Despre penali...si nu numai! Despre noi!

Indiferent de ora sau circumstante, suntem „purtatori de roba”! Iar roba, dragii mei, se poarta cu demnitate si mandrie! Adica...putem fi de acord ca nu suntem de acord (pentru a putea evolua, e chiar necesar sa avem adversari reali si pe masura), insa polemica si dezbaterile de idei se termina acolo unde incepe violenta. Violenta verbala reprezinta tot o forma de agresiune! Netolerabila. In lumea "mea", bineinteles!

Dar sa incepem cu inceputul, drag cititor....

Povestea aceasta nu este despre mine! Pentru a-mi intelege, insa, dezamagirea, va trebui sa-ti marturisesc ca am stiut de pe la zece ani ca vreau sa fiu avocat si.... tot ceea ce imi imaginam eu ca defineste aceasta profesie.... mi se potriveste manusa. Anii au trecut iar experientele parcurse nu au facut altceva decat sa imi reconfirme ceea ce stiam din totdeauna: altceva nu stiu si nici nu vreau sa stiu sa fac! Ma modeleaza ca „OM” tot ceea ce li se intampla clientilor mei... iar trecutul, prezentul si viitorul lor ajunge sa faca parte din al meu astfel incat, la un moment dat, nu ti-as putea povesti despre mine fara a face referire si la ei. Fara sa-mi dau seama, ei ajung sa faca parte din viata mea, asa cum si eu ajung sa fac parte din viata lor.

Nu ne-a invatat nimeni in facultate ce inseamna cu adevarat sa fii avocat, asa ca...am ales sa fac aceasta profesie nu doar cu mintea ci, mai ales, cu inima, cu sufletul. Si....nu regret nimic! Sunt clienti care, si dupa zece ani de cand am incheiat relatia contractuala cu ei, ma suna sa ma intrebe ce mai fac si daca sunt bine. Marturisesc ca este un sentiment placut!

Citește continuarea pe Monitorul Justiției