LEGEA 303/2004. DECIZIA CCR 252/19.04.2018 – Admiterea obiectiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, obiectie formulata de un numar de 89 de deputati

Curtea Constitutionala a dat publicitatii motivarea din 19.04.2018 privind admiterea obiectiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii pentru modificarea si completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, obiectie formulata de un numar de 89 de deputati. CCR a declarat neconstitutionale modificarile privind raspunderea magistratilor.

In motivare se arata ca CCR nu poate sa se substituie legiuitorului in sensul de a oferi expresia normativa exacta a erorii judiciare, in schimb, ii poate stabili elementele structurale. Judecatorii constitutionali arata ca legiuitorului ii revine, in schimb, obligatia de a stabili, din punct de vedere normativ, ipotezele pe care le considera a fi erori judiciare: "Astfel, Curtea stabileste criterii/ exigente/ valente de natura constitutionala in functie de care legiuitorul trebuie sa edicteze legile, insa, nu are ea insasi misiunea de a formula texte de lege, aceasta competenta revenind, in exclusivitate, legiuitorului”.

In motivare se mai arata ca legiuitorul nu s-a preocupat sa dea o valoare normativa corespunzatoare considerentelor din decizia Curtii Constitutionale, ci s-a marginit sa le preia tale quale in cuprinsul legii. Or, in realitate, legiuitorul trebuia sa dea o expresie normativa elementelor/ imprejurarilor/ situatiilor care pot fi incadrate in notiunea de eroare judiciara pentru a stabili criterii clare si univoce, pana la urma, instantelor judecatoresti chemate sa aplice si sa interpreteze lege: “Mai mult, un text caruia ii lipseste claritatea, precizia, acuratetea si caracterul univoc va deveni lipsit de eficienta in procesul de aplicare a legii, existenta sa normativa, desi incontestabila, neputand, prin urmare, duce la nasterea unor noi raporturi juridice”.

CCR precizeaza ca referirile din forma propusa pentru art.96 alin.(4) din Legea nr.303/2004 la Codul de procedura penala, Codul civil si Codul de procedura civila sunt la fel de generale, neputandu-se cunoaste care dintre incalcarile normelor de drept material sau procesual produc vatamari grave ale drepturilor/ libertatilor persoanei. In acest context, legiuitorul trebuie sa detalieze cu privire la normele care pot da nastere unor asemenea vatamari si sa stabileasca nivelul de intensitate al incalcarii pentru a evita reluarea judecarii unei cauze, solutionate printr-o hotarare judecatoreasca definitiva. In caz contrar, s-ar aduce atingere autoritatii lucrului judecat si, implicit, securitatii raporturilor juridice element component al securitatii juridice prevazut de art.1 alin.(5) din Constitutie.

In motivarea deciziei de admitere se mai arata ca raportul Inspectiei Judiciare, fara a fi conform, este un element de reper pentru functionarii Ministerului Finantelor Publice in aprecierea introducerii actiunii in regres, remediindu-se, astfel, situatia semnalata prin Decizia nr.45 din 30 ianuarie 2018 referitoare la lipsa unui mecanism de filtru pentru exercitarea actiunii in regres și la necesitatea evitarii introducerii mecanice de catre Ministerul Finantelor Publice a acestei actiuni in regres: “Fiind consultativ, raportul Inspectiei Judiciare, pe de o parte, nu poate fi atacat in justitie, iar, pe de alta parte, nu produce el insuși efecte juridice, tocmai pentru ca nu tine de competenta autoritatii judecatorești decizia de exercitare a actiunii in regres a magistratului, in schimb, solutionarea actiunii astfel declansate este de competenta instantelor judecatorești. Nu este de competenta puterii judecatoresti sa aprecieze cand este oportuna sau nu declansarea unei actiuni in regres, ci a administratiei, revenindu-i acesteia din urma competenta de a stabili la nivel infralegal o procedura care sa ii permita o evaluare a relei-credinte sau gravei-neglijente a judecatorului/ procurorului, in conditiile in care statul a fost deja 'condamnat' pentru eroare judiciara. Prin urmare, pe calea acestei evaluari se evita introducerea mecanica a actiunilor in regres ori de cate ori s-a constatat o eroare judiciara, chiar in lipsa relei-credinte sau gravei-neglijente a judecatorului/ procurorului”.

>>Decizia CCR nr. 252 din 19.04.2018