LUAREA DE MITA – ICCJ, decizia nr. 1400/22.04.2014: „Perchezitia autorizata pentru Primaria Zavoi a relevat gasirea, in biroul inculpatului Bunei Antonie, a unui plic alb, amplasat intre niste ziare, in care erau 100 bancnote de 50 euro, compararea seriilor acestora cu cele inscrise in procesul-verbal amintit fiind corespunzatoare... La un moment dat, Bunei Nitu si-a anuntat tatal ca in fata sediului primariei stationeaza un autovehicul Citroen, ce pare a fi suspect”

Prin decizia penala nr. 1400/22.04.2014 pronuntata in dosarul nr. 2651/115/2010, Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia penala a respins recursurile declarate de PICCJ-DNA-Serviciul Teritorial Timisoara si de inculpatii Antonie Bunei (primar al comunei Zavoi - jud. Caras Severin, la data faptelor), Silviu Iosif Bunei (consilier administrativ al Primariei comunei Zavoi), Gheorghe Adrian Lungu (secretar al comunei Zavoi), Avram Ioan Gherga, Maria Grozav, Firut Mihut (consilier juridic al Consiliului Local al comunei Zavoi) si Ion Scorobete (viceprimar al comunei Zavoi) impotriva deciziei penale nr. 126/A din 25 iunie 2013 a Curtii de Apel Timisoara-Sectia penala, privind si pe inculpatul Nitu Bunei.

---

Obiectul dosarului: luarea de mita (art. 254 CP 1969).

Faptele deduse judecatii: luarea de mita – art. 254 alin. (2) CP 1969 rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; complicitatea la luare de mita – art. 26 rap. la art. 254 alin. (2) CP 1969 cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; complicitatea la dare de mita – art. 26 rap. la art. 255 CP 1969 cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; traficul de influenta – art. 257 CP 1969 rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Solutia: "Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Timisoara si de inculpatii L.G.A., G.A.I., G.M., B.A., B.S.I., M.F. si S.I. impotriva deciziei penale nr. 126/A din 25 iunie 2013 a Curtii de Apel Timisoara - Sectia Penala, privind si pe inculpatul B.N. Cheltuielile judiciare ocazionate cu solutionarea recursului declarat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Timisoara raman in sarcina statului. Obliga recurentii inculpati la plata sumei de cate 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat. Onorariile aparatorilor desemnati din oficiu pentru recurentii inculpati, pana la prezentarea aparatorilor alesi, in suma de cate 100 lei, se platesc din fondul Ministerului Justitiei. Onorariul aparatorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.N., pana la prezentarea aparatorului ales in suma de 100 lei, se plateste din fondul Ministerului Justitiei. Definitiva".

>>Decizia nr. 1400/22.04.2014 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia penala, in dosarul nr. 2651/115/2010

Extras din decizie:

"(...) Inculpatul B.A. era primar al comunei Zavoi, judetul Caras – Severin, inculpatul B.S.I., fiul primarului, era consilier personal al primarului, inculpatul B.N. Era (...) primarului si (...) celui secund, inculpatul L.G.A. era secretar al respectivei primarii, inculpatul M.F. era consilierul juridic al Consiliului local al comunei, inculpatul S.I. era viceprimar, iar inculpatii G.M. si G.A.I. erau administratori de pensiuni agroturistice din zona, prieteni ai primarului, dar si ai omului de afaceri D.R.D.

In acest context, in cursul anului 2007, D.R.D., administrator al SC D.I. SRL Timisoara, verbal, a expus in sedintele din 28 iunie 2007 si 31 mai 2007 ale Consiliului local al comunei Zavoi, intentia sa de a proiecta o statiune pentru schi pe raza localitatilor Turnu Ruieni si Zavoi, prin asocierea in participatiune intre firma sa si primarie.

