LUAREA DE MITA – Decizia Inaltei Curti prin care s-a respins recursul in casatie: “Inculpatul are calitatea de functionar public in sensul art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. si nu functionar, astfel incat nu sunt incidente prevederile de reducere a limitelor legale ale pedepsei prevazuta de art. 308 C. pen”

Prin Decizia 118 din 5 aprilie 2018, Inalta Curte a respins, ca nefondat, recursul in casatie declarat de inculpatul A. impotriva Deciziei penale nr. 1053/A din data de 31 octombrie 2017 a Curtii de Apel Constanta, sectia penala si pentru cauze penale cu minori si de familie.

Prin Sentinta penala nr. 61 din 21 februarie 2017, Tribunalul Tulcea, sectia penala, in temeiul art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., printre altii, a condamnat pe inculpatul A., fara antecedente penale la o pedeapsa de 3 ani inchisoare si interzicerea dreptului de a desfasura o activitate de functionar public timp de 5 ani, pentru savarsirea infractiunii de luare de mita.

In temeiul art. 47 - 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe acelasi inculpat la o pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de instigare la dare de mita.

In temeiul art. 291 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, a condamnat pe acelasi inculpat la o pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de trafic de influenta.

In temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa principala de 4 ani si 4 luni inchisoare (formata din pedeapsa de 3 ani la care s-a adaugat 1/3 din 4 ani) si interzicerea dreptului de a desfasura o activitate de functionar public timp de 5 ani, ca pedeapsa complementara.

In temeiul art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 66 lit. a), b) si g) (functionar public in cadrul Registrului Auto Roman) C. pen., ca pedeapsa accesorie.

In temeiul art. 72 C. pen. si art. 399 alin. (9) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa de 4 ani si 6 luni inchisoare inchisoare durata retinerii si a arestului la domiciliu de la data de 11 mai 2016 si pana la 10 iunie 2016, inclusiv.
Prin Decizia penala nr. 1053/A din 31 octombrie 2017, Curtea de Apel Constanta, sectia penala si pentru cauze penale cu minori si de familie, in baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe langa Tribunalul Tulcea si inculpatul A. Impotriva Deciziei penale nr. 1053/A din 31 octombrie 2017 a Curtii de Apel Constanta, sectia penala si pentru cauze penale cu minori si de familie, a declarat recurs in casatie inculpatul A. la data de 11.12.2017.

Minuta Inaltei Curti:

“Respinge, ca nefondat, recursul in casatie declarat de inculpatul A. impotriva Deciziei penale nr. 1053/A din data de 31 octombrie 2017 a Curtii de Apel Constanta, sectia penala si pentru cauze penale cu minori si de familie. Obliga recurentul - inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat. Onorariul partial cuvenit aparatorului desemnat din oficiu, pana la prezentarea aparatorului ales, in cuantum de 65 RON, ramane in sarcina statului. Definitiva”.

Extras din decizia Inaltei Curti:

Citește continuarea pe Monitorul Justiției