Justitia – candva Zeita venerata si respectata, azi hulita si renegata

La multi ani de Ziua Justitiei! Candva Zeita venerata si respectata, privita cu admiratie. Cu ochii legati, semnul suprem al impartialitatii. Azi, hulita si renegata, vinovatul de serviciu pentru tot ce merge prost in tara asta. Cu gura astupata de un pumn invizibil, dar atat de hotarat, pentru a nu deranja.

O mare parte din vina ne revine. Am privit indiferenti cum ne sunt furate idealurile, cum e confiscata ideea de dreptate.

Am acceptat sa ascundem sub pres toate mizeriile, pentru ca intelegem gresit obligatia de rezerva; am ignorat strigatele disperate ale oamenilor, pentru ca am crezut ca nu e treaba noastra; am aplaudat discret defilarea catuselor, pentru a fi in acord cu vremurile.

Sarim cand e vorba de drepturile noastre, dar uitam ca primul nostru gand trebuie sa fie apararea drepturilor celor multi. Am obosit parca sa cautam adevarul, uitand ca acesta e singurul nostru rol: acela de a-l aduce la lumina. O masa tacuta, aste se doreste sa devenim. O masa disciplinata, care e atentionata cum trebuie sa pronunte hotarari, pentru a fi pe placul mai marilor zilei.

De-ar fi ca fiecare dintre noi sa paseasca intr-o sala de judecata, alta decat cea in care stam asezati pe cea mai inalta pozitie, am intelege, poate, ca ducem pe umerii nostri povara fiecarui om care vine inaintea noastra, cu speranta. Si ca suntem responsabili pentru destinele ce se afla, vremelnic, in mainile noastre.

Nu putem sa intelegem ce e in sufletul unui om nedreptatit decat atunci cand suntem in locul lui.

Nu va doresc asta… Va doresc sa credeti ca, mai presus de noi, e o alta Judecata, la care nu poate interveni nimeni in favoarea noastra. Ca doar faptele si deciziile drepte ne salveaza. Si ca, mai presus de orice, rolul nostru este sa aparam Adevarul si sa aplicam Legea. Chiar daca, uneori, noi pierdem.