SESIZAREA CCR - “Solutiile preconizate de acest text normativ nu trebuie aplicate in mod aleatoriu”

Prin Decizia 151/2019, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul formulat de recurentul inculpat A. impotriva incheierii din data de 28 februarie 2019, pronuntata de Curtea de Apel Brasov, sectia penala.

Prin incheierea din data de 28 februarie 2019 pronuntata de Curtea de Apel Brasov, Sectia penala, s-a dispus, in baza art. 29 alin. (1), alin. (5) din Legea nr. 47/1992 respingerea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale a Romaniei cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 155 alin. (1) C. pen. formulata de inculpatul A., ca inadmisibila.Pentru a se pronunta in acest sens, Curtea de Apel Brasov a retinut urmatoarele:

Dispozitiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 instituie o obligatie in sarcina instantei in fata careia a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate de a 'filtra' exceptiile sub aspectul admisibilitatii lor, impunandu-i sa verifice daca exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata in fata unei instante judecatoresti sau de arbitraj comercial, daca vizeaza neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia. in plus, norma impune ca exceptia sa fie ridicata la cererea uneia dintre parti sau, din oficiu, de catre instanta, ori de procuror in fata instantei de judecata, in cauzele la care participa.

Norma mentionata instituie si o conditie negativa de admisibilitate, stabilind ca nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.

Instanta de fond a apreciat ca, in temeiul normei evocate, instanta constituie un prim filtru legal, care trebuie sa asigure sesizarea Curtii Constitutionale numai atunci cand exceptia de neconstitutionalitate indeplineste cerintele prevazute de lege.

Analizand din aceasta perspectiva exceptia de neconstitutionalitate invocata de inculpat, Curtea de Apel a constatat ca aceasta vizeaza dispozitii dintr-o lege aflata in vigoare, respectiv art. 155 alin. (1) din C. pen. (Legea nr. 286/2009).

De asemenea, a apreciat ca norma criticata pentru vicii de neconstitutionalitate are legatura cu solutionarea cauzei, intrucat inculpatul invoca in apararea sa faptul ca s-a implinit termenul de prescriptie generala a raspunderii penale cu privire la infractiunea pentru care a fost trimis in judecata, tentativa la stabilirea, cu rea-credinta de catre contribuabil a impozitelor taxelor sau contributiilor, avand ca rezultat obtinerea, fara drept, a unor sume de bani cu titlul de rambursari sau restituiri de la bugetul general consolidat sau compensari datorate bugetului general consolidat prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. in vigoare raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. in vigoare (57 de acte materiale), constand in aceea ca in perioada 2009 - 2010, in calitate de administrator al SC B. SRL inculpatul A. a inregistrat in contabilitatea societatii sale un numar de 57 de facturi fiscale, reprezentand operatiuni fictive in scopul maririi cuantumului TVA deductibila (si implicit a cuantumului TVA de recuperat) cu suma de 52.780,76 RON si a solicitat la Administratia Finantelor Publice Feldioara prin decontul de taxa pe valoare adaugata - Declaratia cod 300, inregistrata la nr. 448 din 25 februarie 2011, rambursarea sumei totale de 117.922 de RON (suma in care este inclusa suma de 52780,76 RON) de la bugetul general consolidat, solicitare care a fost respinsa). Prin urmare, decizia Curtii Constitutionale, este de natura a produce un efect concret asupra desfasurarii procesului.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs inculpatul A., solicitand, sesizarea Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 155 alin. (1) C. pen. privind sintagma 'cursul prescriptiei se intrerupe prin".

Minuta ICCJ:

“Admite recursul formulat de recurentul inculpat A. impotriva incheierii din data de 28 februarie 2019, pronuntata de Curtea de Apel Brasov, sectia penala.

Desfiinteaza, in totalitate, incheierea recurata, retine cauza spre rejudecare si, in fond, in temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, admite cererea de sesizare a Curtii Constitutionale formulata de recurentul inculpat A., cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a art. 155 alin. (1) C. pen. privind sintagma 'cursul prescriptiei se intrerupe'.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentei cauze, raman in sarcina statului.

Definitiva”.

Extras din decizia ICCJ:

Citește continuarea pe Monitorul Justiției