Despre abuzul (meu) in serviciu cu toata dragostea

Ca judecator, am fost si eu reclamat de un oarecare, nemultumit de doua hotarari de-ale mele, mai exact doua incheieri de indreptare a unor sentinte. Acuzatia era pentru abuz in serviciu, evident. (De altfel, ma gandesc acum, titulatura, denominatia aceasta practic sugereaza, invita pe orice perdant in justitie sau in alte sisteme si institutii sa formuleze plangeri sau denunturi.)

Procurorul (DNA) primind dosarul, a trecut la treaba, si, printre altele, a audiat persoana beneficiara a solutiilor mele, ca sa vada ce si cum. Intelegeti unde batea acea audiere: logic, sa vada daca judecatorul a facut vreo mafie cu beneficiarul, daca a primit ceva. Omul, de buna credinta si pe bune, a zis ca nu a avut nici un contact cu judecatorul Morosanu, ca nu s-a vazut cu el decat in sala de judecata. Evident ca in sala de judecata nu se poate aranja nimic cu judecatorul, deci, concluzia procurorului a fost no spaga - no raspundere penala, si a inchis dosarul.

Pe de alta parte, vine curtea constitutionala si spune ca infractiunea de abuz in serviciu poate fi retinuta numai daca s-a incalcat o prevedere legala.

Iar eu, care nu sunt om de stiinta, vin cu rationamentul meu babesc, pe care l-am cultivat cu obstinatie, chiar ca judecator, si spun asa:

1.Va sa zica abuzul exista numai daca invinuitul a incalcat o prevedere legala.

2.Daca se identifica o asemenea prevedere, evident ca acea lege cuprinde si o sanctiune, caci asa am invatat noi la facultatea de drept: o lege fara sanctiune este ca si cum n-ar fi.

3.Apoi, urmeaza sa analizam: este sanctiune penala, administrativa, civila, disciplinara (sau chiar politica, ce ziceti?).

4.Daca este penala, e clar ca avem o infractiune distincta; in cazul de mai sus putea fi, de exemplu, luare de mita.

5.Dar daca avem o infractiune de luare de mita, sau alta, care o fi ea, si o judecam si o sanctionam ca atare, de ce mai trebuie sa o botezam si abuz in serviciu?

CONCLUZIILE celor de mai sus sunt doua:

1.Abuzul in serviciu este o infractiune degeaba introdusa in sistematica legislatiei penale.

2.Aceasta „infractiune” a generat ea insasi abuzuri, fie si numai din cauza confuziilor pe care le-a indus in teoria si practica judiciara, mai ales pe fondul isteriei anticoruptie. Eu cunosc si sunt de acord cu vocea strazii: „Hotii, la puscarie!”, dar pe baza de infractiuni bine definite, nu inventate ad-hoc si sustinute „politic”.

Cat priveste teama ca se vor inchide nu stiu cate dosare, eu stiam ca: a) dintotdeauna toata lumea a luptat pentru degrevarea instantelor si parchetelor de imensa incarcatura de dosare; b) orice judecator si procuror se bucura sa aiba mai putine dosare, evident, nu pentru alt motiv decat ca sa aiba ragazul sa lucreze mai temeinic si mai operativ. S-a schimbat ceva asa repede si nu am prins eu de veste?

PS: N-oi fi eu om de stiinta, cum am zis, dar voi anexa la prezentul articol doua reprere bibliografice:

a) unul, cu un rationament babesc, extras din comentariile LuJu, probabil autorul fiind tot un jurist:

„# justi?ie independenta 14 februarie 2017 08:41 +6

E foarte simplu si pentru nejuristi. Abuzul in serviciu este dezincriminat in integralitatea sa. Dat fiind faptul ca Curtea a statuat ca sintagma „in mod defectuos” va trebui sa fie inlocuita cu sintagma „cu incalcarea legii” pentru ca respectivul articol sa fie constitutional, iar Curtea nu are atributii de legiferare, e clar ca abuzul in serviciu nu mai are obiect. Cred ca au fost cam pacaliti tinerii frumosi si liberi „ce inunda pietele tarii, cand li s-a spus altceva de catre organizatori”.

b) al doilea va face trimitere la un articol al unui mare jurist, Prof. univ. dr. Gheorghe Dobrican, care explica problema in mod magistral, stiintific, si totusi cu o claritate de cristal, pe intelesul tuturor: „Consideratii cu privire la modificarea continutului infractiunii de abuz in serviciu prin OUG nr. 13/31 ianuarie 2017” - Luju, 13 februarie 2017