INFRACTIUNI CONTRA UMANITATII (Art. 439 CP) – Rechizitoriul PICCJ-SUPC din 16.06.2014 pentru trimiterea in judecata a inculpatului Alexandru Visinescu: „Masurile concrete luate pentru anihilarea detinutilor politici erau lasate in grija comandantilor de penitenciare si doar amendate prin ordine si recomandari neoficiale venite pe linie de partid. Decesul detinutilor politici survenea in urma unui proces lent, dar eficace, prin care acesti erau torturati fizic si psihic”

Prin rechizitoriul intocmit la data de 16 iunie 2014, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia de urmarire penala si criminalistica a dispus trimiterea in judecata a inculpatului Alexandru Visinescu, fost comandant al Penitenciarului Ramnicu Sarat in perioada 1 iulie 1956 – 13 mai 1963, sub aspectul savarsirii de infractiuni contra umanitatii. Cauza a fost inaintata spre judecare Curtii de Apel Bucuresti, fiind solutionata definitiv prin decizia ICCJ nr. 51/10.02.2016 pronuntata in dosarul nr. 3986/2/2014.

---

Faptele retinute: infractiuni contra umanitatii – art. 439 alin. (1) lit. j) CP.

Solutia: "In baza art. 327 lit. a) si urm. din Codul de procedura penala, dispun trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului VISINESCU ALEXANDRU, pentru savarsirea infractiunii contra umanitatii prev. de art. 439 alin. (1) lit. j) cu aplic. art. 5 din Codul penal. In temeiul art. 329 din Codul de procedura penala, prezentul rechizitoriu insotit de copii certificate si de dosarul cauzei se trimit Curtii de Apel Bucuresti, instanta competenta sa judece cauza in fond, urmand a fi citate urmatoarele persoane: (...). Conform prevederilor art. 274 alin. (1) din Codul de procedura penala, solicitam obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in suma de 5.000 lei".

>>Rechizitoriul din 16.06.2014 intocmit Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia de urmarire penala si criminalistica

Extras din rechizitoriu:

"(...) In calitate de comandant de penitenciar, Alexandru Visinescu era direct responsabil de 'viata detinutilor', asa cum se arata in Regulamentul de functionare a DGP, ceea ce inseamna ca ansamblul conditiilor de detentie era organizat sau cel putin tolerat de catre acesta.

Decesele detinutilor politici au fost efectul unui cumul de factori ce faceau obiectul vointei comandantului de penitenciar, acesta fiind singurul in masura sa ia decizii in materia conditiilor de detentie.

Este de notorietate faptul ca regulamentele in materia conditiilor de detentie ce erau in vigoare in acea perioada alcatuiau doar premisele organizarii regimului de exterminare in penitenciare si colonii de munca, sau il imbracau intr-o forma oficiala, in timp ce masurile concrete luate pentru anihilarea detinutilor politici erau lasate in grija comandantilor de penitenciare si doar amendate prin ordine si recomandari neoficiale venite pe linie de partid. Decesul detinutilor politici survenea in urma unui proces lent, dar eficace, prin care acesti erau torturati fizic si psihic.

Regimul de exterminare pus la punct de catre Alexandru Visinescu, prin abuzurile si incalcarile grave sistematice ale drepturilor omului, se baza pe urmatoarele elemente sustinute de acesta:

-Completa izolare in care erau tinuti detinutii politici

Desi dispozitiile din codul penal (art. 28-44) interziceau, in genere, separatiunea individuala, admitand-o numai pentru condamnatii de drept comun si numai pentru o perioada de maximum 2 ani de la inceperea executarii pedepsei, in practica, detinutii de la Penitenciarul Ramnicu Sarat au executat pedeapsa intr-o totala izolare.

Supravietuitorii au relatat faptul ca detinutii politici erau separati de cei de drept comun si ca erau incarcerati cate unul in fiecare dintre cele 35 de celule alocate acestui tip de detinuti.

Izolarea completa se referea la doua aspecte:

-sistarea oricarei forme de comunicare cu exteriorul, fapt care implica intreruperea oricarui contact cu familia/ cunostintele detinutului.

Desi art. 28-50 din codul penal si regulamentele aprobate de Ministerul Afacerilor Interne au prevazut posibilitatea ca detinutii sa poata fi vizitati de familiile lor o data pe luna, prin Ordinul 8492/53 al MAI s-a interzis dreptul la vorbitor. In acelasi timp s-a interzis si dreptul la corespondenta, acestea acordandu-se numai in cazuri speciale si cu aprobarea conducerii MAI. Masurile restrictive impuse prin Ord. MAI a avut drept urmare ca detinutii care au comis infractiuni contra securitatii statului sa fie rupti ani de zile de famiile lor si de realitati, avand o influenta distructiva asupra starii lor morale.