In sedinta din 05 iulie 2007, propunerea a fost acceptata, emitandu-se in acest sens hotararea nr. 69, la aceasta anexandu-se si proiectul contractului de asociere in participatiune. Dupa acest moment, D.R.D. a demarat mai multe activitati pentru realizarea obiectivului, dar primarul de atunci, inculpatului B.A. a refuzat sa semneze respectivul contract, iar hotararea Consiliului local a fost revocata prin hotararea nr. 71 din 31 iulie 2007 a aceluiasi organism.

La 30 martie 2010, D.R.D. a denuntat ca B.A. i-a pretins suma de 50.000 de euro pentru a sustine in consiliul local aprobarea incheierii acelui contract si pentru a-l semna, acela afirmand ca din suma pretinsa urma sa dea fiecarui consilier local si secretarului primariei, cate o parte, toate acestea intamplandu-se la inceputul lunii decembrie 2009, inaintea termenului fixat pentru solutionarea litigiului aflat pe rolul Tribunalului Caras – Severin, inculpatul sustinand ca darea banilor reprezenta si o conditie de a se rezolva diferendul judiciar si, pe urma, dupa primirea banilor, obtinerea PUZ –ului si a celorlalte documentatii, activitati de competenta functionarilor publici ai primariei.

Denuntatorul a subliniat ca, negociind cu inculpatul reducerea sumei pretinsa, acesta a acceptat 47.000 euro platibili in mai multe transe, prima de 17.000 euro fiind data de denuntator, inculpatului G.A.I., intermediar indicat lui de inculpatul B.A.

Aceasta suma i-a fost trimisa inculpatului in modalitatea amintita, iar coinculpatul, dupa ce a aflat ca va intra in posesia ei a fost de acord sa se stinga litigiul judecatoresc si sa semneze contractul.

La fel, acelasi denuntator a mai sustinut ca a mai dat o transa de 3.000 de euro inculpatului B.A. prin intermediar, coinculpata G.M., administrator al pensiunii F. din Poiana Marului si ca inculpatul i-a pretins pentru a deghiza mita, sa cumpere de la el un teren, dar a refuzat sa-l impuna pentru plata impozitului, desi i se achitase pretul si terenul fusese intabulat.

Autorizarea legala a interceptarii si inregistrarii convorbirilor telefonice si audio-video din mediul ambiental a evidentiat participarea infractionala.

Sunt relevante convorbirile telefonice din 14 aprilie 2010 dintre D.R.D. si inculpata G.M., la fel, din aceeasi data, dintre D.R.D. si inculpatul G.A.I., din 21 aprilie 2010 din sediul Primariei comunei Zavoi, dintre D.R.D., inculpatul B.A., inculpatul L.G.A., la aceasta participand si inculpatul M.F., dar si inculpatul B.S.I.

Conform intelegerii intervenite in cadrul acestei convorbiri intre inculpatul B.A. si D.R.D. vizand darea sumei de 5.000 euro din cea de 47.000, in 03 mai 2010 cei doi s-au pus de acord sa se intalneasca, spre pranz, in acea primarie, sens in care suma de 5.000 euro alcatuita din bancnote de 50 euro a fost consemnata in proces verbal si s-a realizat o plansa foto. Spre ora 14.00, D.R. D. s-a prezentat la primarie, secretara l-a anuntat pe inculpatul B.A., acesta a verificat daca D.R. D. are asupra sa aparatura tehnica de inregistrare si i-a cerut sa-i dea telefonul lui mobil sustinand ca a instituit masura de a nu accepta convorbiri cu persoane purtatoare de astfel de aparate.

intalnirea si discutiile au fost inregistrate audio-video, autorizate legal, initial participand inculpatul L.G.A. si S.M., contabil sef al primariei. Au mai fost chemati inculpatul S.I., inculpatul B.S.I. si inculpatul M.F.

