretar executiv al Uniunii Juristilor din Romania