Asa cum am aratat mai sus, subalternii lui Visinescu primeau ordine clare sa nu permita niciunui detinut sa transmita vreo informatie in exterior. Astfel, subalternii erau sanctionati daca vreo scrisoare reusea sa treaca de portile penitenciarului. De altfel, supravietuitorii au aratat ca in perioada in care au fost incarcerati la Ramnicu Sarat nu au trimis nicio veste familiilor.

De asemenea, trebuie subliniat faptul ca vizitele erau complet interzise. Singurele persoane care puteau intra in celule erau comandantul, procurorii si personalul medical, dar insotiti de un gardian.

-Interzicerea comunicarii dintre detinuti. Practic, in toata perioada de detentie detinutilor nu le era permis sa vorbeasca intre ei. Marturiile supravietuitorilor arata ca acesti comunicau totusi prin diverse lovituri in peretii celulelor, dar erau pedepsiti foarte aspru daca erau prinsi.

Izolarea extrema era o forma de tortura psihica accentuata prin lipsa unei ocupatii a detinutilor.

-Detinutii nu aveau un program de socializare si nu li se permitea sa munceasca

Practic, detinutii politici nu aveau nicio ocupatie in cadrul Penitenciarului Ramnicu Sarat, fapt care accentua tortura cauzata de izolarea in care acestia erau tinuti, desi in toate regulamentele cu privire la regimul in locurile de detinere s-au prevazut o serie de mijloace cultural-educative cu scopul reeducarii condamnatilor, cum ar fi: cititul presei, conferinte, filme, carti etc.

Astfel, detinutii erau obligati sa se trezeasca la ora 5 dimineata si sa stea in picioare sau pe scaunul din celula pana la ora 22 cand i se permitea din nou sa se aseze pe pat. Lipsa de ocupatie combinata cu interzicerea oricarei activitati intelectuale aveau un efect devastator asupra psihicului detinutului politic. Mai mult decat atat, detinutii erau supravegheati in mod continuu de gardieni si pedepsiti crunt daca nu respectau regulile de mai sus.

Detinutii politici aveau dreptul la o singura plimbare de 20 de minute in fiecare zi. Cu aceasta ocazie detinutii erau scosi pe rand in curtea Penitenciarului, unde erau obligati sa se plimbe cu capul in jos, cu mainile la spate si cat mai departe de ferestre astfel incat sa nu intre in contact cu alti detinuti.

Asadar, detinutii politici nu aveau dreptul sa desfasoare nicio activitate fizica sau intelectuala si nici sa interactioneze cu alte persoane pe tot parcursul executarii pedepsei, reguli care aduceau grave atingeri integritatii lor psihice si duceau la deteriorarea starii lor generale de sanatate.

-Sanctiunile extrem de aspre si disproportionate fata de gravitatea abaterilor detinutilor

Declaratiile supravietuitorilor, dar si documentele oficiale ce se regasesc in dosarele personale ale mai multor detinuti arata ca sanctiunile se aplicau pentru cele mai mici abateri de la regulile interne.

Sanctiunile priveau in general diminuarea portiei de alimente (care oricum era infima asa cum vom arata in cele ce urmeaza), inrautatirea conditiilor din celula prin obligarea detinutilor sa doarma pe paturi fara saltele si nu in ultimul rand aplicarea corectiilor fizice.

Conform declaratiilor supravietuitorilor, detinutii politici erau batuti chiar si fara sa incalce vreo regula sau vreun ordin. Corectiile fizice erau parte a programului zilnic si nu se faceau exceptii nici macar in cazul celor aflati la pat.

-Regimul alimentar deficitar si lipsa asistentei medicale corespunzatoare

In marturiile supravietuitorilor, tema lipsei hranei este una recurenta. Fostii detinuti prezinta in detaliu alimentele pe care le primeau si care erau insuficiente. Lipsa hranei adecvate se reflecta in starea de sanatate a detinutilor. Documentele aflate in dosarele personale atesta faptul ca acestia sufereau de numeroase afectiuni si ca toate erau agravate de faptul ca erau foarte slabi.

In mod similar, actele de moarte arata ca detinutii erau anemici si sufereau de mai multe afectiuni ale sistemului gastro-intestinal, asociate cu o alimentatie proasta.

In ceea ce priveste asistenta medicala, aceasta era deficitara, nu raspundea nevoilor variate ale detinutilor. Astfel, detinutii se confruntau cu afectiuni care puteau fi ameliorate prin tratamente adecvate, daca acest lucru ar fi fost permis de conducerea penitenciarului.

Asa cum am aratat, detinutii inaintau numeroase solicitari de acordare a asistentei medicale adecvate, cereri care erau ignorate de cele mai multe ori sau respinse fara motive temeinice.

Relevat in acest sens este cazul detinutului (...) care a fost lasat efectiv sa moara, negandu-i-se acordarea de asistenta medicala de specialitate.

