Klaus Iohannis a contestat o noua lege la CCR

Presedintele Romaniei Klaus Iohannis (foto) a formulat, vineri 13 iulie 2018, o sesizare de neconstitutionalitate la Curtea Constitutionala a Romaniei.

---

Vizata este Legea pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si pentru abrogarea art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica. Iohannis sustine ca legea atacata la CCR, prin modul in care a fost adoptata, precum si prin continutul normativ, incalca dispozitiile art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1), ale art. 44 alin. (3), ale art. 61 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 75, precum si pe cele ale art. 136 alin. (5) din Constitutie.

Sesizarea de neconstitutionalitate formulata de presedintele Romaniei Klaus Iohannis:

“Sesizare de neconstitutionalitate asupra Legii pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si pentru abrogarea art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica

Legea pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si pentru abrogarea art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica a fost transmisa Presedintelui Romaniei, in vederea promulgarii la data de 26 iunie 2018. Prin modul in care a fost adoptata, precum si prin continutul normativ, legea mentionata incalca dispozitiile art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1), ale art. 44 alin. (3), ale art. 61 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 75, precum si pe cele ale art. 136 alin. (5) din Constitutie, pentru motivele prezentate.

I. Motive extrinseci de neconstitutionalitate. Legea pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si pentru abrogarea art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica a fost adoptata cu incalcarea art. 61 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 75 din Constitutie

In sedinta din data de 11.12.2017, Camera Deputatilor, ca prima Camera competenta a adoptat legea dedusa controlului de constitutionalitate in forma propusa de initiatori. In sedinta din data de 20 iunie 2018 Senatul, in calitate de Camera decizionala, legea criticata a fost adoptata intr-o forma substantial diferita ca urmare a aprobarii raportului comisiilor sesizate in fond, prin care au fost admise 6 amendamente. Astfel, amendamentele nou introduse in forma adoptata de Senat au in vedere noi dispozitii referitoare la realizarea inventarului bunurilor ce alcatuiesc domeniul public al unitatii administrativ-teritoriale, dar si aspecte legate de concesiunea terenurilor din domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale, fiind eliminate, fata de forma adoptata de Camera Deputatilor, prevederile care vizau procedurile si circuitul documentelor necesare in procesul de adoptare a hotararilor consiliului local.

Principiul bicameralismului se intemeiaza pe art. 61 alin. (2) si art. 75 din Constitutie si a fost dezvoltat de Curtea Constitutionala printr-o solida si constanta jurisprudenta, relevante fiind, in acest sens, Decizia nr. 710/2009, Decizia nr. 413/2010, Decizia nr. 1.533/2011. Astfel, Curtea Constitutionala a stabilit doua criterii esentiale (cumulative) pentru a se determina cazurile in care in procedura legislativa se incalca principiul bicameralismului: pe de o parte, existenta unor deosebiri majore de continut juridic intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului si, pe de alta parte, existenta unei configuratii semnificativ diferite intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului. Chiar daca aplicarea acestui principiu nu poate deturna rolul de Camera de reflectie a primei Camere sesizate (Decizia nr. 1/2012), legiuitorul trebuie sa tina cont de limitele impuse de principiul bicameralismului. In Decizia nr. 624/2016, Curtea a aratat ca in Camera decizionala se pot aduce modificari si completari propunerii legislative, dar Camera decizionala 'nu poate insa modifica substantial obiectul de reglementare si configuratia initiativei legislative, cu consecinta deturnarii de la finalitatea urmarita de initiator'. In Decizia nr. 62/2018, Curtea Constitutionala a aratat ca 'trebuie avut in vedere (a) scopul initial al legii, in sensul de vointa politica a autorilor propunerii legislative sau de filosofie, de conceptie originara a actului normativ; (b) daca exista deosebiri majore, substantiale, de continut juridic intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului; (c) daca exista o configuratie semnificativ diferita intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului'.

