STANCIULESCU vs. ROMANIA – Hotararea „unica si arbitrara” a Curtii Supreme de Justitie de a refuza accesul fara examen in Barou unui jurist care a practicat dreptul mai mult de 10 ani, contrar practicii constante a CSJ de conferire a acestui drept, indica o incoerenta jurisprudentiala care infrange principiul securitatii raporturilor juridice. Incalcarea Art. 6.1 din Conventie

In cauza Marin Stanciulescu contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit existenta unei incalcari a dreptului la un proces echitabil, garantat de Art. 6.1 din Conventie.

Curtea a apreciat ca instanta suprema a adus o atingere principiului securitatii raporturilor juridice pronuntand o hotarare „unica si arbitrara” prin care, contrar practicii sale constante, i-a refuzat accesul fara examen in Barou unui jurist care a practicat dreptul mai mult de 10 ani.

>>Hotararea CEDO in cauza Marin Stanciulescu contra Romaniei (cererea nr. 5998/03; Sectia a III-a, 9 iulie 2013)

Extras din hotarare:

"14. Reclamantul pretinde ca, in cazul sau, Curtea Suprema de Justitie a pronuntat o hotarare contrara jurisprudentei sale constante, situatie care aduce atingere principiului securitatii juridice.

15. Guvernul admite ca jurisprudenta Curtii Supreme a fost, incepand din anul 2004, neincetat in favoarea primirii in profesia de avocat, cu scutire de examen, a fostilor consilieri juridici. Cu toate acestea, Guvernul sustine ca hotararea in litigiu nu poate fi calificata drept arbitrara si, in consecinta, nu poate aduce atingere dreptului reclamantului la un proces echitabil de vreme ce Curtea Suprema a analizat si a raspuns detaliat la toate argumentele reclamantului si a motivat suficient aceasta hotarare.

16. Curtea a observat deja, intr-o cauza similara, ca instanta suprema interpretase in mod constant dispozitiile Legii nr. 51/1995 in sensul in care confereau consilierilor juridici din intreprinderi care indeplinisera functia mai mult de zece ani dreptul de a fi primiti, cu scutire de examen, in ordinul profesional (Stefan si Stef, citata anterior, par. 34).

17. Or, in speta, hotararea din 17 septembrie 2002 nu poate fi calificata drept un reviriment jurisprudential fondat pe noua interpretare a legii deoarece Curtea Suprema de Justitie nu a explicat motivele schimbarii pozitiei sale, inainte de a reveni, ulterior, la jurisprudenta sa constanta. In acest context, hotararea din 17 septembrie 2002 pare a fi unica si arbitrara (ibidem, par. 26).

18. Aceasta incoerenta jurisprudentiala, coroborata cu absenta unui mecanism capabil a asigura coerenta practicii in cadrul celei mai inalte instante interne, a avut ca efect privarea reclamantului de dreptul de inscriere in ordinul profesional, cu scutire de examen, in timp ce altor persoane aflate intr-o situatie similara le-a fost recunoscut acest drept (Stefan si Stef, citata anterior, par. 35-36).

19. Prin urmare, a fost incalcat Art. 6.1 din Conventie".