Asa cum reiese din declaratiile supravietuitorilor si din situatia inregistrata in toate centrele de detentie descrisa mai sus, conditiile de viata din unitatile de detentie duceau la imbolnavirea detinutilor. Or, lipsirea detinutilor de ingrijiri medicale, in conditiile in care afectiunile de care sufereau erau usor de tratat, indeplineste fara putinta de tagada elementul material al infractiunii de omor.

-Conditiile mizere din celule

Un element determinant in regimul de exterminare construit de Alexandru Visinescu in Penitenciarul Ramnicu Sarat este cel al conditiilor in care erau tinuti detinutii politici. Cu privire la aceasta problema nu a existat o reglementare legala, actele normative in vigoare in acea perioada prevazand doar obligatia de a asigura cazarea condamnatilor.

Conform descrierilor supravietuitorilor si documentelor de arhiva studiate de catre expertii IICCMER, celulele erau foarte mici si mobilate cu un pat de fier cu saltea de paie, un taburet si o soba mica pe carbuni. Supravietuitorii au povestit ca ferestrele nu erau izolate, motiv pentru care ploaia si ninsoarea putea intra cu usurinta in celula. in ciuda frigului greu de suportat, detinutii primeau o singura patura cu care nu puteau sa se incalzeasca.

Frigul care incepea sa se resimta inca din luna septembrie ducea la imbolnavirea detinutilor de afectiuni respiratorii grave care, asociate cu lipsa ingrijirilor medicale, contribuiau la deteriorarea starii generale a detinutilor si chiar la deces.

Toate elementele prezentate mai sus au fost elaborate de Alexandru Visinescu cu ocazia organizarii regimului de exterminare a detinutilor politici. Luate impreuna, privite ca un tot, aceste elemente au dus la anihilarea lenta a detinutilor politici.

In concret, detinutii erau supusi unui tratament inuman caracterizat printr-o izolare completa de familii si de orice alte persoane, conditii de cazare mizerabile, frigul insuportabil din celule, sanctiunile fizice crunte pentru abateri minore, hrana deficitara si nu in ultimul rand lipsa oricarei activitati care sa dea sens vietii detinutilor in cadrul penitenciarului. Regimul impus nu impunea sub nicio forma conditiile minime de supravietuire pe termen lung, avand in vedere ca de cele mai multe ori sentintele se intindeau pe o perioada care depasea 10 ani. Toate aceste elemente luate impreuna au provocat moartea mai multor detinuti asa cum s-a mentionat mai sus.

Decesul detinutilor politici survenea astfel in urma unui proces lent, dar eficace, prin care acestia erau torturati fizic si psihic.

Pana in prezent din documentele studiate a fost identificat un numar de 138 de detinuti care au trecut prin Penitenciarul Ramnicu Sarat in timpul mandatului lui VISINESCU ALEXANDRU. In anii 1956-1963 la Ramnicu Sarat s-au inregistrat mai multe decese ale unor detinuti, respectiv 14, cauzate de: cancer, colaps cardio-vascular, insuficienta circulatorie cerebrala, hemoragie cerebrala sau afectiuni ale aparatului digestiv, asa cum rezulta din procesele-verbale de constatare a decesului. in aceste acte medicale sunt consemnate de catre medic semnele vizibile ale malnutritiei. Dintre cazurile notabile in care relele tratamente la care au fost supusi detinutii au condus in cele din urma la deces, mentionam pe cele ale lui (...).

Cazurile de deces cunoscute, alaturi de cazurile de detinuti grav bolnavi tratate cu neglijenta inregistrate la penitenciarul in discutie, in perioada conducerii lui VISINESCU ALEXANDRU, indica nerespectarea regulamentului penitenciarului si interpretarea abuziva si in defavoarea detinutilor a acestuia, prin nerespectarea conditiilor de ingrijire medicala si intarzierea procedurilor de spitalizare.

Prin activitatea intreprinsa in calitate de comandant al Penitenciarului Ramnicu Sarat, inc. Visinescu Alexandru a ingradit drepturile si libertatile fundamentale ale omului, incalcand prevederile art. 5 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului potrivit carora: 'nimeni nu va fi supus la tortura, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, precum si a dreptului la libera exprimare, prevazut de art.19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului'.

Mobilul savarsirii crimelor impotriva umanitatii l-a constituit politica deliberata si urmarita consecvent de regimul existent la putere in acea perioada pentru reprimarea, persecutarea sau exterminarea unor grupuri de oameni - in speta pe criterii politice - pentru ca acestia constituiau un pericol actual sau potential impotriva sistemului politic instaurat in Romania".

In acelasi dosar:

>>TRATAMENTELE NEOMENOASE. CAZUL VISINESCU – CAB, sentinta nr. 122/F/24.07.2015