Discutia mentionata a evidentiat ca inculpatul B.A. nu a fost de acord sa cedeze sa i se dea vreo suma de bani mai mica, D.R.D. a scos din plicul avut asupra sa, 5.000 euro, i-a aratat inculpatului B.A. si celor aflati de fata, a continuat sa negocieze micsorarea sumei, B.A. nu a acceptat, el insa a confirmat primirea transei de 17.000 euro prin intermedierea coinculpatului G.A.I.

Plicul continand cei 5.000 euro a fost lasat pe biroul inculpatului B.A., la cererea acestuia, el l-a luat si l-a amplasat mai aproape de sine si l-a acoperit cu o citatie ce se afla pe birou, ulterior D.R.D. continuand, in afara incaperii, negocierea micsorarii sumei cu inculpatul B.N., si acesta fiu al inculpatului B.A.

La un moment dat, B.N. si-a anuntat tatal ca in fata sediului primariei stationeaza un autovehicul Citroen, ce pare a fi suspect. Inculpatul, la randul sau, si-a alertat subalternii si le-a cerut sa se intereseze daca nu sunt supravegheati, dupa care i-a convocat in biroul lui pentru a continua discutia cu D.R.D. La fel, inculpatul a cerut ca telefoanele mobile sa fie predate secretarei B.F., inculpatul B.S.I. ducandu-le in alt loc.

Cu acest prilej, D.R.D. a reluat situatia sumei pretinsa ca mita, explicandu-le celor prezenti transele platite, faptul ca in 03 mai 2010 a mai adus 5.000 euro, iar 'maine' va aduce inca 10.000 euro.

Cercetarile au evidentiat ca, initial, inculpatul B.S.I., reintorcandu-se in localitate, a observat acel autovehicul si l-a alertat pe fratele sau, coinculpatul B.N. care, la randul sau, si-a anuntat tatal B.N., pentru a verifica situatia autovehiculului l-a apelat pe seful postului de politie B.N., convorbirea inregistrata autorizat relevand ca primul i-a dictat politistului nr. de inmatriculare CS-12-DBJ, un Citroen gri, si i-a cerut sa-i comunice numele proprietarului.

Privind 'punerea in garda' a inculpatului B.A., convorbirea dintre cei doi desfasurandu-se in ideea ca acesta din urma sa nu primeasca nimic, astfel ca, temator, inculpatul, vorbind cu denuntatorul si colaboratorii amintiti, a incercat sa acrediteze ideea ca lui nu-i trebuie bani, D.R.D. sa discute cu consilierii, rolul sau s-a terminat.

in cadrul convorbirii, inculpatul M.F. a sustinut ca 'ar fi pacat... toti... ne-am cam agitat cu treaba... si pro si contra...”, fiind amintit si faptul ca pentru cei 47.000 euro trebuia semnat contractul si D.R.D. sa-si retraga actiunea judecatoreasca.

Cu acelasi prilej, inainte de a parasi biroul inculpatului B.A., D.R.D. a vrut sa afle cum va remite cei 10.000 euro, la aceasta inculpatul manifestand prudenta, la fel, spunand ca numai printr-un intermediar, pentru ca el are treaba cu oamenii care-i muncesc.

in ce priveste cuvintele 'pomi' si 'prune' utilizate in convorbirile interceptate autorizat, este relevanta cea din 14 aprilie 2010 cu inculpatul G.A.I., a acestuia cu inculpatul B.A., expresia 'prunele' referindu-se la sumele pe care le avea de achitat D.R.D., iar expresia 'pomi' referindu-se la banii pretinsi de inculpatul B.A. de la asociatul lui D.R.D., B.H.

La 04 mai 2010, D.R.D. l-a contactat pe inculpatul B.A. in vederea remiterii celor 10.000 de euro, la aceeasi data el convenind cu inculpata G.M., dupa ce aceasta l-a pus in garda privind zvonurile lansate de familia B. (...) cum ca ar fi refuzat mita de 5.000 euro, sa ia suma astfel cum ii ceruse inculpatul B.S.I. si sa o dea acestora, discutia dezvoltand si faptul ca tot ea a dat 3.000 euro pentru ca in ea au incredere.

