Cand ultimul magistrat din tara asta va intelege ca magistratura inseamna un strop de smerenie si multa intelegere, intelepciune si omenie, vom fi salvati

Importam patrunjel si usturoi si exportam scandal.

Incapabili sa depasim nivelul precupetelor care au ca unic argument poalele ridicate in cap, ne hranim din certuri, conflicte si scandal.

De aceea trebuie sa vorbim despre momentul Alba Iulia, 16 noiembrie.

Pentru ca, in aceeasi sala, uitand pret de o zi de revolutii fara miza si revocari contestate la nesfarsit, judecatorii si procurorii au ascultat lectii de Istorie.

Au vorbit avocati si fosti magistrati, profesori si oameni politici, despre istorie si justitie, despre decenta si onoare.

Despre normalitate.

Justitia nu inseamna protocoale si DNA.

Justitia nu este o poveste despre dosare, inscrisuri si expertize; este o poveste cu si despre oameni. Cu necazurile si suferintele lor. Cu pacatele lor. Si, mai ales, cu speranta.

Magistratura nu inseamna salarii si pensii speciale, privilegii si onoruri.

Este o vocatie, nu un job de 8 ore. Daca esti Magistrat, pleci acasa cu problemele oamenilor din fata ta, indiferent ce sfaturi vei primi de la cei care ne invata sa fim zen.

Pentru ca schimbi destine.

Citește continuarea pe Monitorul Justiției