Scrisoare catre presedinta CSM Simona Marcu

Presedintele Senatului Calin Popescu Tariceanu i-a transmis, marti 15 mai 2018, o scrisoare presedintei Consiliului Superior al Magistraturii, judecatoarea Simona Marcu (foto), in contextul aparitiei a tot mai multe informatii care dezvaluie grave derapaje de la statul de drept si care arata ca exista amenintari directe la independenta magistratilor procurori si judecatori.

---

Cu aceasta ocazie, Tariceanu ii solicita presedintei CSM ca sa supuna atentiei plenului Consiliului regulamentul privind accesul judecatorilor, procurorilor si magistratilor asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie la informatii clasificate secrete de stat si secrete de serviciu. Presedintele Senatului doreste sa se analizeze daca Regulamentul corespunde principiilor statului de drept, precum si dispozitiilor constitutionale referitoare la accesul la justitie si la dreptul la aparare.

Scrisoarea presedintelui Senatului Calin Popescu Tariceanu adresata presedintei CSM Simona Marcu:

“Doamnei judecator Simona Camelia Marcu

Presedintele Consiliului Superior al Magistraturii

Stimata Doamna Presedinte

Ma adresez dumneavoastra in calitate de Presedinte al Senatului Romaniei, preocupat si ingrijorat, totodata, de tot mai multe informatii vehiculate intens in spatiul public, care dezvaluie grave derapaje de la statul de drept si care arata ca exista amenintari directe la independenta magistratilor procurori si judecatori. Ma refer nu numai la protocoalele de lucru – adevarate instrumente de interferenta si presiuni asupra magistratilor – incheiate de Serviciul Roman de Informatii nu numai cu Directia Nationala Anticoruptie ci si cu alte institutii ale sistemului judiciar, printre care si Inalta Curte de Casatie si Justitie si Consiliul Superior al Magistraturii.

Am ales aceasta cale de comunicare institutionala, deoarece la alegerea dumneavoastra ca presedinte al Consiliului Superior al Magistraturii v-ati declarat public disponibilitatea de a purta un dialog onest si deschis cu celelalte puteri ale statului si ati pledat pentru echilibrul sistemului judiciar. Cu acelasi prilej, ati afirmat ca CSM trebuie sa-si asume pe deplin rolul constitutional de garant al independentei justitiei si sa se implice in stabilirea si aplicarea unor politici judiciare constante si coerente.

Tema pe care v-o supun atentiei si care ma ingrijoreaza foarte mult este discrepanta creata, pe de-o parte, intre cadrul constitutional creat in urma cu aproape trei decenii in urma pentru garantarea dreptului la aparare al cetatenilor si a dreptului de a avea acces liber la justitie si la un proces echitabil, cu complete formate din judecatori competenti, impartiali si independenti si, pe de alta parte, nesocotirea si chiar incalcarea flagranta pe diferite structuri ale sistemului judiciar, a acestor drepturi constitutionale, pe care Adunarea Constituanta le-a ridicat la standardele europene ale Consiliului Europei si Uniunii Europene.

 

Zilnic apar noi informatii despre interventia unor organisme specializate ale Serviciului Roman de Informatii in activitatea magistratilor procurori si judecatori, in pofida statutului acestora de magistrati independenti. Mi se pare extrem de grav ca organisme de conducere din cadrul Ministerului Public, Curti de Apel si chiar Inalta Curte de Casatie si Justitie au acceptat – sub semnul cooperarii tehnice de specialitate – amestecul direct al SRI, nu numai in fazele procesuale de cercetare si urmarire penala, ci si in activitatea propriu-zisa de judecata. Nu ma refer aici la dosarele in care au competenta tehnica specializata si recunoscuta prin norme de procedura penala structuri ale SRI, ca organe de cercetare penala speciale, ci la numeroase alte dosare penale, intocmite cu probe furnizate de SRI in afara cadrului legal. Potrivit Constitutiei, infaptuirea justitiei este rezervata magistratilor judecatori, nicio alta autoritate publica nevand drept de interventie in actul de justitie.

Are puterea judecatoreasca nevoie de cooperarea – ca sa nu spun interventia directa – a ofiterilor SRI pentru a-si indeplini rolul constitutional si pentru a apara drepturile cetateanului? Au nevoie procurorii de caz sa intocmeasca dosare de urmarire penala cu interventia directa si nemijlocita a ofiterilor SRI? In felul acesta, structuri speciale ale serviciului de informatii au capatat acces direct si neconditionat la dosarele astfel intocmite, ceea ce este un lucru inacceptabil intr-un stat de drept.

