Avocatul Adrian Toni Neacsu, dupa motivarea deciziei nr. 51/2016 a CCR: „Decizia este de bun simt juridic... Politia judiciara si parchetele trebuie sa preia intreaga responsabilitate tehnica pentru realizarea directa a masurilor de supraveghere... Daca la DNA se rezolva usor, la parchetele ordinare va fi extrem de dificil si costisitor”

Avocatul Adrian Toni Neacsu (foto), fost judecator si membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a facut un comentariu, miercuri 9 martie 2016, pe pagina sa de Facebook, pe marginea motivarii CCR din decizia nr. 51/2016, prin care sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din art. 142 alin. (1) CPP a fost declarata neconstitutionala. Adrian Toni Neacsu considera decizia Curtii Constitutionale ca fiind „de bun simt juridic”, insa precizeaza ca preluarea realizarii activitatilor de supraveghere tehnica de la SRI va fi usor de realizat pentru DNA, dar nu si pentru parchetele de pe langa judecatorii, tribunale si curti de apel.

Postarea avocatului Adrian Toni Neacsu cu privire la motivarea deciziei CCR nr. 15/2016:

„Desi motivarea CCR este usor confuza in ce priveste optiunea fundamentala pentru neconstituionalitatea art. 142 alin. (1) CPP, ceea ce se datoreaza cu siguranta campaniei purtate impotriva lor, respectiv doar caracaterul nepredictibil al reglementarii sau imposibilitatea efectuarii actelor de urmarire penala de alte organe decat politia sau parchetul, efectele sunt clar prevazute: decizia se aplica tuturor cauzelor aflate pe rol si poate fi temei pentru revizuire doar in cauzele in care a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate inaintea publicarii deciziei de fata. In dosarele in curs masurile de supraveghere tehnica realizate prin alte organe specializate ale statului nu sunt probe legal obtinute si vor trebui sa fie inlaturate. In rest, decizia este de bun simt juridic asa cum am mai spus: punerea in executare a mandatelor de supraveghere tehnica nu este o operatiune tehnica, 'ci sunt procedee probatorii'. Mai exact, 'Asa fiind, Curtea conchide ca actele indeplinite de organele prevazute la art. 142 alin. (1) teza a doua din Codul de procedura penala reprezinta procedee probatorii care stau la baza procesului-verbal de consemnare a activitatii de supraveghere tehnica, ce constituie un mijloc de proba. Pentru aceste motive, organele care pot participa la realizarea acestora sunt numai organele de urmarire penala. Acestea din urma sunt cele enumerate la art. 55 alin. (1) din Codul de procedura penala, respectiv procurorul, organele de cercetare penala ale politiei judiciare si organele de cercetare penala speciale'. Punerea de acord a dispozitiilor cu Constitutia nu se va putea face decat prin excluderea altor organe specializate, ceea ce inseamna ca politia judiciara si parchetele trebuie sa preia intreaga responsabilitate tehnica pentru realizarea directa a masurilor de supraveghere tehnica, ceea ce daca la DNA se rezolva usor, la parchetele ordinare va fi extrem de dificil si costisitor”.