Incet dar sigur, prin indiferenta noastra, ne transformam in tortionari, uitand, se pare, care a fost soarta acestora

Pe vremuri, prostul satului statea mai mult ascuns in casa.

Ai lui se rusinau, oarecum, sa il scoata in lume si sa il lase sa vorbeasca cu oamenii.

Astazi, prostul satului a devenit lider si isi face un titlu de glorie din trecutul lui.

Nu numai ca nu sta in casa….iese in lume si tine lectii tuturor.

Prostia ridicata la rang de virtute, combinata cu nesimtirea absoluta, ne-au adus in haznaua in care ne zbatem azi.

Am coborat la stadiul de primate, care urla unele la altele, fara noima, batandu-se cu pumnii in piept amenintator.

Aici ne-a adus mentalitatea de sclavi, atenti mereu doar la nevoile stapanului, dornici sa ii satisfacem orice capriciu, doar-doar ne baga in seama si ne arunca si noua o bucatica de ciolan; pentru a intra in gratiile lui suntem dispusi sa ne taiem unii altora beregata.

Lenesi, indiferenti si egoisti supravietuim si atat, iar hrana ne este rautatea gratuita.

Bucurie ne aduce doar agonia caprei vecinului.

Secolele de lasitate ne-au marcat ireversibil, asa incat azi nimeni, dar absolut nimeni nu isi asuma vreo responsabilitate.

Asteptam cu mana intinsa fara a fi dispusi sa facem cel mai mic efort sa schimbam ceva; apoi, indiferent de ce obtinem, urlam nemultumiti.

Suntem victimele prin excelenta; ne sunt mereu incalcate drepturile, noi avand, desigur, dreptul absolut de a le incalca pe ale celorlalti.

Citește continuarea pe Monitorul Justiției