Acestea nu sunt intrebari retorice Doamna Presedinte. Sunt intrebari pe care si le pune orice cetatean roman si, sunt convins, ca si le pun foarte multi magistrati procurori si judecatori.

Cel care pierde afland raspunsul la cele doua intrebari, este cetateanul simplu, reprezentat in Parlament de catre senatori si deputati. Este, mai ales, cetateanul aflat in proceduri judiciare, care nu are modalitati practice de aparare, desi Constitutia i le permite si chiar i le garanteaza.

Ma refer in acest context general, pe care nu mi-am propus sa-l conturez in intregime, la Regulamentul privind accesul judecatorilor, procurorilor si magistratilor asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie la informatii clasificate secrete de stat si secrete de serviciu, aprobat prin Hotararea Consiliului Superior al Magistraturii nr.140 din 6 februarie 2014, publicata pe pagina de Internet a CSM.

Potrivit art.2 alin.(2) din regulament, judecatorii, procurorii si magistratii asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie sunt indreptatiti sa aiba acces la informatiile clasificate secret de stat ori secret de serviciu, fara a avea certificat ORNISS, dupa ce au luat cunostinta de responsabilitatile ce le revin privind protectia informatiilor clasificate si au semnat angajamentul scris de pastrare a secretului prevazut in Anexa nr.1 la regulamentul respectiv. Nu este un secret ca aceste informatii clasificate sunt probe prevazute ca atare in Codul de procedura penala si care vor fi examinate si verificate de catre completul de judecatori pe parcursul procesului penal. Prin normele prevazute in regulament, judecatorul are acces la aceste documente numai sub conditia semnarii unui angajament, a carui incalcare va atrage sanctiuni pe seama sa. Daca un judecator nu semneaza angajamentul, nu va putea analiza probele respective, fiind in imposibilitate de a infaptui actul de justitie in mod complet. Obligat sa semneze un astfel de angajament pentru a putea evalua intregul material probator depus la dosar, judecatorul va fi nevoit sa accepte o restrangere a independentei sale. Este evident ca obligatia judecatorului de scaun de a semna un astfel de act, ii incalca independenta pe care i-o recunoaste Constitutia si i-o garanteaza Consiliul Superior al Magistraturii.

Una dintre conditiile existentei statului de drept este tocmai respectarea independentei justitiei, or intr-un stat de drept cetatenii trebuie sa aiba parte de un proces echitabil, in care persoana inculpata sa aiba garantate toate mijloacele procesuale de aparare. Aceasta cerinta se regaseste si in art.2 al Principiilor de baza ale independentei sistemului judiciar, elaborate de Natiunile Unite in 1985. Potrivit textului citat, 'sistemul juridic va decide in problemele care ii sunt inaintate impartial, pe baza faptelor si in conformitate cu legea, fara vreo restrictie, directa sau indirecta din orice parte sau pentru orice motiv'. Este evident ca acest principiu este incalcat de art.2 alin.(2) din regulamentul aprobat prin Hotararea nr. 140/2014 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Legea nr.182 din 12 aprilie 2002 privind protectia informatiilor clasificate, in baza careia Consiliul Superior al Magistraturii a elaborat regulamentul respectiv, nu prevede obligatia magistratilor procurori si judecatori de a semna vreun angajament de pastrare a secretului de stat si de serviciu. Rezulta deci, ca regulamentul a adaugat in mod ilegitim la lege un text care nu contine vointa legislativa suverana. Oricine poate vedea aici grauntele unui conflict juridic de natura constitutionala intre puterea legislativa si Autoritatea Judecatoreasca – CSM, creat de Consiliul Superior al Magistraturii prin arogarea unui drept de legiferare, recunoscut prin Constitutie doar Parlamentului. Independenta judecatorului este o problema de statut al acestuia, or statutul magistratilor judecatori este stabilit prin lege, nu printr-un regulament aprobat prin hotarare a CSM.

Ma intreb de ce Consiliul Superior al Magistraturii a simtit nevoia de stabilire in sarcina magistratilor a obligatiei de semnare a angajamentului, in conditiile in care Codul penal prevede masuri suficiente pentru pastrarea confidentialitatii datelor si informatiilor aflate in dosare penale?