In privinta primului element, dupa cum se poate observa atat din expunerea de motive a propunerii legislative, cat si din forma initiatorilor - dezbatuta si adoptata de Camera Deputatilor – initiativa legislativa a fost initiata in scopul clarificarii unor aspecte legate de procedurile si circuitul documentelor necesare in procesul de adoptare a hotararilor consiliului local, respectiv a clarificarii unor dispozitii privind concesiunea bunurilor din domeniul privat al statului. Astfel, nici in forma initiatorilor si nici in forma legii adoptate de catre Camera Deputatilor nu exista nicio prevedere referitoare la aspecte legate de inventarul bunurilor din domeniul public al statului ori la modul de realizare al acestuia. Atat initiativa legislativa in forma depusa de initiatori, cat şi legea in forma adoptata de Camera Deputatilor contin un articol unic cu 5 puncte, in timp ce forma adoptata de Senat cuprinde trei articole, dintre care primul are 3 puncte si un articol cu 17 alineate nou introduse. Asadar, prin forma adoptata de Senat legea se indeparteaza atat de scopul ei initial, in sensul de vointa politica a autorilor propunerii legislative, cat si de forma adoptata de Camera Deputatilor, cea mai mare parte a modificarilor adoptate de Senat referindu-se la realizarea inventarului bunurilor apartinand domeniului public al statului – problematica diferita de cele doua variate mentionate ale initiativei legislative.

Prin raportare la cel de al doilea element, si anume, existenta unor deosebiri majore, substantiale, de continut juridic intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului, prin raportul adoptat de comisiile sesizate in fond la Senat, au fost admise 6 amendamente care reprezinta deosebiri majore de continut juridic fata de forma adoptata de Camera Deputatilor, respectiv: schimbarea obiectului de reglementare al legii si realizarea de modificari si asupra Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica, introducerea unui articol cu un continut format din 17 alineate referitoare la inventarul bunurilor din domeniul public al unitatilor administrativ – teritoriale, precum si modificarea dispozitiilor referitoare la concesionarea terenurilor ce apartin domeniului privat al unitatilor administrativ teritoriale.

Cu privire la cel de-al treilea element, respectiv existenta unei configuratii semnificativ diferite intre formele adoptate de cele doua Camere ale Parlamentului, invederam ca forma initiatorului si cea adoptata de Camera Deputatilor contine un articol unic cu 5 puncte, in timp ce forma adoptata de Senat cuprinde trei articole, dintre care primul are 3 puncte, unul dintre acestea introducand un articol cu 17 alineate. in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a retinut existenta unei configuratii semnificativ diferite chiar si in situatia in care o propunere legislativa adoptata de Camera de reflectie cuprindea un articol, iar forma adoptata de Camera decizionala cuprindea doua articole (Decizia nr. 62/2018).

Prin raportare la aceste considerente, apreciem ca Legea pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si pentru abrogarea art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica incalca, prin modul sau de adoptare, principiul bicameralismului prevazut de art. 61 alin. (2) din Legea fundamentala, cu consecinta neconstitutionalitatii legii in ansamblul sau.

II. Motive intrinseci de neconstitutionalitate

1. Incalcarea dispozitiilor art. 1 alin. (5), art. 44 alin. (3) si art. 136 alin. (5) din Constitutie

La art. III din legea supusa controlului de constitutionalitate se abroga art. 21 din Legea nr. 213/1999 privind bunurile proprietate publica. Totodata, la art. I pct. 1 din legea criticata, prin interventia asupra art. 122 din Legea nr. 215/2001 se introduce o noua procedura privind inventarul bunurilor apartinand unitatilor administrativ-teritoriale.

In prezent, potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1999, inventarul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale se intocmeste si se modifica, dupa caz, de comisii special constituite, conduse de presedintii consiliilor judetene, de primarul general al municipiului Bucuresti, de primarii unitatilor administrativ- teritoriale, precum si de persoanele delegate de catre acestia. De asemenea, aceste inventare se insusesc, dupa caz, de consiliile judetene, de Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau de consiliile locale. Ulterior, inventarele astfel insusite se centralizeaza de consiliul judetean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, si se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotarare, sa se ateste apartenenta bunurilor la domeniul public judetean sau de interes local.

Modificarea adusa art. 122 din Legea nr. 215/2001 prin legea supusa controlului de constitutionalitate schimba aceasta procedura, in sensul in care atestarea apartenentei bunurilor la domeniul public judetean sau de interes local nu se mai face prin hotarare de Guvern. Astfel, dupa inscrierea provizorie a bunurilor - realizata de catre oficiul teritorial al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara, ca urmare unei hotarari a autoritatii deliberative - Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice transmite un punct de vedere in termen de maximum 60 de zile.

Ulterior acestui punct de vedere si modificarii, daca este cazul, a hotararii de aprobare a inventarului bunurilor din domeniul public, se adopta o alta hotarare a autoritatii deliberative, prin care se atesta inventarul bunurilor din domeniul public local. in plus, valabilitatea atestarii la domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale este conditionata de existenta, ca premisa, a unui mod legal de dobandire a proprietatii publice.

