TARAU vs. ROMANIA – Mentinerea masurii arestarii preventive peste limita rezonabila. Incalcarea Art. 5 paragrafele (3) si (4) din Conventie. Neaudierea niciunui martor propus de aparare si imposiblitatea reclamantei de a interoga in contradictoriu martori ai acuzarii. Incalcarea Art. 6.3 lit. d) din Conventie

In cauza Daniela Tarau contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca au existat trei incalcari ale Conventiei: Art. 5.3, referitor la mentinerea reclamantei in stare de arest preventiv pana la data de 21.02.2002; Art. 5.4, in ceea ce priveste procedura de recurs impotriva masurii arestarii preventive dispuse fata de reclamanta; Art. 6.3 lit. d), referitor la imposiblitatea reclamantei de a interoga in contradictoriu majoritatea martorilor acuzarii, in fata instantelor insarcinate cu solutionarea dosarului sau.

>>Hotararea CEDO in cauza Tarau contra Romaniei (cererea nr. 3584/02; Sectia a III-a, 24 februarie 2009)

Extras din hotarare:

Incalcarea Art. 5.3: „Instantele interne nu au precizat motive concrete in sprijinul argumentului privind 'pericolul pentru ordinea publica' si care sa justifice, pe baza art. 148 lit. h) Cpp, necesitatea de a mentine reclamanta in stare de arest, desi jurisprudenta interna indicase totusi criterii si elemente de luat in calcul intr-o astfel de analiza si desi art. 155 Cpp impunea ca instantele sa precizeze motive in acest sens. In esenta, instantele s-au limitat la a reproduce textul acestui articol intr-un mod stereotip (Calmanovici, mentionata mai sus, par. 97). Mai mult, mentinand arestarea preventiva in temeiul art. 148 lit. h), ele au invocat mai multe motive de alt ordin, fara a prezenta vreo proba faptica referitoare la riscurile invocate (Becciev impotriva Moldovei, nr. 9.190/03, par. 59, 4 octombrie 2005): riscul de recidiva, chiar daca partea interesata nu avea antecedente penale si cel de obstacol in calea bunei desfasurari a anchetei (paragrafele 11 si 16 de mai sus). In fine, Curtea constata ca instantele interne au refuzat sa analizeze argumentele prezentate de partea interesata cu privire la profilul sau personal si la situatia sa familiala, ca de cele mai multe ori ele nu i-au analizat situatia in mod individual si ca in niciun moment ele nu au analizat posibilitatea de a adopta una dintre masurile alternative prevazute de dreptul intern, desi art. 5.3 prevede ca autoritatile sa ia in considerare astfel de masuri in cazul in care situatia se preteaza la acestea, iar acuzatul prezinta garantii referitoare la prezentarea sa la proces (paragrafele 10-11 si 15-16 de mai sus si, mutatis mutandis, Becciev, mentionata mai sus, § 62, si Calmanovici, mentionata mai sus, par. 98 si 100)”.

Incalcarea Art. 5.4: „Curtea reitereaza ca un stat care dispune de un recurs impotriva hotararilor referitoare la arestarea preventiva trebuie sa le acorde partilor interesate aceleasi garantii in recurs ca si in prima instanta. Ea reaminteste si ca prezenta reclamantilor si a avocatilor lor la sedinta in prima instanta nu poate scuti statul de obligatia de a asigura si prezenta lor personala in fata instantei de recurs sau, daca este nevoie, a reprezentantilor lor, pentru a asigura egalitatea armelor cu procurorul care a cerut mentinerea arestarii (vezi Samoila si Cionca impotriva Romaniei, nr. 33.065/03, par. 73-74, 4 martie 2008, si, mutatis mutandis, Kampanis, mentionata mai sus, par. 47). In speta, respectarea acestei obligatii avea o importanta speciala, avand in vedere ca era vorba de cererea de a desfiinta o hotarare ce dispunea punerea in libertate”.

Incalcarea Art. 6.3 lit. d): „Curtea considera ca reclamanta nu a putut sa ii interogheze in contradictoriu, in fata instantelor insarcinate cu solutionarea dosarului sau, pe majoritatea martorilor acuzarii si ca nu a putut sa obtina audierea niciunui martor al apararii propus, si aceasta fara ca instantele sa fi furnizat motive coerente in acest sens”.