NEINDEPLINIREA CONDITIEI TIPICITATII. ACHITARE MAGISTRAT, CONDAMNARE COMISAR DE POLITIE - ICCJ, decizia nr. 397/21.11.2014: „Inalta Curte apreciaza ca inculpatul Puscas Mircea nu a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa pentru ca nu putea aparea in calitate de martor intr-un dosar in care probatoriul releva o eventuala implicare a sa in comiterea faptei de coruptie ce facea obiectul urmaririi penale”. Traficul de influenta (art. 257 CP 1969)

Prin decizia penala nr. 397/A/21.11.2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia penala a inlaturat aplicarea prevederilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare pentru trafic de influenta dispuse de Curtea de Apel Cluj prin sentinta nr. 56/26.02.2014 fata de inculpatul Florian Rob - comisar de politie in cadrul I.P.J. Bihor - si a mentinut solutia de achitare dispusa de instanta de fond, in baza art. 16 alin. (1) lit. c) CPP 1968, fata de inculpatul Mircea Puscas - judecator in cadrul Curtii de Apel Oradea -, sub aspectul infractiunii de marturie mincinoasa.

---

Decizia nr. 397/A/21.11.2014. Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia penala

pres. Silvia CERBU

jud. Simona Daniela ENCEAN

jud. Leontina SERBAN

Obiectul dosarului: traficul de influenta (art. 257 CP 1969).

Faptele deduse judecatii: traficul de influenta – art. 257 alin. (1) CP 1969 cu aplicarea art. 6 si art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; marturia mincinoasa – art. 260 alin. (1) CP 1969.

Solutia: "Admite apelul declarat de PICCJ-DNA-ST Cluj impotriva sentintei penale nr. 56/26 februarie 2014 pronuntata de Curtea de Apel Cluj-Sectia penala si de minori. Desfiinteaza, in parte, sentinta penala apelata numai cu privire la inculpatul Rob Florian si rejudecand: inlatura aplicarea dispozitiilor art. 86/1, art. 86/2, art. 86/3, art. 86/4 si art. 71 alin. (5) din Codul penal anterior. Dispune ca inculpatul Rob Florian sa execute pedeapsa de 2 ani inchisoare in regim de detentie. Mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate. Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul Rob Florian impotriva aceleiasi sentinte penale. Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului declarat de parchet raman in sarcina statului. Obliga apelantul intimat inculpat Rob Florian la plata sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 150 lei, reprezentand onorariul partial cuvenit aparatorului desemnat din oficiu, se avanseaza din fondul MJ. Onorariul partial cuvenit aparatorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Puscas Mircea, in cuantum de 150 lei, se plateste din fondul MJ. Definitiva".

>>Decizia nr. 397/A/21.11.2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia penala, in dosarul nr. 155/33/2013

Extras din decizie:

"La aceeasi data, cand a fost pusa in miscare actiunea penala fata de inculpatul Rob Florian, a fost audiat Puscas Mircea in calitate de martor desi, in mod evident, din probatoriul administrat pana la acel moment, rezulta ca existau suspiciuni privind o eventuala implicare a acestuia din urma in activitatea infractionala ce facea obiectul cercetarii penale si, in acest context, avea dreptul de a nu se autoincrimina. Astfel, la momentul audierii inculpatului Puscas Mircea, in calitate de martor, datele rezultate din convorbirile telefonice interceptate pe baza autorizatiilor nr. 38 si 50 din 2012 emise de Tribunalul Bihor in dosarul nr. 49/P/2011 al DNA ofereau informatii privind relatia de amicitie dintre inculpatul Rob Florian si inculpatul Puscas Mircea, iar decizia penala nr. 220/R/28.02.2012 a Curtii de Apel Oradea releva ca dosarul privind pe martorii denuntatori a fost solutionat de un complet din care a facut parte inculpatul ultim mentionat. Totodata, convorbirile telefonice purtate intre inculpati in ziua judecarii cauzei in recurs, privind pe martorii denuntatori, dar si cea dintre inculpatul Rob Florian si Szilagyi Iosif-Emeric din care rezulta ca primul cunostea modul de solutionare a cauzei, creau suspiciuni privind existenta unei posibile influente reale de care s-a prevalat inculpatul Rob Florian in fata martorilor denuntatori Mihut Janos-Iozsef si Szilagyi Iosif-Emeric. Totodata, imprejurarea ca suspiciunile au planat exclusiv asupra inculpatului Puscas Mircea este demonstrata si de demersurile parchetului care la acel moment, din 09.01.2012, a apreciat ca se impune audierea doar a acestuia din urma si nu a celorlalti membri ai completului. Reamintim si declaratia data de Rob Florian, in dosarul nr.49/ P/2011, prin care a recunoscut verbal ca a intervenit pe langa magistrat in favoarea unor persoane.