Ce garantie mai are persoana care se judeca, ca procurorul de caz nu va accepta material probator prezentat sub forma informatiilor clasificate de catre SRI, in virtutea Protocolului incheiat cu DNA, sub forma informatiilor clasificate? Ma indoiesc ca un astfel de dosar 'fabricat', va fi solutionat usor de un complet ai carui judecatori nu au semnat angajamentul prevazut in regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii. Asa cum bine cunoasteti, nu sunt putine situatiile in care instantele au definitivat dosare penale cu solutii de achitare pentru lipsa de probe. Societatea primeste cu satisfactie astfel de decizii.

Sunt convins Doamna Presedinte, ca unele dintre aceste dosare, in care s-au pronuntat solutii de achitare, au cuprins si material probator furnizat procurorilor de caz de catre Serviciul Roman de Informatii in temeiul protocolului incheiat cu Directia Nationala Anticoruptie. Judecatorii care au dat aceste solutii merita aprecieri din partea societatii.

Cum documentele secrete aflate in unele dosare aflate pe rolul instantelor, provin de la organisme specializate ale SRI, rezulta ca ofiteri ai acestuia cunosc in amanunt continutul dosarelor respective si cel putin materialul probator. in aceste conditii, judecatorul de scaun mai poate fi impartial si judeca in mod independent?

Ca parlamentar este regretabil sa constat ca Legea nr.182/2002, care reglementeaza cadrul legal de protejare a informatiilor clasificate, confera in art.34 lit.b) Serviciului Roman de Informatii, atributia de a supraveghea actiunile intreprinse de parchete si instante, in aplicarea prevederilor regulamentului. Acelasi organism verifica, potrivit art.34 lit.d) din lege, modul in care judecatorii si procurorii semnatari ai angajamentului de pastrare a confidentialitatii probelor care constituie secret de stat ori de serviciu, respecta normele legale in materie. Este clar pentru oricine, ca cele doua prevederi legale incalca in mod grav independenta judecatorului. Nicio dispozitie din Codul de procedura penala nu prevede interventia altor autoritati publice, in afara celor legitimate procesual, sa participe chiar si indirect la infaptuirea actului de justitie, or prin controlul exercitat de SRI asupra modului in care judecatorii semnatari ai angajamentului utilizeaza probele aflate la dosar continand informatii secrete, se incalca grav independenta justitiei. Intr-un stat de drept este inadmisibil ca serviciile de informatii sa recurga la ingerinte in dosarele aflate pe rolul instantelor de judecata.

Mi se pare, insa, extrem de grav art.11 alin.(1) din regulament. Iata continutul sau:

'Art.11 - (1) In cauzele care contin si documente clasificate, documentele respective se pastreaza in volume separate, care nu sunt accesibile publicului. Aceste documente pot fi accesibile personalului instantelor sau, dupa caz al parchetelor, partilor, aparatorilor acestora, expertilor, potrivit procedurii reglementate in Legea nr.182/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, Hotarirea Guvernului nr.585/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, Hotarirea Guvernului nr.781/2002 si numai daca detin certificat de securitate pentru acces la informatii clasificate sau autorizatie de acces, corespunzator clasei, respectiv nivelului de secretizare al fiecaruia dintre documentele volumului corespunzator si daca argumenteaza principiul necesitatii de cunoastere'. Textul citat din regulament nu are nicio valoare practica, intrucat este de presupus ca persoana urmarita penal sau, dupa caz, persoana inculpata aflata in procedura de judecata in fata instantei, precum si aparatorul acesteia, nu vor primi niciodata certificat ORNISS. Ca atare, dreptul constitutional la aparare si la un proces echitabil al persoanelor aflate intr-o procedura judiciara este anulat, desi are garantii constitutionale.

Fata de cele aratate, va solicit Doamna Presedinte, ca potrivit principiului cooperarii institutionale loiale, sa supuneti atentiei plenului Consiliului Superior al Magistraturii regulamentul privind accesul judecatorilor, procurorilor si magistratilor asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie la informatii clasificate secrete de stat si secrete de serviciu, pentru a se analiza daca acesta corespunde principiilor statului de drept, precum si dispozitiilor constitutionale referitoare la accesul la justitie si la dreptul la aparare.

Cu deosebita consideratie

Calin Popescu-Tariceanu”