INSELACIUNEA. CAZUL CONIAC – ICCJ, decizia nr. 5966/18.10.2006: „Este adevarat ca inculpatul nu a fost audiat, nu i s-a facut cunoscuta invinuirea si nici nu i s-a prezentat materialul de urmarire penala... Dar, desi citat atat la locul de domiciliu, cat si prin afisare la Consiliul Local F., inculpatul nu s-a prezentat in fata primei instante si nici in apel pentru a-si face apararile la care se refera si a depune documentatia care pretinde a fi exonerabila de raspundere penala”

Prin decizia penala nr. 5966/18.10.2006 pronuntata in dosarul nr. 5240/44/2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia penala a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul Victor Coniac impotriva deciziei penale nr. 508/23.12.2005 a Curtii de Apel Galati-Sectia penala, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani inchisoare cu executare, sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune in forma continuata.

---

Obiectul dosarului: inselaciunea (art. 215 CP 1969).

Faptele deduse judecatii: inselaciunea, in forma continuata – art. 215 alin. (1), (2), (4) cu aplic. art. 41 alin. (2) CP 1969; inselaciunea, in forma continuata – art. 215 alin. (2), (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) CP 1969.

Solutia: „Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Coniac Victor impotriva deciziei penale nr. 508 din 23 decembrie 2005 a Curtii de Apel Galati, Sectia penala. Obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare catre stat, in suma de 200 lei. Definitiva”.

>>Decizia nr. 5966/18.10.2006 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia penala, in dosarul nr. 5240/44/2005

>>Hotararea CEDO in cauza Victor Coniac contra Romaniei (cererea nr. 4941/07; Sectia a III-a, 6 octombrie 2015)

Minuta deciziei nr. 508/23.12.2005 pronuntate de Curtea de Apel Galati-Sectia penala si pentru cauze cu minori, in dosarul nr. 5240/44/2005 (799/P/2005): „Admite apelurile declarate de Parchetul de pe langa Tribunalul Vrancea si partile civile SC Palcom International SA Focsani, cu sediul in Focsani, str. Mare a Unirii nr. 1-3, SC ABE 2001 SRL Milcovul, cu sediul in com. Milcovul, jud. Vrancea si SC Sibarex SA cu sediul in Cimpineanca, str. Prundului nr. 1, jud. Vrancea, impotriva sentintei penale nr. 226 din 13.05.2005 pronuntata de Tribunalul Vrancea in dosarul nr. 1040/P/2004, privind pe inculpatul Coniac Victor si in consecinta: Desfiinteaza in parte sentinta penala nr. 226 din 13.05.2005 a Tribunalului Vrancea si in rejudecare: Inlatura din sentinta penala apelata dispozitiile potrivit carora: - in temeiul art. 86/1, 86/2 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de incercare de 6 ani; - a fost obligat inculpat sa se supuna masurilor de supraveghere prev. de art. 86/3 Cod penal. Majoreaza pedeapsa rezultanta stabilita in baza art. 33 lit. a) si 34 lit. b) Cod penal, ca efect al contopirii celor doua pedepse de cate 3 ani inchisoare fiecare, de la 3 ani inchisoare la 4 ani inchisoare. In temeiul art. 71 Cod penal aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal. Majoreaza cuantumului despagubirilor civile la care inculpatul Coniac Victor a fost obligat catre partea civila SC Sibarex SA Cimpineanca de la 149.554.266 lei la 241.518.717 lei. Majoreaza cuantumul despagubirilor civile la care inculpatul a fost obligat catre partea civila SC Palcom International SA Focsani de la suma de 343.006.981 lei la suma de 401.351.610 lei. Majoreaza cuantumul despagubirilor civile la care inculpatul Coniac Victor a fost obligat in solidar cu partea responsabila civilmente SC Tache Ianche si Kadar SRL Focsani catre partea civila SC ABE 2001 SRL Milcovul de la suma de 365.181.751 lei la suma de 535.779.319 lei. Mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul Coniac Victor, partea civila SC Nutricom SA Oltenita, cu sediul in Oltenita, str. Portului nr. 52, jud. Calarasi, impotriva sentintei penale nr. 226 din 13.05.2005 pronuntata de Tribunalul Vrancea in dosarul nr. 1040/P/2004. In temeiul art. 192 alin. (2) Cod procedura penala obliga pe inculpatul Coniac Victor si pe partea civila SC Nutricom SA Oltenita la cate 100 lei RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat in apel”.

Extras din decizia ICCJ:

„Criticile formulate vor fi examinate in raport de cazurile de casare prevazute de art. 385/9 alin. (1) pct. 1, 4, 17, 17/1 si 14 Cod procedura penala, constatandu-se insa ca hotararile atacate sunt conforme legii, pentru considerentele ce urmeaza:

Recurentul inculpat nu se poate prevala de incalcarea unor dispozitii legale care reglementeaza desfasurarea procedului penal, pe de o parte, pentru ca acestea nu exista, iar pe de alta parte, pentru ca recurentul nu-si poate invoca conduita procesuala culpabila, constand in sustragerea de la urmarire penala si judecata.

Este adevarat ca inculpatul nu a fost audiat, nu i s-a facut cunoscuta invinuirea si nici nu i s-a prezentat materialul de urmarire penala.

Dar, din cercetarile intreprinse s-a stabilit ca inculpatul a (parasit?, n.r.) tara din 25 iunie 2003, situatie stabilita in baza adresei nr. 87746 din (indescifrabil, n.r.) septembrie 2003 a IGP.

Desigur, aceasta situatie inculpatul nu a putut fi (citat in?, n.r.) strainatate pentru ca nu se cunostea adresa unde locuia, chiar (si, n.r.) M., sotia sa, afirmand ca nu cunostea adresa inculpatului, (indescifrabil) comunicat insa ca impotriva sa s-au facut plangeri penale.

