IMPRUMUTUL PUBLIC AL OPERELOR – Adrian Ghimpu, expert superior ORDA, a vorbit in cadrul Simpozionului ROMINVENT despre cum trebuie sa se transfere drepturile de proprietate intelectuala a operelor si despre necesitatea sanctionarii contraventionale sau chiar penale a incalcarii acestor drepturi

Adrian Ghimpu (foto), expert superior al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor – Serviciul Registre Nationale, a adus in actualitate importanta drepturilor de proprietate intelectuala si necesitatea protejarii acestor drepturi.

---

Prezent la cea de-a XVII-a editie a simpozionului ROMINVENT "Contrafacerea si pirateria in domeniului proprietatii intelectuale", expertul Adrian Ghimpu a sustinut o prelegere avand ca tema "Imprumutul Public" in contextul transferului de proprietate nu prin contracte de tip vanzare-cumparare, ci prin garantarea unor drepturi de acces prin contracte specifice, precum licente, cesiuni sau incheieri.

In timpul prezentarii, Adrian Ghimpu a aratat ca incalcarea dreptului de imprumut public deschide autorului doar calea unei actiuni in raspundere civila, intrucat aceasta actiune nu este sanctionata la acest moment contraventional sau penal.

Adrian Ghimpu a precizat ca, in prezent, in Romania nu exista o metodologie incheiata intre organismele de gestiune colectiva si utilizatori care sa aiba ca obiect imprumutul public si, prin urmare, titularii de drepturi nu au de incasat remuneratii avand ca sursa acest drept.

In acest context, expertul superior al ORDA a aratat ca, la nivel european, resursele pentru asigurarea remuneratiei cuvenite pentru dreptul de imprumut public sunt asigurate de stat sau de autoritati locale (ex. in Danemarca, statul aloca un buget anual de aproximativ 24 milioane euro).

Prezentam in continuare pasaje din prezentarea expertului superior ORDA, Adrian Ghimpu:

"Societatea in mijlocul careia traim a suferit schimbari majore in ultimele trei decenii, devenind o societate bazata pe cunoastere.

Aceasta evolutie se datoreaza in primul rand dezvoltarii fara precedent a componentelor informationale si informatice si este un rezultat al impactului extrem de puternic pe care aceste componente il produc asupra tuturor activitatilor umane.

Printre domeniile cele mai supuse dezvoltarii accelerate si obligativitatii implementarii schimbarilor tehnologice, un loc de frunte il ocupa creatia intelectuala, in primul rand datorita faptului ca rezultatele acesteia, respectiv operele de creatie intelectuala, au devenit componente de baza ale activitatii umane, fiind utilizate practic in aproape toate actiunile desfasurate in viata de zi cu zi.

Este evident ca aceasta societate a cunoasterii genereaza o economie corespunzatoare si se poate afirma ca, in acest moment, societatea umana functioneaza pe baza unui set de relatii in care dominanta este proprietatea privata asupra lucrurilor intangibile – precum informatia si mai ales cunoasterea.

In acest context se poate aprecia ca protectia drepturilor de proprietate intelectuala este de o mare importanta, esenta, scopul si finalitatea acesteia fiind protejarea produsului inteligentei umane si, in acelasi timp, garantarea beneficiului consumatorilor de a se folosi de acest produs.

Proprietatea intelectuala reprezinta bunurile intelectuale protejate de lege. Capitalul intelectual, bunurile intelectuale si proprietatea intelectuala se suprapun, bunurile intelectuale formand un subset foarte valoros al capitalului intelectual, iar proprietatea intelectuala un subset si mai valoros al bunurilor intelectuale.

Este evident ca in centrul unui model al economiei unei societati bazate pe cunoastere se afla bineinteles cunoasterea, care este protejata de drepturi de proprietate intelectuala (drepturi de autor, patente industriale, marci etc).

Cunoasterea este valorificata economic nu prin transferul de proprietate de tip vanzare-cumparare (in cadrul pietei), asa cum se obisnuia pana acum, ci prin garantarea unor drepturi de acces prin contracte specifice precum licente, cesiuni, inchirieri etc.

Ca o consecinta imediata a rolului din ce in ce mai important pe care il detine creatia intelectuala a rezultat necesitatea protejarii acesteia sau mai bine spus necesitatea recunoasterii proprietatii asupra operelor de creatie intelectuala si ca urmare recompensarea acestora.

Aceasta recompensare este obligatorie pentru a se constitui baza materiala necesara realizarii de noi creatii intelectuale si perfectionarii celor existente.

