ANULARE DISPOZITII DIRECTOR GENERAL ANP - CAB, sentinta nr. 625/11.02.2013, cauza M.C.M. vs. ANP: „Alin. (4) al art. 1 a fost adoptat prin savarsirea unui exces de putere... Criticile reclamantei sunt fundamentate, toate conditiile instituite prin literele a), b), c) si d) si termenul 'de cel putin 4 luni inaintea analizarii' neavand niciun suport legal”. Dreptul condamnatului de a beneficia de recompensa cu permisiunea de iesire din locul de detinere (art. 68 si 69 din Legea nr. 275/2006)

Prin sentinta civila nr. 625/11.02.2013 irevocabila prin decizia ICCJ nr. 944/26.02.2014 pronuntata in dosarul nr. 9044/2/2012, Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal a admis in parte actiunea formulata de reclamanta M.C.M., aflata in executarea unei pedepse privative de libertate in Penitenciarul Tirgsor, in contradictoriu cu parata Administratia Nationala a Penitenciarelor, a dispus anularea alineatului (4) al art. 1 din Anexa deciziei nr. 486 din 13.08.2008 a Directorului General al A.N.P. si suspendarea executarii dispozitiilor pana la ramanerea irevocabila a sentintei.

Sentinta nr. 625/11.02.2013. Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal

pres. Diana Magdalena BULANCEA

Obiectul dosarului: anulare act administrativ (decizia ANP nr. 486/2008).

Solutia: „Admite in parte actiunea formulata de catre reclamanta M.C.M., aflata in executarea unei pedepse privative de libertate in Penitenciarul Tirgsor, in contradictoriu cu parata Administratia Nationala a Penitenciarelor, cu sediul in sector 2, Bucuresti, str. Maria Ghiculeasa nr. 47. Dispune anularea alineatului 4 al art. 1 din Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 486 din 13.08.2008, Anexa. Dispune suspendarea executarii dispozitiilor alineatului 4 al art. 1 din Anexa la Decizia nr. 486 din 13.08.2008, pana la ramanerea irevocabila a prezentei sentinte. Cu drept de recurs in termen de 5 zile de la comunicare in privinta dispozitiilor de suspendare si in 15 zile de la comunicare in privinta celei de anulare”.

Nota: Solutie mentinuta prin decizia ICCJ nr. 944/26.02.2014 pronuntata in dosarul nr. 9044/2/2012: „Respinge recursul declarat de Administratia Nationala a Penitenciarelor impotriva sentintei civile nr. 625 din 11 februarie 2013 a Curtii de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal, ca nefondat. Irevocabila”.

>>Sentinta nr. 625/11.02.2013 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a de contencios administrativ si fiscal, in dosarul nr. 9044/2/2012

Extras din sentinta:

„Curtea, analizand actul administrativ cu caracter normativ contestat mai intai din perspectiva respectarii competentelor delegate in vederea adoptarii lui, constata ca directorului general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor i s-au delegat competente, prin Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, exclusiv pentru stabilirea unei proceduri pe baza careia comisia prevazuta la art. 68 alin. (2) din Lege sa acorde recompensa prevazuta la art. 68 alin. (1) lit. e) din Lege sau sa propuna acordarea recompenselor prevazute la art. 68 alin. (2) lit. f) si g) din aceeasi lege, nicidecum pentru stabilirea unor conditii suplimentare decat cele legale si nici macar prin posibilitatea stabilirii unui termen de asteptare in cadrul caruia detinutul sa nu poata beneficia de recompensa constand in permisiunea de iesire din locul de detinere.

Astfel, din aceasta perspectiva, alin. (4) al art. 1 a fost adoptat prin savarsirea unui exces de putere, in sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, in forma incalcarii limitelor competentei.

Cea de-a doua dimensiune ce urmeaza a fi verificata este cea relevata de catre reclamanta, care vizeaza savarsirea excesului de putere si prin incalcarea drepturilor si libertatilor persoanelor carora li se adreseaza, respectiv persoanelor aflate in executarea unor pedepse privative de libertate.