Si pentru ca organele de urmarire penala cunosteau ca inculpatul nu se afla in tara, s-au deplasat in mod repetat la locuinta (indescifrabil, n.r.) F. - 2 august 2003; 4 august 2003; 9 septembrie 2003; (indescifrabil, n.r.) septembrie 2003; 16 septembrie 2003 si 14 octombrie 2003 – fiind intocmite in acest sens procese-verbale in care s-a mentionat scopul acestor deplasari – f. 451-456 d.u.p.

Desigur, in acest context, nu i se putea comunica nici invinuirea, nu putea fi ascultat si nici nu i s-a putut prezenta materialul de urmarire penala, despre neefectuarea acetor acte proceduale neputand fi culpabile organele de urmarire penala.

Recurentul inculpat a fost nemultumit ca nefiind chemat prin (citare?, n.r.) scrisa, nota telefonica sau telegrafica, nu si-a putut face apararea necesara si nu a putut prezenta dovezi elocvente ale nevinovatiei.

Dar, desi citat – in aceasta forma – atat la locul de domiciliu, cat si prin afisare la Consiliul Local F., inculpatul nu s-a prezentat in fata primei instante si nici in apel pentru a-si face apararile la care se refera si a depune documentatia care pretinde a fi exonerabila de raspundere penala. Or, tocmai sustragerea de la urmarire penala si de la judecata a fost motivul pentru care inculpatul nu a dat curs chemarilor repetate efectuate de organele in drept, si al neefectuarii unei (indescifrabil, n.r.) procesuale prevazute de lege, dar de care acesta nu se poate (indescifrabil, n.r.) in aceasta faza procesuala.

Este adevarat ca prin schimbarea incadrarii juridice inculpatul Coniac Victor a fost condamnat pentru doua infractiuni continuate de inselaciune calificata, prevazuta de art. 215 alin. (1), (2), (4) Cod penal, respectiv, art. 215 alin. (2), (3) Cod penal, instantele respectand – in ceea ce priveste competenta dupa materie – o hotarare definitiva care a fost (indescifrabil, n.r.) in conformitate cu art. 43 alin. (2) Cod procedura penala un conflict de competenta ivit intre doua instante de grad diferit (a se vedea sentinta penala nr. 42/F din 10 iunie 2004 a Curtii de Apel Galati – f. 19 dosar nr. 1027/P/2004).

Cat priveste incadrarea juridica gresita data faptelor de inselaciune, (critica?, n.r.) este, de asemeni, nefondata.

(...)

In aceste imprejurari evidentiate de materialul probator administrat, activitatea inculpatului, care, in calitatea sa de administrator sau de reprezentant al unor firme, a cumparat, in mod repetat, de la partile vatamate diferite produse pentru plata carora a emis tot repetat file cec sau bilete la ordin, cunoscand ca nu are disponibilul banesc necesar, in scopul obtinerii unui profit pentru sine sau pentru altul, constituie in drept doua infractiuni continuate si calificate de inselaciune, comise in concurs, asa cum corect au retinut instantele.

Acestea sunt considerentele pentru care faptele deduse judecatii nu intrunesc nici elementele infractiunii prevazute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 si nici nu impun o solutie de achitare pe temeiul juridic cuprins in dispozitiile art. 11 pct. 2 lit. a) Cod procedura penala combinat cu art. 10 lit. d) Cod procedura penala.

Pe de alta parte, nu se impune nici restituirea cauzei la procuror, neconstatandu-se incalcari de natura celor prevazute de art. 332 alin. (2) Cod procedura penala.

Cat priveste critica vizand individualizarea pedepsei, aceasta nu poate fi primita atat timp cat pedeapsa in cuantum si modalitate de executare respecta prevederile art. 72 Cod penal.

Modalitatea de concepere si executare a activitatii infractionale (detaliata in considerentele prezentei decizii), cuantumul prejudiciilor produse prin aceasta activitate si care insumate depasesc 3.700.000.000 lei sunt considerente care privesc faptele deduse judecatii si justifica pedeapsa rezultanta de 4 ani inchisoare cu executare in regim de detentie.

Pe langa aceste imprejurari, nu pot fi omise datele ce il caracterizeaza pe inculpat, persoana care s-a sustras urmaririi penale si judecatii, care nu a fost preocupat de acoperirea pagubelor produse. Mai mult, recurentul inculpat si-a instrainat bunurile pentru ca acestea sa nu serveasca la dezdaunarea partilor vatamate inselate.

Avand in vedere sustragerea inculpatului de la urmarirea penala si judecata, instanta de apel a apreciat corect ca modalitatea de executare a pedepsei, constand in aplicarea art. 86/1 Cod penal, este lipsita de relevanta si eficienta in realizarea scopului pedepsei.

Asa fiind, pentru toate aceste considerente, in cauza nu se poate dispune aplicarea art. 86/1 Cod penal si nici mentinerea solutiei pronuntate de prima instanta.

Drept urmare, pentru motivele expuse, criticile formulate de recurent sunt nefondate si, potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b) cod procedura penala, recursul declarat se va respinge”.

Cititi si:

>>CONIAC vs. ROMANIA – Violarea principiului nemijlocirii in recurs, in conditiile condamnarii in lipsa a reclamantului la instantele inferioare. Esecul ICCJ de a-l audia personal pe reclamant sau de a examina alte probe in prezenta acestuia, dublat de refuzul ICCJ de a remedia situatia prin retrimiterea cauzei pentru o noua administrare a probelor. Incalcarea dreptului la un proces echitabil garantat de Art. 6.1 din Conventie