Seriile bancnotelor coomponente au fost inscrise in proces-verbal si fotografiate.

Privind implicarea inculpatului B.S.I. este relevanta si convorbirea acestuia cu D.R.D. din 05 mai 2010, in cadrul careia se evidentiaza ca era constient ca, posibil, au fost supravegheati, dar aceasta nu i-a deranjat pentru ca si-au luat masuri de prevedere, iar in legatura cu sumele deja date ca mita, el il pune in garda pe D.R.D. sa spuna ca 'a venit sa cumpere terenul de sub vila', pentru toate 'avand solutii', ca darea si luarea de mita se pedepseste identic, iar privind transa de bani, sa o tina, ca cei 25.000 euro dati primarului, nu au ajuns la acela, ci la consilieri, el nu a avut nici un ban in mana, dar cei 10.000 euro sa-i dea prin intermediar '...cum ai facut ultima data...', dar nu 'lui G., ci M., si dupa aia se intalneste cu noi'.

La randul sau, 'M', inculpata G.M., dupa ce a aflat de la D.R.D. ca cei 10.000 euro trebuie dati fie inculpatului B.S.I., fie inculpatului B.A., i-a pus intr-o caciula-fes de culoare bleumarin, pe aceasta a introdus-o intr-o umbrela, a legat-o si a asezat-o pe un cuier amplasat in holul de intrare in pensiunea sa, pe urma acceptand sa o predea echipei operative.

Perchezitia autorizata pentru Primaria Zavoi a relevat gasirea, in biroul inculpatului B.A., a unui plic alb, amplasat intre niste ziare, in care erau 100 bancnote de 50 euro, compararea seriilor acestora cu cele inscrise in procesul-verbal amintit fiind corespunzatoare.

Inculpatul B.A. nu a negat, in declaratiile date, discutiile purtate cu D.R.D. si cu functionarii primariei, la fel, nu a negat discutiile interceptate si inregistrate audio, dar a sustinut ca cele relatate de el au fost rastalmacite, ori interceptate eronat, a recunoscut ca a primit 3.000 euro de la D.R.D. prin intermediul inculpatei G.M., dar aceasta era o ultima transa din suma de 20.000 euro, pretul unui teren vandut de el lui D.R.D., cei 5.000 euro au fost refuzati, iar cand i s-a spus ca i se vor mai aduce 10.000 euro, l-a considerat pe acelasi 'nebun', a refuzat sa discute si l-a dat afara din birou.

Inculpatul B.S.I. a negat ca a discutat cu D.R.D., la 05 mai 2010 nu i-a indicat-o pe inculpata G.M. ca fiind persoana prin intermediul careia sa i se dea 10.000 euro, iar privind discutia cu ea, a sustinut ca se referea la niste extrase de carte funciara.

Inculpatul B.N. a fost nesincer, necooperant, cele relatate nefiind sustinute de probe.

Inculpatul L.G.A., in declaratii, nu a recunoscut faptele, el a sustinut ca si-a exercitat atributiile legal, nu a pretins si nu a primit sume de bani, nu era factor de decizie, ci doar de executie si era in conflict cu primarul.

Inculpatul M.F. nu a recunoscut implicarea sa, a declarat ca nu a pretins si nu a primit bani, nu a fost complicele coinculpatului B.A.

Inculpatul S.I. a declarat ca nu a participat, in ziua de 3 mai 2010, la intreaga discutie in biroul inculpatului B.A. si nici nu a fost atent la ce s-a discutat.

Inculpata G.M. a sustinut ca ea a stiut ca cei 3.000 euro dati, in februarie 2010 erau parte din pretul unui teren, a aflat ca sunt mita abia in aprilie 2010 de la D.R. D., a recunoscut ca a vorbit, in aprilie 2010 si 04 mai 2010 cu D.R. D., dar acesta ii spunea despre un plan de amplasament al unui teren pe care ea il instrainase lui D.R. D..

