Are vreo valoare adevarul?

Pentru magistrati, fie ei judecatori sau procurori, adevarul despre faptele si imprejurarile cauzei reprezinta obligatie legala, fiind prevazuta expres atat in Codul de procedura civila cat si in Codul de procedura penala.

Astfel, art. 22 din Codul de procedura civila, cu titlul marginal: „Rolul judecatorului in aflarea adevarului” prevede urmatoarele:

(1) Judecatorul solutioneaza litigiul conform regulilor de drept care ii sunt aplicabile.

(2) Judecatorul are indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale. In acest scop, cu privire la situatia de fapt si motivarea in drept pe care partile le invoca, judecatorul este in drept sa le ceara sa prezinte explicatii, oral sau in scris, sa puna in dezbaterea acestora orice imprejurari de fapt sau de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intampinare, sa dispuna administrarea probelor pe care le considera necesare, precumsi alte masuri prevazute de lege, chiar daca partile se impotrivesc”

Totodata, art. 5 din Codul de procedura penala, cu titlul marginal „Aflarea adevarului” prevede urmatoarele:

„(1) Organele judiciare au obligatia de a asigura, pe baza de probe, aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precumsi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.

(2) Organele de urmarire penala au obligatia de a strange si de a administra probe atat in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinta a probelor propuse in favoarea suspectului sau inculpatului se sanctioneaza conform dispozitiilor prezentului cod.”

Care este raspunsul cu valoare de adevar la intrebarea:

„Poate confisca, daca e cazul, DNA bani obtinuti ilegal?”

Raspunsul cu valoare de adevar este: “Nu! Confiscarea o poate dispune doar instanta de judecata.”

Dovada adevarului afirmatiei, ca doar instanta de judecata poate dispune confiscarea, o reprezinta chiar textele din Codul de procedura penala:

„Art. 574 – Executarea confiscarii speciale si a confiscarii extinse

Masura de siguranta a confiscarii speciale sau a confiscarii extinse, luata prin hotararea instantei de judecata, se executa dupa cum urmeaza: a) lucrurile confiscate se predau organelor in drept a le prelua sau valorifica potrivit legii; b) daca lucrurile confiscate se afla in pastrarea organelor de politie sau a altor institutii, judecatorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotararii organului la care se afla. Dupa primirea copiei de pe dispozitiv, lucrurile confiscate se predau organelor in drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozitiilor legii; c) atunci cand confiscarea priveste sume de bani ce nu au fost consemnate la unitati bancare, judecatorul delegat cu executarea trimite o copie de pe dispozitivul hotararii organelor fiscale, in vederea executarii confiscarii potrivit dispozitiilor privind creantele bugetare; d) cand s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face in prezenta judecatorului delegat cu executarea, intocmindu-se proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.”

Afirmatii cu valoare de adevar sunt si urmatoarele:

Procurorul este obligat sa stranga probele necesare pentru identificarea bunurilor si valorilor supuse confiscarii speciale si confiscarii extinse, potrivit Codului penal (art. 306 alin. 7 Cod de procedura penala) si poate doar sa indisponibilizeze unele bunuri mobile sau imobile ale suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane in proprietatea sau posesia carora se afla bunurile ce urmeaza a fi confiscate, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, asa cum prevede art. 249 din Codul de procedura penala:

„Art. 249 – Conditiile generale de luare a masurilor asiguratorii

(1) *) Procurorul, in cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, in procedura de camera preliminara ori in cursul judecatii, poate lua masuri asiguratorii, prin ordonanta sau, dupa caz, prin incheiere motivata, pentru a evita ascunderea, distrugerea, instrainarea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse ori care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune.

(2) Masurile asiguratorii constau in indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Masurile asiguratorii in vederea confiscarii speciale sau confiscarii extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane in proprietatea sau posesia carora se afla bunurile ce urmeaza a fi confiscate.”

Eu cred ca, in aparitiile publice, un magistrat in functie trebuie sa dea dovada de rigurozitate, iar raspunsurile la intrebari precise trebuie sa fie conforme cu legea pe care este chemat sa o aplice, pentru a nu induce in randul publicului ideea ca ar fi adevarata afirmatia ca Justitia in Romania este infaptuita de procurori.

In Romania Justitia este infaptuita de instantele de judecata, adica de judecatori, asa cum prevede chiar Constitutia Romaniei, in art. 126 alin. 1: „Justitia se realizeaza prin inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.”, iar Ministerul Public, care isi exercita atributiile prin procurori constituiti in parchete, reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor (Art. 131 din Constitutia Romaniei, cu titlul marginal – Rolul Ministerului Public).

Sursa: axinte10.wordpress.com