Din aceasta perspectiva, Curtea apreciaza ca toate criticile reclamantei sunt fundamentate, toate conditiile instituite prin literele a), b), c) si d), precum si termenul 'de cel putin 4 luni inaintea analizarii' prevazut la teza a II-a, neavand niciun suport legal, fiind conditii si limitari suplimentare, pentru care nu exista nicio justificare si sunt de natura sa aduca atingere dreptului stabilit in art. 68 si 69 din Legea privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal.

Astfel, chiar din modul de redactare a ipotezei normei juridice cuprinse in alin. (4) teza I, rezulta ca emitentul a avut intentia declarata de a institui noi conditii: 'La analizarea situatiei persoanei private de libertate, in vederea acordarii recompensei cu permisiunea de iesire din penitenciar, se au in vedere si urmatoarele conditii', aspect de plano de natura sa ingradeasca dreptul instituit pentru persoana aflata in stare de detentie de a obtine permisiunea de iesire din penitenciar. Mai mult, conditia impusa (prin) litera a) – 'sa nu fie cercetata sau urmarita penal in alta cauza' – este o conditie care, pe de o parte, incalca prezumtia de nevinovatie, in lipsa unei hotarari judecatoresti de condamnare, iar pe de alta parte este o conditie independenta de vointa si pozitia celui vizat, constituind imprejurare mai presus de vointa sa, care nu poate justifica restrangerea dreptului instituit; conditia de la lit. b) – 'sa nu aiba pe rol afaceri judiciare al caror obiect poate influenta conduita si comportamentul acesteia pe perioada permisiunii de iesire din penitenciar' – extinde sfera litigiilor care pot impiedica materializarea dreptului, fiind adaugata o conditie subiectiva care ar trebui sa constituie exclusiv un element de apreciere la indemana comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau a sefului sectiei unde este detinuta persoana condamnata, care au atributia de a propune acordarea acestor recompense; la fel, conditia de la lit. c) – 'Sa nu fie clasificata in categoria celor cu grad sporit de risc' – reprezinta un element de apreciere ce intra in dreptul de apreciere al autoritatii abilitate sa formuleze propunerea de recompensare, precum si a celei abilitate sa decida asupra recompensei; conditia de la litera d) – 'Sa fi mentinut constant legatura cu familia prin vizite, corespondenta sau telefon' – reprezinta o conditie nejustificata, argumentele reclamantei fiind perfect intemeiate, intrucat pot exista conditii obiective care sa justifice imposibilitatea mentinerii constante a legaturii cu familia, dar care nu pot ingradi dreptul persoanei private de libertate de a beneficia de aceasta forma de recompensa.

De asemenea, cea de-a doua teza ce contine conditionarea de ordin procedural – 'De regula, recompensa cu permisiunea de iesire din penitenciar se acorda numai dupa o perioada de cunoastere si evaluare in cadrul aceluiasi loc de detinere de cel putin 4 luni inaintea analizarii' – are aptitudinea sa limiteze in mod nejustificat dreptul stabilit la art. 68 alin. (1) literele e), f) si g), in special coroborata cu dispozitia din alin. (2) al art. 1 din Metodologie, care limiteaza recompensele la una pe luna, in circumstante speciale, precum ar fi transferul persoanei condamnate.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite in parte actiunea reclamantei si va dispune anularea alineatului (4) al art. 1 din Metodologia aprobata prin Decizia Directorului General al ANP nr. 486 din 13.08.2008, cuprinsa in Anexa, dispunand, totodata, si suspendarea executarii dispozitiilor respective pana la ramanerea irevocabila a prezentei sentinte, apreciind ca executarea acestora este de natura sa-i produca reclamantei o paguba materiala iminenta, determinata de costurile cu deplasarea familiei pentru a intretine legaturile, la penitenciar, in lipsa acordarii acestei recompense”.

sursa documentului: ziarulring.ro