Prin urmare, organul judiciar avea suficiente date din care putea sa-si dea seama ca inculpatul Puscas Mircea poate fi pus in situatia de a se autoincrimina. Astfel, fiind obligat sa spuna adevarul in calitate de martor, daca ar fi confirmat ca in ziua solutionarii cauzei privind pe martorii denuntatori s-a intalnit cu inculpatul Rob Florian si a discutat cu acesta despre situatia lor juridica, declaratia sa l-ar fi expus unor sanctiuni disciplinare ori penale. Initiativa de a pune in vedere martorului ca are dreptul de a nu se autoincrimina trebuia sa fie a organului judiciar detinator al unor date care ofereau suspiciuni privind implicarea martorului la comiterea unei fapte penale.

Altfel, o persoana citata spre a fi audiata ca martor, calitate in care are obligatia de a spune adevarul, daca se autoincrimineaza ar putea fi pusa sub invinuire, iar in situatia in care nu ar spune adevarul, evitand o autoincriminare, ar comite infractiunea de marturie mincinoasa. Mecanismul acesta duce intotdeauna, de fapt, la punerea sub invinuire a persoanei si este inechitabil daca, anterior audierii persoanei in calitate de martor, organele de urmarire penala aveau indicii care creau suspiciunea implicarii acesteia in comiterea faptei ce face obiectul audierii in calitate de martor.

Dreptul martorului de a nu depune marturie asupra faptelor care il expun la urmari decurge din principiul general recunoscut, care este de esenta unui proces echitabil consacrat de art. 6 din Conventie, si anume dreptul de a nu contribui la propria incriminare (nemo tenetur se ipsum acussare).

In Codul penal de la 1936, in art. 281 alin. (1) pct. (1) era inserata dispozitia potrivit careia nu se pedepseste acela care, daca ar fi facut afirmatii adevarate sau ar fi spus tot adevarul, s-ar fi acuzat de o infractiune pe sine sau ar fi acuzat pe o ruda sau o persoana de care este legat de o temeinica afectiune, sau si-ar fi cauzat lui sau acelei persoane un grav prejudiciu in ceea ce priveste onoarea sau libertatea.

Nici Codul penal de la 1968 sau cel in vigoare, dar nici Codul de procedura anterior ori cel in vigoare nu contin o astfel de dispozitie. Explicatia pe care doctrina a dat-o unei asemenea omisiuni a fost ca 'aflarea adevarului trebuie sa primeze in realizarea justitiei fata de interesele persoanei chemate sa depuna ca martor' (V. Dongoroz, Gh. Daringa, S. Kahane, D. Lucinescu, A. Nemes, M. Popovici, P. Sirbulescu, V. Stoican, Codul penal si codul penal anterior. Prezentare comparativa, Bucuresti, Editura Politica, 1968, p. 173).

Legea civila in art. 317 alin. (1) pct. (3) din Codul de procedura civila scuteste de obligatia de a depune marturie pe cei care prin raspunsurile lor, s-ar expune ei insisi sau ar expune pe sot, fostul sot, logodnicul ori concubinul, rudele sau afinii pana la gradul al treilea inclusiv, la o pedeapsa penala sau la dispretul public.

