MATEESCU vs. ROMANIA – Decizia autoritatilor de a conditiona exercitarea de catre reclamant a profesiei de avocat de renuntarea la cariera sa medicala, in conditiile in care fusese acceptat in barou ca avocat stagiar dupa ce luase examenul de admitere, constituie o ingerinta in exercitarea dreptului la respectarea vietii private. Incalcarea Art. 8 din Conventie

In cauza Mircea Mateescu contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat incalcarea Art. 8 din Conventie, privind dreptul la respectarea vietii private.

Curtea a considerat ca decizia autoritatilor, in speta Inalta Curte de Casatie si Justitie, de a conditiona exercitarea de catre reclamant a profesiei de avocat de renuntarea la cariera sa medicala, desi fusese deja acceptat in barou ca avocat stagiar dupa ce luase examenul de admitere, a echivalat cu o ingerinta in exercitarea dreptului la respectarea vietii private.

Judecatorii europeni au apreciat ca ingerinta nu era prevazuta de lege, intrucat textul de reglementare a practicarii profesiei de avocat - art. 14 din legea pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, referitor la cazurile de incompatibilitate - nu era suficient de previzibil.

Reclamantul, reprezentat de avocata Diana Elena Dragomir din Baroul Bucuresti, a obtinut 1 euro daune morale si 2.000 euro taxe si cheltuieli.

>>Hotararea CEDO in cauza Mircea Mateescu contra Romaniei (cererea nr. 1944/10; Sectia a III-a, 14 ianuarie 2014)

Extras din hotarare:

"26. Curtea reitereaza, in primul rand, ca obiectul Art. 8 este, in principal, acela de a proteja persoanele particulare impotriva ingerintei arbitrare a autoritatilor publice, obligand statul sa se abtina de la asemenea ingerinte. Intr-un astfel de context, trebuie sa se tina seama de echilibrul just care trebuie pastrat intre interesul general si interesele persoanei in cauza. Marja de apreciere a statului este mai ampla in cazul in care se impune pastrarea unui echilibru just intre interese private si publice concurente sau intre diverse drepturi prevazute de Conventie (a se vedea, intre multe alte hotarari, Evans vs. Regatul Unit, Marea Camera, nr. 6339/05, par. 77, CEDO 2007-I).

27. In prezenta cauza, reclamantul a pretins ca intentiona sa isi foloseasca experienta profesionala considerabila pe care a acumulat-o in calitate de medic si in alt domeniu, si anume, furnizarea de consiliere juridica in cazuri de malpraxis medical. In acest scop, a absolvit facultatea de drept in 2006; un an mai tarziu, a luat examenul de admitere organizat pentru viitorii avocati; ulterior, a fost admis in barou si contractul sau de colaborare a fost acceptat (a se vedea supra, par. 8 si 9); cu toate acestea, avand in vedere faptul ca nu a renuntat la practicarea medicinei, Baroul a refuzat sa ii permita exercitarea profesiei de avocat, considerand ca cele doua profesii sunt incompatibile. Acest punct de vedere a fost confirmat de Uniunea Nationala a Barourilor din Romania, anulata de Curtea de Apel Bucuresti si confirmata din nou de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Avand in vedere elementele mentionate anterior, Curtea considera ca decizia autoritatilor de a conditiona exercitarea de catre reclamant a profesiei de avocat de renuntarea la cariera medicala a acestuia, desi fusese deja acceptat in barou dupa ce luase examenul de admitere, constituie o ingerinta in exercitarea dreptului acestuia la respectarea vietii sale private.

28. O astfel de ingerinta incalca Art. 8 din Conventie daca nu poate fi justificata, in temeiul Art. 8.2, ca fiind 'prevazuta de lege', urmarind unul sau mai multe din scopurile legitime enumerate in dispozitia respectiva si ca fiind 'necesara intr-o societate democratica' pentru indeplinirea scopului sau scopurilor respective.

