Abuz de Curte Constitutionala

Decizie istorica a CCR: acceptarea existentei unui conflict juridic de natura constitutionala intre Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Parlamentul Romaniei, pe de o parte, si Inalta Curte de Casatie si Justitie si Serviciul Roman de Informatii in cazul protocoalelor din 2009 si 2016 echivaleaza cu necostitutionalitatea acestora. Totala, in cazul celui din 2009 si partiala, in cazul celui din 2016. Finalul este ca incepem sa ne invatam cu regulile democratice care spun ca probele sunt stranse de procurori si ofiteri de politie judiciara, in baza unor dispozitii procesual penale emise de legiuitor, publicate in Monitorul Oficial (deci, nesecrete) si, implicit cunoscute si de judecatori (cum or fi judecat pana acum?) si de oricare subiecti procesuali.

Au trecut 30 de ani de la Revolutie, perioada in care, la inceputuri, intelegand mai bine tragediile prin care am trecut, am luat decizia de a scoate serviciile secrete din zona de cercetare penala, permisa inainte de 1989. Insidios, din motive ce tin de cultura democratica precara si/sau cutume institutionale bine pastrate, au aparut protocoale secrete care, in ciuda interdictiilor legale, au permis SRI reluarea vechilor obiceiuri iar parchetelor vechea subordonare. Dupa incheierea Protocolului din 2009 s-a incercat intrarea, cumva, in legalitate, prin inserarea in mult-laudatul Nou Cod de procedura penala a „altor organe abilitate ale statului” in procedura de obtinere de material probator, articol declarat de catre CCR in 2016 ca fiind neconstitutional. Cu siguranta, in afara de initiatorii Protocoalelor (care trebuie sa raspunda intr-un fel), este la fel de vinovat Parlamentul Romaniei care a lasat in nelucrare o legislatie invechita si care a numit membri slabi in comisiile de control al serviciilor secrete.

Citește continuarea pe Monitorul Justiției