Proprietatea intelectuala, aflata in centrul noii societati, are rolul esential de protejare a cunostintelor impotriva instrainarii si folosirii ilegale, dand astfel stimulente inovatorilor sa genereze noi idei si concepte.

Pe de alta parte insa, protejarea prea stricta a proprietatii intelectuale ar putea avea drept efect un cost prea mare al diseminarii cunoasterii si al procesului de cercetare, ceea ce ar determina o incetinire a producerii noului. (...)

Precizari:

Imprumutul unor opere fixate in inregistrari sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decat dupa 6 luni de la prima distribuire a operei.

Dreptul de imprumut nu se epuizeaza odata cu prima vanzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere, pe piata, efectuate sau consimtite de titularul de drepturi.

Raspundere:

Incalcarea dreptului de imprumut public deschide autorului doar calea unei actiuni in raspundere civila, aceasta nefiind sanctionata contraventional sau penal.

OPERELE CE NU POT FACE OBIECTUL DREPTULUI DE IMPRUMUT PUBLIC

constructiile rezultate din proiecte arhitecturale;

originalele sau copiile operelor de design ori de arta aplicata, utilizate pentru realizarea produselor de consum;

originalele sau copiile operelor, realizate in scopul comunicarii publice ori pentru a caror utilizare exista un contract;

lucrarile de referinta pentru consultare imediata sau pentru imprumut intre institutii;

operele create de autor in cadrul contractului individual de munca, daca acestea sunt utilizate de catre cel care a angajat autorul, in cadrul activitatii obisnuite. (…)

Transpunere:

2006 - Comisia Europeana a semnalat faptul ca legislatia nationala trebuie modificata in mod corespunzator.

septembrie 2008, Bucuresti - Conferinta Europeana privind dreptul de imprumut public

Concluzie: Cipru, Portugalia si Romania nu si-au indeplinit obligatiile de transpunere a Directivei privind dreptul de imprumut public.

Pentru neindeplinirea obligatiilor referitoare la transpunerea prevederilor Directivei 92/100/CEE privind imprumutul public, semnalam practica Curtii Europene de Justitie in cauzele C-175/05 (2007/C42/06) - Irlanda si C-53/05 – Portugalia.

In prezent, sistemul imprumutului public efectuat prin biblioteci nu este functional in state membre UE precum Bulgaria, Grecia, Romania, Cipru si Portugalia.

MODIFICARI LEGISLATIVE

Propunerea legislativa Bp 623/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 8/1996

Remuneratia echitabila prevazuta pentru imprumutul public nu se datoreaza, in cazul in care imprumutul este realizat prin bibliotecile institutiilor de invatamant preuniversitar.

Proiectul de modificare a fost retras de initiator in decembrie 2013.

2006 - Comisia de negociere a Metodologiei privind utilizarea prin imprumut public prin biblioteci a operelor scrise, constituita din reprezentanti ai COPYRO si ai Asociatiei Nationale a Bibliotecarilor si Bibliotecilor Publice din Romania si ai Bibliotecii Metropolitane Bucuresti (Decizia ORDA nr. 307/2006)

Parțile implicate in negociere nu au semnat un protocol pentru reglementarea utilizarii acestor opere.

septembrie 2015 - COPYRO și Opera Scrisa.RO au formulat doua cereri pentru inceperea negocierilor.

In ambele cazuri, Oficiul a anuntat ca se afla in imposibilitatea emiterii deciziilor de constituire a comisiilor de negociere.

Motivare:

elaborarea unei metodologii este prematura, aceasta etapa fiind oportuna numai dupa modificarea in consecinta a Legii nr. 8/1996;

bibliotecile publice cu acces gratuit se incadreaza in prevederile art. 144 alin. (3), prin urmare sunt exceptate de la plata remuneratiei echitabile pentru dreptul de imprumut public (Biblioteca Nationala a Romaniei, Biblioteca Metropolitana Bucuresti, Biblioteca Centrala Universitara “Carol I”, Biblioteca Judeteana G.T. Kirileanu si Biblioteca Judeteana Satu Mare);

institutiile de drept public, aflate in subordinea Ministerului Educatiei si Cercetarii stiintifice, sunt finantate integral de la bugetul de stat, iar o astfel de negociere se poate purta doar cu ordonatorul principal de credite (Biblioteca Centrala Universitara “Carol I” si Biblioteca Centrala Universitara “Mihai Eminescu” Iasi);

In prezent, in Romania nu exista o metodologie incheiata intre organismele de gestiune colectiva si utilizatori care sa aiba ca obiect imprumutul public, prin urmare titularii de drepturi nu au incasat remuneratii avand ca sursa acest drept.