La randul sau, inculpatul G.A.I. a sustinut ca nu-si recunoaste vocea in convorbirile interceptate, ca cele afirmate, posibil, sunt scoase din context, desi a recunoscut convorbirile din 14 aprilie 2010, din 16 aprilie 2010 (toate cu D.R.D.) si pe cea din 20 aprilie 2010 (cu acelasi), dar a negat ca acelea erau reale.

Privind convorbirea cu inculpatul B.A., in legatura cu expresiile 'prune', 'pomi' acestea se refereau la niste pruni pe care stia ca D.R.D. i-a cumparat de la el odata cu terenurile vandute.

La cercetarea judecatoreasca, inculpatul B.A. a recunoscut ca a primit, de la D.R.D. prin intermediul coinculpatei G.M., 3.000 euro, dar a precizat ca suma reprezenta ultima rata din 20.000 euro pretul unui teren. in legatura cu refuzul semnarii contractului aprobat prin hotararea nr. 69 din 05 iulie 2007, inculpatul a relatat ca D.R.D. urmarea sa obtina 14.000 ha de teren pe munte, in exclusivitate, lucru de neconceput.

Referitor celor 5.000 euro adusi in biroul sau, inculpatul a declarat ca i-a refuzat, iar cand D.R.D. i-a spus ca-i va mai aduce 10.000 euro, l-a catalogat a fi nebun si l-a evacuat din birou.

Inculpatul B.S.I. a declarat asemanator celor sustinute la urmarirea penala, la fel, B.N., L.G.A.

Inculpatul M.F. a relatat ca in 03 mai 2010 a participat la o discutie ce a avut loc in biroul primarului, a auzit cand D.R.D. spunea ca a dat niste bani, a cunoscut si el ca s-au dat sume de bani pentru consilieri, acest lucru l-a aflat de la inculpatul S.I., iar la discutia din acea data a vrut numai sa perceapa personal daca se confirma sau nu relatarea.

Inculpatul S.I. a relatat ca l-a auzit pe D.R.D. vorbind despre niste bani, a intervenit in discutii pentru ca auzise zvonul ca s-au dat bani consilierilor, dar ca cei 20.000 euro au fost dati primarului, acestuia urma sa i se mai dea 5.000 euro (in 03 mai 2010) si inca 10.000 euro pe parcurs.

Inculpata G.M. a declarat ca cei 3.000 euro ea a crezut ca sunt transa pentru un teren vandut de primar lui D.R. D., a aflat ca erau mita in aprilie 2010, iar privind data de 05 mai 2010 cand D.R. D. ii lasase 10.000 euro cum se intelesese el cu inculpatul B.S.I. a discutat cu acesta, dar cel apelat, la un moment dat, i-a inchis telefonul.

Inculpatul G.A.I. a relatat ca nu a cunoscut despre o mita, cele din convorbirile interceptate sunt redate trunchiat, cum sustinuse si la urmarirea penala.

Judecatorul fondului, analizand probatoriul si apararile inculpatilor, a retinut ca situatia de fapt expusa in acuzare este corecta, vinovatia inculpatilor fiind dovedita fara dubiu.

Sentinta instantei de fond a fost atacata cu apeluri de catre toti inculpatii, inculpata G.M. apeland si incheierea pronuntata la 01 noiembrie 2012.

(...)

Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.

in prealabil, este de aratat ca decizia recurata a fost pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, la 25 iunie 2013, deci dupa intrarea in vigoare a Legii nr.2/2013 (15 februarie 2013) privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, iar dosarul s-a inregistrat la instanta de recurs, la 25 octombrie 2013, situatie in care recursurile sunt supuse cazurilor prevazute in art.385 alin.1 Cod procedura penala anterior, care este legea procesual penala aplicabila.

