Mincinosii ne dau lectii de sinceritate, iar impostorii de onestitate

Descurajati de atacurile suburbane, judecatorii aleg in continuare sa taca.

Cu exceptia unor sinucigasi(e), obligatia de rezerva este inteleasa ca dreptul la tacere deplina, pana la anihilarea libertatii de exprimare. In schimb, mincinosii ne dau lectii de sinceritate, iar impostorii de onestitate. Politizarea justitiei este greu de inteles si inacceptabila cand e vorba de revocari, devenind absolut normala si dezirabila cand e vorba de numiri. Ceea ce se intampla azi sub ochii nostri este consecinta intelegerilor politice si a compromisurilor, a privirilor intoarse in alta parte. Totusi, nimeni nu a iesit public sa ameninte judecatorii supremi...

Solidarizandu-ma cu colegii de la instanta suprema, coplesiti de volumul de munca si supusi unor presiuni inimaginabile, ma intreb retoric daca doar noi, cei “mici”, avem obligatia de rezerva? Libertatea de exprimare permite totusi unora sa formuleze opinii publice despre dosare pe rol? Termenul de redactare a unor hotarari poate face obiectul unei dezbateri publice? Cand legea e pentru unii muma si pentru altii ciuma, cred ca putem pleca cu totii acasa.

Sursa: Facebook