SURSELE DE FINANTARE

La nivel european, resursele pentru asigurarea remuneratiei cuvenite pentru dreptul de imprumut public sunt asigurate de catre de stat sau autoritațile locale (ex. in Danemarca statul aloca un buget anual de aproximativ 24 milioane euro)

PERGAM si OPERA SCRISA.RO sustin ca remuneratiile colectate de catre organismele de gestiune colectiva, in numele autorilor decedati, care nu au mostenitori si ale caror opere sunt inca in protectie, sa fie virate la Fondul National Cultural, avand ca unic scop sustinerea dreptului la remuneratie echitabila pentru imprumutul public.

Propunerea PERGAM și OSRO a fost agreata de Biblioteca Naționala, „care apreciaza ca sunt necesare precizari suplimentare cu privire la ponderea acestei surse in veniturile organismelor respective”.

In urma controalelor anuale efectuate de catre ORDA au fost constatate deficiențe:

darea de seama nu conține lista membrilor ale caror drepturi sunt gestionate in temeiul art. 25 din Legea nr. 8/1996;

in majoritatea cazurilor nu se poate identifica cuantumul remunerațiilor colectate și nici entitatea catre care au fost direcționate remunerațiile colectate in numele autorilor decedați;

sumele cuvenite autorilor decedați care nu au moștenitori și care se afla in perioada de protecție fie sunt constituite ca venituri, fie sunt considerate sume nerevendicate, fiind incluse in repartiție, fara aprobarea Adunarii Generale.

CE TREBUIE FACUT ?

CONSTIENTIZAREA EFECTELOR NEGATIVE PE CARE LE DETERMINA NEAPLICAREA DREPTULUI DE IMPRUMUT PUBLIC

ADOPTAREA UNUI SISTEM CORESPUNZATOR SI ADAPTAT REALITATILOR DIN ROMANIA PRIVIND PUNEREA IN PRACTICA A DREPTULUI DE IMPRUMUT PUBLIC

ADOPTAREA UNEI STRATEGII COMUNE DE ACTIUNE INTRE TOTI FACTORII IMPLICATI IN ACEST DEMERS

Domeniile cele mai afectate de piraterie sunt in acest moment (fara a ierarhiza in functie de volumul pirateriei): domeniul audio (piese muzicale, emisiuni radio, telefonie mobila), domeniul audiovizual (filme, clip-uri publicitare si de promovare, emisiuni televizate), domeniul programelor pentru calculator (sisteme de operare, programe utilitare, jocuri pe calculator), domeniul operelor scrise (beletristica, lucrari de specialitate – mai ales in domeniul juridic si medical, enciclopedii), domeniul internetului (descarcarea – download – ilegala de opere, incarcarea – upload – ilegala de opere, pagini WEB piratate, postarea ilegala de opere in paginile WEB), bazele de date.

In cauzele penale din domeniul drepturilor de autor si drepturilor conexe, in vederea lamuririi unor aspecte cu importanta majora in aflarea adevarului, anume stabilirea caracterului original al produselor purtatoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, se impune ca organele de urmarire penala sa ceara sprijinul si concursul unor specialisti.

Problema care se pune insa in fata specialistilor, in anumite cazuri, este aceea a stabilirii de la bun inceput a directiei pe care trebuie sa o urmeze investigarea, din punct de vedere al cadrului legal in care poate situat produsul sau altfel spus al naturii acestuia, respectiv daca ne aflam in fata unei piraterii sau a unei contrafaceri.

In ultimii ani, aceasta problematica a capatat aspecte din ce in ce mai complexe.

Drepturile de autor ale unui titular sunt incalcate atunci cand unul din actele care necesita autorizarea titularului drepturilor este executat de altcineva, fara a avea consimtamantul titularului. Copierea neautorizata a operei protejate prin drept de autor in scopuri comerciale, ca si comercializarea neautorizata a operei copiate, sunt cunoscute sub denumirea de piraterie. Un aspect esential al pirateriei este ca activitatea neautorizata se desfasoara in scopul acumularii de castiguri comerciale. Cu toate ca nu a fost mentionat in actele normative, acest termen este utilizat, alaturi de cel de contrafacere si este cunoscut de specialistii din domeniu si de cei din mediile de informare".