PRUTEANU vs. ROMANIA – Interceptarea convorbirilor telefonice dintre avocat si client afecteaza principiul confidentialitatii. Incalcarea Art. 8 din Conventie (dreptul la respectarea vietii private si de familie)

In cauza Alexandru Pruteanu contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca a existat o incalcare a dreptului la respectarea vietii private si de familie, garantat de Art. 8 din Conventie.

Curtea a constatat ca reclamantul Alexandru Pruteanu a fost interceptat in baza unei autorizatii emise pe numele unei cliente pe care o reprezenta in calitate de avocat si ca acesta nu a putut contesta in instanta legalitatea si oportunitatea convorbirilor telefonice astfel obtinute. De asemenea, judecatorii europeni au retinut ca instantele romanesti au incuviintat interceptarea convorbirilor telefonice ale clientei lui Alexandru Pruteanu fara ca aceasta sa aiba calitate in dosarul in care parchetul a solicitat si obtinut mandatul de ascultare.

Curtea a concluzionat ca ingerinta invocata a fost disproportionata in raport cu scopul urmarit si, in consecinta, ca reclamantul nu a beneficiat de „controlul efectiv” cerut de statul de drept, capabil sa limiteze ingerinta la ceea ce este „necesar intr-o societate democratica”.

>>Hotararea CEDO in cauza Alexandru Pruteanu contra Romaniei (cererea nr. 30181/05; Sectia a III-a, 3 februarie 2015)

Extras din hotarare:

"Curtea noteaza ca reclamantul s-a plans ca i-au fost interceptate convorbirile telefonice purtate cu C.I., cu care avea, in calitatea sa de avocat, o relatie profesionala. In aceasta privinta, Curtea observa ca interceptarea convorbirilor telefonice dintre avocat si clientul sau afecteaza, fara indoiala, confidentialitatea, principiu care sta la baza relatiei de incredere dintre cele doua persoane. (...) Fara indoiala, reclamantul nu a facut obiectul principal al unei autorizatii de interceptare pe considerentul calitatii sale de avocat sau al relatiei sale cu C.I. (a se vedea, mutatis mutandis, Andre si altii vs. Franta). Nu este insa mai putin adevarat ca, atunci cand convorbirile unei persoane sunt inregistrate si utilizate in cadrul unui proces penal, persoana in cauza trebuie sa beneficieze de 'un control efectiv', pentru a putea contesta transcrierile respectivelor convorbiri telefonice (a se vedea, mutatis mutandis, Matheron vs. Franta si Xavier Da Silveira vs. Franta).

In acest sens, Curtea observa ca autorizatia pentru interceptarea si inregistrarea convorbirilor telefonice ale lui C.I. a fost emisa de o instanta. Cu toate acestea, autorizatia de interceptare a vizat-o pe C.I., nicidecum pe reclamant, astfel incat nu se poate concluziona ca instanta a vizat a priori, prin aceasta masura, persoana reclamantului. In plus, Curtea aminteste ca a respins deja rationamentul potrivit caruia calitatea de magistrat a celui care dispune si supravegheaza interceptarea implica, ipso facto, regularitatea si conformitatea acestora cu Art. 8 din Conventie, astfel incat orice recurs pentru partile interesate ar fi inoperabil (a se vedea, mutatis mutandis, Matheron vs. Franta).

Prin urmare, este necesar a se examina daca reclamantul a avut la dispozitie un remediu a posteriori pentru a putea supune controlului inregistrarile in litigiu.

Curtea constata in acest sens ca, potrivit legislatiei interne in vigoare la data faptelor, interceptarile trebuiau certificate de instanta printr-o procedura in cadrul careia persoana vizata sa fie prezenta. In acest context, instanta a fost chemata sa verifice inregistrarile si sa dispuna fie retinerea acestora la dosarul cauzei, fie distrugerea lor. De asemenea, Curtea constata ca, potrivit reprezentantului Guvernului, art. 91/3 alin. (7) Cpp nu era aplicabil in materia procedurii de certificare, pe motiv ca C.I. nu avea calitatea de inculpat. Cu toate acestea, se pare ca textul de lege nu se refera in mod expres la calitatea de 'inculpat' a persoanei interceptate, ci mentioneaza termenul 'parat'. In orice caz, indiferent de interpretarea termenului, Curtea constata ca reclamantul, ale carui conversatii – considerate utile – au fost retinute in cadrul unei proceduri penale, nu a avut, conform legislatiei interne, calitatea necesara pentru a interveni in nume propriu in procedura de certificare: reclamantul nu a avut posibilitatea nici de a controla, pe baza argumentelor sale, legalitatea si necesitatea inregistrarilor, nici de a solicita punerea in balanta a intereselor justitiei in raport cu dreptul sau la respectarea vietii private si a corespondentei.

In continuare, Curtea observa ca, potrivit Guvernului, reclamantul ar fi putut contesta legalitatea inregistrarilor in cadrul procedurii penale declansate impotriva inculpatilor M.T.O. si M.G.T., pe motiv ca inregistrarile erau depuse la dosar. Curtea remarca insa ca art. 301 si 302 Cpp invocate de Guvern se refera la drepturile si obligatiile partilor din procesul penal, sens in care Curtea observa ca reclamantul, neavand nici calitate de inculpat, nici de procuror, nu era parte in proces. Desi este adevarat ca l-a reprezentat pe unul dintre inculpati in cadrul procedurii penale, calitatea sa de avocat nu-i da puterea de a interveni in procedura penala in nume propriu. Mai mult, art. 362 si 385 Cpp limiteaza situatiile in care avocatul poate formula apel sau contestatie in nume propriu, la chestiuni legate de costuri si cheltuieli".