Prin urmare, instituirea posibilitatii ca un bun pentru care nu exista acte doveditoare ale dreptului de proprietate sa fie inclus in inventarul bunurilor apartinand domeniului public, prin simpla declaratie pe propria raspundere a secretarului unitatii administrativ-teritoriale, care atesta simplul fapt ca nu exista litigii solutionate definitiv, deschide posibilitatea ca bunurile sa fie trecute in inventarul bunurilor din domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale chiar si in lipsa unor acte doveditoare ale dreptului de proprietate. Declaratia pe propria raspundere prevazuta de art. 122 alin. (7) din legea criticata priveste doar faptul ca in privinta acelui bun nu exista litigii nesolutionate definitiv, intre acest aspect si existenta sau nu a unor documente care sa dovedeasca dreptul de proprietate, insotite de extrasele de carte funciara, neexistand o legatura.

Mai mult, art. 122 alin. (8) mentioneaza ca aceasta declaratie pe proprie raspundere va fi insotita de un referat al conducatorului compartimentului de resort, privind 'conformitatea cu realitatea pentru bunul respectiv'. Fata de cele aratate, sintagma 'conformitatea cu realitatea' din continutul alin. (8) al art. 122 este neclara si imprecisa, fiind dificil de inteles daca acest referat are in vedere confirmarea faptului ca in privinta acelui bun nu exista litigii nesolutionate definitiv sau vizeaza si alte elemente: faptul ca pentru respectivul bun nu exista un titlu de proprietate, nu este grevat de sarcini, nu face obiectul unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privata. Neclaritatea acestei sintagme este contrara art. 1 alin. (5) din Constitutie in dimensiunea sa referitoare la calitatea legii.

Totodata, prin faptul ca se deschide posibilitatea ca un bun proprietate privata sa fie trecut in inventarul bunurilor apartinand domeniului public al statului, chiar si in lipsa unui titlu de proprietate, dispozitiile mentionate din legea criticata contravin si art. 44 alin. (3) si art. 136 alin. (5) din Constitutie.

2. Incalcarea dispozitiilor art. 1 alin. (5), precum si ale art. 16 alin. (1) din Constitutie

Prin art. I pct. 2 din legea supusa controlului de constitutionalitate se completeaza art. 123 din Legea nr. 215/2001 cu doua noi alineate, alin. (21) si alin. (22). Astfel, de la regula potrivit careia concesionarea bunurilor ce apartin domeniului privat al unitatilor administrativ-teritoriale se face prin licitatie publica - regula stabilita in art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 - prevederile mentionate din legea criticata instituie unele exceptii. Astfel, potrivit alin. (21) al art. 123 din Legea nr. 215/2001 din legea criticata: 'Concesionarea terenurilor ce apartin domeniului privat al unitatilor administrativ-teritoriale se poate realiza in mod direct catre proprietarii constructiilor edificate pe acestea, precum si in situatiile prevazute de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare'.

Insa, potrivit art. 123 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, constructorii de buna-credinta beneficiaza de un drept de preemptiune la cumpararea terenului din proprietatea privata a unitatii administrativ-teritoriale, iar pretul de vanzare se stabileste pe baza unui raport de evaluare, aprobat de consiliul local sau judetean, dupa caz. Asadar, legiuitorul a instituit acest drept de preemptiune doar pentru constructorii de buna-credinta.

In situatia de fata, posibilitatea concesionarii respectivelor terenuri in mod direct, catre proprietarii constructiilor edificate pe acestea, fara licitatie publica si fara a se face distinctie intre constructorii de buna-credinta si cei de rea-credinta, constituie un privilegiu nejustificat obiectiv si rational pentru aceasta categorie fata de alti proprietari interesati de concesionarea respectivului teren - dar care nu au ridicat o constructie pe acesta - contrar art. 16 alin. (1) din Constitutie.

Mai mult, prin introducerea acestei dispozitii, se creeaza posibilitatea ca inclusiv constructorii de rea-credinta sa beneficieze de acest privilegiu, in raport cu o persoana interesata de concesionarea terenului, o atare reglementare fiind contrara scopului legii si reglementarilor privind concesiunea, drept modalitate de exploatare a unui bun al unei unitati administrativ-teritoriale, aspect ce contravine si art. 1 alin. (5) din Constitutie.

in considerarea argumentelor expuse, va solicit sa admiteti sesizarea de neconstitutionalitate si sa constatati ca Legea pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si pentru abrogarea art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica este neconstitutionala in ansamblul sau”.