HIETSCH vs. ROMANIA – Incalcarea Art. 6.1 din Conventie sub aspectul dreptului de acces la o instanta, ca urmare a deciziei Tribunalului Suceava de a anula ca netimbrat recursul reclamantei, in conditiile in care aceasta a facut dovada platii in termenul prevazut de lege a taxei judiciare de timbru, si de a respinge contestatia in anulare a reclamantei, cu o motivare care a determinat Curtea sa aprecieze ca „tribunalul a dat dovada de un formalism extrem de rigid”

In cauza Dorina Rodica Hietsch contra Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat incalcarea Art. 6.1 din Conventie, privind dreptul la un proces echitabil.

Curtea a constatat incalcarea dreptului de acces la o instanta, intrucat Tribunalul Suceava a anulat recursul reclamantei cu motivatia ca acesta nu a fost timbrat, desi reclamanta a facut dovada platii taxei judiciare de timbru impuse pentru examinarea caii de atac, si ulterior a respins contestatia in anulare formulata de reclamanta.

Judecatorii europeni au retinut ca reclamanta a achitat efectiv taxa judiciara de timbru prevazuta pentru examinarea recursului si ca a transmis tribunalului, prin scrisoare recomandata, dovada acestei plati, in forma si in termenele prevazute de Codul de procedura civila, scrisoarea nefiind depusa la dosar nu din motive imputabile reclamantei, ci din cauza unor disfunctionalitati la nivelul registraturii sau al serviciilor postale.

>>Hotararea CEDO in cauza Dorina Rodica Hietsch contra Romaniei (cererea nr. 32015/07; Sectia a III-a, 23 septembrie 2014)

Extras din hotarare:

"16. Reclamanta se plange de o incalcare a dreptului sau de acces la o instanta, in masura in care motivul anularii recursului sau de catre tribunal era acela al neachitarii, in termenul prevazut de lege, a taxei judiciare de timbru impuse pentru examinarea acestui recurs. Aceasta face dovada platii respective si sustine ca anularea recursului se datora unei greseli care nu ii era imputabila.

17. Guvernul apreciaza ca reclamanta a fost sanctionata pentru lipsa sa de diligenta in privinta obligatiei de a plati taxa judiciara de timbru. in aceasta privinta, Guvernul apreciaza ca reclamanta, care era asistata de un avocat, trebuia sa se astepte la anularea recursului sau pentru neachitarea in termenul prevazut de lege a taxei judiciare de timbru.

18. In ceea ce priveste contestatia in anulare, Guvernul apreciaza ca a fost respinsa in mod intemeiat deoarece dovada achitarii taxei de timbru nu se regasea la dosarul prezentat instantei in vederea examinarii recursului formulat de reclamanta.

19. Curtea reaminteste ca nu ii revine sarcina de a se substitui instantelor interne si ca le revine in primul rand autoritatilor nationale, in special instantelor, obligatia de a interpreta legislatia interna (a se vedea Brualla Gomez de la Torre vs. Spania, 19 decembrie 1997, par. 31, Culegere de hotarari si decizii 1997-VIII si Edificaciones March Gallego S.A. vs. Spania, 19 februarie 1998, par. 33, Culegere 1998-I). Rolul acesteia se limiteaza la verificarea compatibilitatii cu Conventia a efectelor unei asemenea interpretari. Curtea reaminteste de asemenea ca acest lucru este valabil mai ales in ceea ce priveste interpretarea de catre instante a normelor de natura procedurala, precum termenele care reglementeaza depunerea documentelor sau introducerea cailor de atac (a se vedea Tejedor Garcia vs. Spania, 16 decembrie 1997, par. 31, Culegere 1997-VIII). In cele din urma, Curtea reafirma ca reglementarea privind termenele care trebuie respectate pentru a formula un recurs are ca scop sa asigure o buna administrare a justitiei si respectarea, in special, a principiului securitatii juridice si ca persoanele in cauza trebuie sa se astepte ca aceste norme sa fie aplicate. Cu toate acestea, reglementarea in cauza sau aplicarea acesteia nu trebuie sa impiedice justitiabilul sa se prevaleze de o cale de atac disponibila (a se vedea Aepi S.A. vs. Grecia, nr. 48679/99, par. 23, 11 aprilie 2002).

20. In prezenta cauza, Curtea constata ca reclamanta a achitat efectiv taxa judiciara de timbru prevazuta pentru examinarea recursului sau si ca a transmis tribunalului, prin scrisoare recomandata, dovada acestei plati, in forma si termenele prevazute de Codul de procedura civila. Scrisoarea nu a fost depusa la dosar nu din motive imputabile reclamantei, ci din cauza unor disfunctionalitati la nivelul grefei sau al serviciilor postale.

21. Avand in vedere dovada necontestata a acestei plati si a transmiterii sale prin scrisoare recomandata se impune sa se constate ca anularea recursului este viciata de o eroare evidenta (a se vedea, mutatis mutandis, Sega vs. Romania, nr. 29022/04, par. 37, 13 martie 2012).

22. Curtea considera ca nu i se poate imputa reclamantei ca nu s-a asigurat ca scrisoarea sa a parvenit instantei inainte de 30 ianuarie 2007, intrucat Codul de procedura civila nu prevede o astfel de obligatie, ci impune numai transmiterea actelor de procedura prin scrisoare recomandata, ceea ce reclamanta a facut in termenul prevazut de lege. In consecinta, Curtea considera ca prin respingerea contestatiei reclamantei pe motiv ca dovada platii nu se afla la dosar, tribunalul a dat dovada de un formalism extrem de rigid care a adus atingere dreptului reclamantei de acces la o instanta.

23. Aceste elemente sunt suficiente Curtii pentru a concluziona ca, prin anularea recursului reclamantei si prin respingerea contestatiei sale in anulare, Tribunalul Suceava a privat reclamanta de dreptul acesteia de acces la o instanta.

24. In consecinta, a fost incalcat Art. 6.1 din Conventie".