In doctrina s-a apreciat ca 'atat in procesul civil, cat si in cel penal, daca martorul, pentru a nu se invinui pe sine de savarsirea unei infractiuni, face afirmatii mincinoase sau cu intentie trece sub tacere anumite imprejurari esentiale despre care a fost intrebat, el nu ar savarsi infractiunea de marturie mincinoasa (s.n.). In realitate, o asemenea persoana nu mai este un martor (s.n.), deoarece el nu poate aparea in aceasta calitate in raport cu o eventuala inculpare a sa, din moment ce intrebarile care i se adreseaza ar conduce la implicarea sa intr-un proces penal daca le-ar raspunde sincer. Intr-o asemenea situatie, martorului nu i se poate cere sa fie obiectiv, in acelasi timp in care deasupra sa planeaza sanctiunea penala' (Avram Filipas, Infractiuni contra infaptuirii justitiei, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1980, pg. 60-61).

Revenind la cauza, se constata ca la momentul ascultarii martorului Puscas Mircea existau suficiente elemente pe baza carora se putea trage concluzia ca acesta nu i se putea atribui calitatea de martor in raport cu o eventuala inculpare a sa in legatura cu implicarea sa in savarsirea unei infractiuni de coruptie.

In acord cu consideratiile doctrinare anterior mentionate, inalta Curte apreciaza ca inculpatul Puscas Mircea nu a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa pentru ca nu putea aparea in calitate de martor intr-un dosar in care probatoriul releva o eventuala implicare a sa in comiterea faptei de coruptie ce facea obiectul urmaririi penale.

Imprejurarea ca procurorul nu i-a atribuit calitatea de faptuitor nu inlatura situatia reala, rezultata din probe, care ofereau motive plauzibile pentru a se banui implicarea acestuia in savarsirea unei fapte de coruptie.

Desi aflarea adevarului trebuie sa primeze, procurorul nu poate atribui calitatea de martor unei persoane despre care stie ca este implicata in comiterea unei fapte penale, doar pentru ca folosind mecanismul descris sa ajunga la formularea unei acuzatii penale.

De altfel, astfel cum rezulta din incheierea nr. 152 din 25 septembrie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, prin referatul procurorului care a solicitat interceptarea si inregistrarea comunicatiilor telefonice efectuate de faptuitorul Puscas Mircea, a fost evidentiata participatia acestuia din urma la comiterea unor fapte de coruptie, aratandu-se ca in februarie 2012 in dosarul nr. 49/P/2011 au fost interceptate mai multe convorbiri dintre comisarul de politie Rob Florian si judecatorul Puscas, din care reiesea ca magistratul si-a exercitat influenta asupra celorlalti magistrati din completul Curtii de Apel Oradea care au judecat recursul declarat in dosarul inculpatului Szilagyi Josezf, dar nu a reusit sa obtina reducerea pedepsei decat pentru unul dintre coinculpati.

Prin urmare, dupa noua luni de la formularea acuzatiei de marturie mincinoasa fata de inculpatul Puscas Mircea, procurorul releva participatia acestuia la comiterea unei infractiuni de coruptie cu privire la care, ii atribuise inculpatului calitatea de martor (f. 64-66, vol. III din dosarul instantei de fond).

Calitatea ceruta subiectului activ de norma de incriminare reprezinta o conditie pentru existenta infractiunii.

Ca atare, in cauza nefiind indeplinita conditia tipicitatii, fapta retinuta in sarcina inculpatului Puscas Mircea nu este prevazuta de lege, fiind aplicabile dispozitiile art. 16 lit. b) din Codul de procedura penala.

In acest context, nu se mai impune analiza celorlalte conditii care vizeaza realizarea laturii obiective ori subiective ale infractiunii, analizate, de altfel, de instanta de fond, considerente la care Inalta Curte achieseaza intru totul.

Inculpatul Puscas Mircea nu a formulat cale de atac, iar apelul Parchetului in ceea ce-l priveste este declarat numai in defavoarea acestuia, asa incat instanta de apel nu poate modifica temeiul achitarii, retinand un caz de achitare mai favorabil inculpatului, respectiv cel prevazut de art. 16 lit. b) din Codul de procedura penala, in conditiile in care temeiul achitarii retinut de prima instanta, art. 16 lit. c), presupune existenta faptei si intrunirea conditiilor de tipicitate".