Prin legea indicata s-a realizat o limitare a devolutiei recursului, in sensul ca unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substantial sau incluse in aria de aplicare a cazului de casare prevazut de pct.172 al art.385/9 alin.1 Cod procedura penala anterior, prin amendarea cazurilor de casare urmarindu-se restrangerea controlului judiciar realizat prin recurs, reglementat ca a doua cale de atac ordinara, doar la chestiuni de drept.

Ca atare, rezulta ca, in cazul recursului(rilor) declarat(e) impotriva deciziilor pronuntate in apel, nici recurentii si nici instanta de recurs nu se pot referi decat la lipsurile ce se incadreaza in cazurile de casare prevazute de legea de procedura penala, neputandu-se inlatura, pe aceasta cale, toate eventualele erori pe care le-ar contine hotararea atacata, ci doar acele incalcari ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate cum s-a aratat.

in acest sens, se constata ca, printre cazurile de casare abrogate expres de Legea nr.2/2013, au fost si cele reglementate anterior in art.385/9 alin.1, pct.10, pct.17, pct.18, situatie in care criticile ce se subsumau acestora nu mai pot face obiectul examinarii de catre instanta de control judiciar, recursul(rile) limitandu-se doar la motivele de casare expres prevazute de lege.

Deci, motivarea recursurilor pe cazuri de casare abrogate, pe gresita condamnare, incadrare juridica, nepronuntare pe cereri esentiale, excede verificarii.

La fel, in realizarea scopului includerii, in sfera analizarii numai a aspectelor de drept, s-a modificat si pct.14 al art.385/9 alin.1, stabilindu-se ca hotararile sunt casabile doar cand s-au aplicat pedepse in alte limite decat cele prevazute de lege, deci criticile vizand individualizarea judiciara a pedepselor, fie prin sustinerea ca trebuia aplicata o circumstanta atenuanta de genul conduitei anterior savarsirii faptelor sau o mai larga eficienta a celei deja retinuta (art.74 alin.2 Cod penal anterior) pentru unii dintre inculpati nu poate fi examinata prin prisma pct.14 al art.385/9 alin.1.

Privind pct.172 al textului, invocat de procuror si de unii inculpati, acesta vizeaza o hotarare contrara legii sau pronuntata cu incalcarea legii, dar examinarea acestui caz de casare nu poate conduce la reformarea situatiei de fapt retinuta in hotararile anterioare, neputandu-se proceda la analiza sau reaprecierea situatiei de fapt, cazul de casare avand in vedere situatiile in care instanta nu aplica prevederi legale obligatorii, ar aplica prevederile legale neprevazute sau aplica gresit dispozitii legale care trebuiau aplicate, nu insa gresita achitare, gresita schimbare a incadrarii juridice, in fapt solicitandu-se neaprecierea probelor.

Pct.16 al art.385/9 alin.1 invocat in recursul procurorului cu referire la inculpatul B.N., acesta fiind motivat pe considerentul gresitei incetari a procesului penal pentru motivul ca exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale, in realitate recursul vizand schimbarea incadrarii juridice in infractiunea prevazuta de art.264 Cod penal, nu este incident, pct.17 al art.385/9 alin.1Cod procedura penala fiind abrogat expres prin Legea nr.2/2013.

Referitor la pct.12 al art.385/9 alin.1 Cod procedura penala invocat de inculpati, acesta vizeaza pronuntarea unei hotarari de condamnare pentru o alta fapta decat cea pentru care s-a dispus trimiterea in judecata, ceea ce nu este cazul in dosar, urmarirea penala, cercetarea judecatoreasca in fond si verificarea sentintei in calea ordinara a apelului, cale de atac integral devolutiva, avand loc prin examinarea tuturor probatoriilor in baza carora s-a stabilit situatia de fapt, incadrarea juridica si vinovatia.