29. Expresia 'prevazuta de lege' impune, in primul rand, ca masura contestata sa fie intemeiata pe dreptul intern. In al doilea rand, aceasta face referire la calitatea legii in cauza, impunand ca aceasta sa fie formulata cu suficienta precizie, astfel incat sa fie accesibila persoanei in cauza, care trebuie, in plus, sa fie capabila sa prevada, intr-o masura care sa fie rezonabila in circumstantele respective, consecintele pe care le poate avea o anumita actiune (a se vedea, intre alte hotarari, The Sunday Times vs. Regatul Unit - nr. 1, 26 aprilie 1979, par. 49, seria A, nr. 30; si Michaud vs. Franta, nr. 12323/11, par. 94-96 CEDO 2012). Gradul de precizie care se impune legislatiei interne – care nu poate, in niciun caz, sa prevada orice situatie – depinde in mare masura de continutul instrumentului in cauza, domeniul pe care este destinata sa il reglementeze, precum si numarul si statutul persoanelor carora li se adreseaza (a se vedea Vogt vs. Germania, 26 septembrie 1995, par. 48, seria A nr. 323).

30. In prezenta cauza, Curtea subliniaza ca masura contestata era intemeiata pe art. 14 si 15 din legea pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat. Prin urmare, ingerinta era bazata pe dreptul intern. Curtea nu are niciun motiv sa se indoiasca de faptul ca textele in cauza erau accesibile. Prin urmare, ramane sa se stabileasca daca aplicarea dispozitiilor in cauza era previzibila.

31. Curtea subliniaza, in primul rand, ca niciun text nu face referire in mod expres la profesia de medic.

In vreme ce art. 15 stabileste cazurile de compatibilitate cu o oarecare precizie, art. 14 defineste cazurile de incompatibilitate in termeni mai generali, facand referire la 'ocupatiile care lezeaza demnitatea si independenta profesiei de avocat sau bunele moravuri'. Acest articol nu face referire deloc la practicarea medicinei ca fiind inclusa in aceste ocupatii si nici nu ofera nicio precizare in acest sens; In plus, instanta romana nu a stabilit in mod rezonabil motivul pentru care demnitatea si independenta profesiei de avocat ar fi afectate de exercitarea profesiei de medic.

In continuare, Curtea observa ca opiniile autoritatilor interne cu privire la care dintre texte era relevant si la implicatiile sale asupra cererii reclamantului erau divergente; In fapt, instantele au aplicat aceleasi texte juridice intr-o maniera diferita, ajungand la concluzii total opuse.

Curtea considera ca, in astfel de circumstante, este putin probabil ca reclamantul sa fi putut sa prevada in mod rezonabil ca – in ciuda faptului ca a fost acceptat in barou, a fost inscris ca avocat stagiar si ca legea care reglementeaza profesia de avocat nu mentioneaza in mod explicit faptul ca practicarea medicinei este incompatibila cu profesia de avocat si ghidandu-se dupa principiul conform caruia este permis tot ceea ce nu este interzis – in cele din urma, nu i se va permite sa exercite simultan profesiile de medic si de avocat.

32. In consecinta, textul dispozitiilor legale care reglementeaza practicarea profesiei de avocat nu este suficient de previzibil pentru a-i permite reclamantului – desi, avand in vedere ca aspira la profesia de avocat, acesta era informat si cunostea foarte bine legea – sa isi dea seama ca exercitarea simultana a unei alte profesii, neenumerata in randul celor excluse de lege, implica refuzarea dreptului acestuia de a exercita profesia de avocat (a se vedea, de exemplu, N.F. vs. Italia, nr. 37119/97, par. 31, CEDO 2001-IX; Sorvisto vs. Finlanda, nr. 19348/04, par. 119, 13 ianuarie 2009; Ternovszky vs. Ungaria, nr. 67545/09, par. 26, 14 decembrie 2010).

33. In aceasta situatie, Curtea concluzioneaza ca nu a fost indeplinita conditia de previzibilitate si ca, in consecinta, ingerinta nu era prevazuta de lege.

Prin urmare, a fost incalcat Art. 8 din Conventie".

sursa: Revista de Jurisprudenta Europeana, anul I, nr. I (octombrie 2015)