Pct.13 al art.385/9 alin.1 Cod procedura penala, invocat in recursurile declarate de inculpata G.M. si de inculpatul M.F., existent si in redactarea legii procesual penale si dupa 15 februarie 2013, ar fi aplicabil daca cei doi inculpati ar fi fost condamnati pentru o fapta care nu era incriminata ca infractiune, deci daca ceea ce s-ar fi retinut in sarcina lor ar fi fost fapta sau fapte care, potrivit art.17 Cod penal anterior si art.15 Cod penal in vigoare, nu ar fi prezentat trasaturile caracteristice, sub aspect obiectiv, material si aspect subiectiv, vinovatie, intentie, ale unor fapte incadrate intr-un text de lege de incriminare (ex. contraventie, fapta civila, comerciala).

In alta ordine de idei, avand in vedere ca potrivit dispozitiilor art.5 Cod penal in vigoare de la 01 februarie 2014, in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea penala mai favorabila, iar pentru a determina legea penala incidenta, se impune a se analiza daca fapta mai este incriminata de legea penala noua si aceasta poate retroactiva, in sensul ca este mai favorabila cu privire la incadrarea juridica, caracterul unitar al dispozitiilor referitoare la pedeapsa si circumstante de individualizare in raport cu incadrarea juridica de la momentul savarsirii faptei si la data judecarii recursului si institutiile incidente in raport cu incriminarea sau sanctiunea (care agraveaza sau atenueaza raspunderea penala in limitele de pedeapsa).

Sub acest aspect, infractiunea de luare de mita prevazuta de art.254 alin.2 Cod penal era sanctionata cu pedeapsa de la 3 la 15 ani inchisoare si interzicerea unor drepturi.

In Codul penal nou, infractiunea de luare de mita este incriminata in art.289, pedeapsa fiind inchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea exercitarii drepturilor de a ocupa o functie publica ori de a exercita profesia sau activitatea in executarea careia a savarsit fapta.

Infractiunea de dare de mita era prevazuta in art.255 Cod penal anterior, fiind sanctionata cu pedeapsa de la 6 luni la 5 ani inchisoare.

In Codul penal in vigoare, darea de mita este prevazuta de art.290 si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

Infractiunea de trafic de influenta era prevazuta in art.257 Cod penal anterior si se sanctiona cu pedeapsa de la 2 la 10 ani inchisoare.

in Codul penal in vigoare, fapta de trafic de influenta este incriminata in art.291 si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

Concursul de infractiuni, potrivit art.33(1) lit. b Cod penal anterior prevedea ca se aplica pedeapsa cea mai grea, care putea fi sporita pana la maximul special, iar daca acesta nu era indestulator, se putea adauga un spor de pana la 5 ani.

Deci, in cazul inculpatului B.A., desi, in aparenta, pentru cele doua infractiuni limita maxima este mai mica, el savarsind cele doua infractiuni in concurs, Codul penal in vigoare prevede, in art.39(1) lit. b, ca se aplica pedeapsa cea mai grea, la care se adauga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite – deci sporul este obligatoriu.

In aceste conditii, pentru acest inculpat, legea penala mai favorabila este Codul penal anterior.

Pentru ceilalti inculpati, din analiza comparativa a legilor penale succesive, cu axare pe incidenta legii mai favorabile, se retine ca aceasta este Codul penal anterior, atat sub aspectul limitelor de pedeapsa, al pedepselor complementare si accesorii, al modalitatii de executare, inculpatii L.G.A., M.F., S.I., G.A.I., G.M., fiind condamnati cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei, unii dintre ei beneficiind si de circumstanta atenuanta prevazuta de art.74 alin.2 Cod penal anterior, circumstanta care nu se mai regaseste in art.75 Cod penal in vigoare.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie si de catre inculpati nefiind fondate, in baza dispozitiilor art.385/15 pct.1 lit. b) Cod procedura penala anterior, vor fi respinse potrivit dispozitivului prezentei".

>>minuta solutiei instantei de apel

>>minuta solutiei instantei de fond

sursa: pna.ro