Expunerea minorilor la disputele de familie dintre parinti. ZRP lanseaza o campanie de constientizare a traumelor prin care trec copiii captivi in divortul parintilor

Societatea de avocatura Zamfirescu Racoti & Partners (ZRP) a organizat saptamana trecuta, in parteneriat cu Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie, Fundatia Estuar si cu Organizatia Salvati Copiii, evenimentul ”Expunerea minorilor la disputele de familie dintre parinti”, o initiativa necesara in conditiile in care numarul proceselor de divort in care sunt implicati copii minori este in crestere – peste 17.000 la nivelul anului 2016, potrivit INS.

---

Principalele probleme ridicate in cadrul evenimentului de catre specialistii prezenti - reprezentanti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie (ANPDCA), judecatori, avocati si psihologi s-au referit la numarul sporit de cazuri de alienare parentala, la necesitatea mentinerii relatiilor cu ambii parinti de catre copii, atat pe parcursul divortului, cat si dupa separare, la importanta aportului specialistilor in regasirea cailor de comunicare cu copiii sau in depasirea unui divort.

Dintre aspectele care au provocat cele mai intense dezbateri in carul evenimentului ”Expunerea minorilor la disputele de familie dintre parinti” au fost, potrivit comunicatului societatii de avocatura Zamfirescu Racoti & Partners:

-Copilul este vazut de cele mai multe ori doar ca o arma pentru rezolvarea solicitarilor parintilor;

-Avocatul trebuie sa fie primul care cenzureaza, daca este nevoie, pornirile abuzive ale clientilor, chiar cu riscul de a fi concediat;

-Este foarte important ca avocatul sa reuseasca sa convinga propriul client si apoi instanta de judecata ca in disputa sunt drepturi ale copilului;

-Judecatorii au sarcina de a responsabiliza parintii, care, nu de putine ori, pun pe umerii copilului responsabilitatea transarii conflictului;

-Principiile de care judecatorii trebuie sa tina cont in permanenta vizeaza interesul superior al copilului, ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia atunci cand se impune in raport de varsta si de gradul de maturitate, stabilitatea si continuitatea, dar si principiul de protectie impotriva abuzului;

-Numarul persoanelor care sufera de tulburari de personalitate este in crestere si este foarte posibil ca parintii care nu reusesc sa ajunga la un acord si se lupta in instanta sa sufere de astfel de tulburari;

-Defaimarea celuilalt parinte maximizeaza riscul aparitiei alienarii;

-Parintii implicati in divort trebuie sa isi priveasca copiii ca pe un obiectiv, nu ca pe un mijloc. Majoritatea parintilor isi folosesc copiii in astfel de dispute pentru a plati niste polite sau pentru a-si satisface nevoi emotionale.

Potrivit comunicatului ZRP, la finalul evenimentului, in loc de concluzii, reprezentantii Directiilor Generale pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie au solicitat mai multe studii de caz si mai multe statistici pe care sa isi intemeieze munca. Parintii divortati, multi dintre ei confruntandu-se cu alienarea copilului lor, au reclamat legea lacunara, care nu prevede vreo cale prin care parintii sa fie obligati sa se inteleaga, posibilitatea medierii fiind exprimata ca o recomandare. In plus, desi Romania recunoaste fenomenul alienarii parentale ca forma de abuz psihologic sever asupra copilului, in fapt, acest lucru este foarte greu de dovedit in instanta. Legislatia nu sanctioneaza in mod direct persoanele care se fac vinovate de acest abuz, recomandand doar sedinte de psihoterapie pentru inlaturarea consecintelor abuzului sau cresterea duratei, a numarului de intalniri dintre copil si parintele denigrat.

Prezentam in continuare principalele declaratii sustinute de participantii la Conferinta ”Expunerea minorilor la disputele de familie dintre parinti”:

GABRIELA COMAN, presedinte ANPDCA

-”Din ce in ce mai des, specialistii serviciilor publice de asistenta sociala sunt pusi in dificultate, dar nu in ceea ce priveste modalitatea de a-si exercita competenta, ci din cauza unor presiuni ce pot veni din partea unuia dintre cei dori parinti in divort sau chiar de amandoi. In plus, pentru ca, oricum, la noi ajung doar in extremis spetele, am constatat ca relatiile dintre parinti sunt atat de acute, se ajunge la o tensiune foarte mare si niciunul dintre cei doi nu vorbeste despre ce simte copilul. El este vazut doar ca o arma pentru rezolvarea solicitarilor parintilor”.

OVIDIU SERBAN, avocat colaborator coordonator ZRP

-”Teoretic, ambii soti isi apara copiii. Practic, de cele mai multe ori, copiii ajung sa fie folositi ca arme. Atunci avocatului si nu doar lui ii revine sarcina sa cenzureze genul acesta de porniri şi sa militeze pentru intelegere, intrucat si in fata instantei se poate ajunge la un acord. Avocatul trebuie sa fie primul care cenzureaza, daca e nevoie, pornirile abuzive ale clientilor, chiar cu riscul de a fi concediat”.

-”Solicitarile trebuie formulate clar, astfel incat hotararea de divort sa contina toate detaliile pe care le implica speta – cum ar fi, de exemplu, programul de legaturi personale, important si pentru parintele client, dar mai ales pentru minor, oferindu-i acea senzatie de stabilitate sau pensia de intretinere, stabilita in cuantum fix si suficient sau prin cota procentuala foarte usor determinabila, care sa nu genereze noi litigii intre parti in viitor.”

-“Este foarte important ca avocatul sa reuseasca sa convinga propriul client si apoi instanta de judecata ca in disputa sunt drepturi ale copilului, care dureaza in timp. Asadar nu vorbim de dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu copilul, ci de dreptul copilului de a putea intretine legaturi personale cu parintele, in principiu, oricand copilul doreste; sau de dreptul copilului de a beneficia de intretinere, nu de posibilitatea de a beneficia de pensia de intretinere”.

EMILIA MADULARESCU, judecator Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a Civila

-”In instanta ajung conflictele, parintii aflati in contradictie, cu situatii dificile. Ce urmarim noi, judecatorii este sa responsabilizam parintii, care, nu de putine ori, pun pe umerii copilului responsabilitatea transarii conflictului”.

-”Principiile de care judecatorii trebuie sa tina cont in permanenta vizeaza interesul superior al copilului, responsabilizarea parintilor cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia atunci cand se impune in raport de varsta si de gradul de maturitate, stabilitatea si continuitatea, dar si principiul de protectie impotriva abuzului”.

Dr. CRISTIAN ANDREI, presedinte Fundatia Estuar

-”Sunt zece categorii de tulburari de personalitate identificate relativ recent. In plus, de cand a inceput sa se vorbeasca despre imagine sau despre egalitate, parintii au intrat in competitie, nu mai formeaza o echipa. Dar ceea ce vreau eu sa va spun este ca o instanta poate fi ajutata de fapte ca sa vada ce se petrece – si fapta aceasta este defaimarea, iar cand un parinte il defaimeaza pe celalalt exista riscul aparitiei alienarii”.

MARIUS RUSU, psiholog, Salvati Copiii

-”De cele mai multe ori, in astfel de situatii, am vazut ca parintii folosesc copilul ca sa isi plateasca polite sau sa isi satisfaca nevoi interne emotionale. Orice om exista ca un scop in sine, nu ca un mijloc ce poate fi folosit de cineva dupa bunul sau plac. Si, mai ales, copilul trebuie tratat ca un scop si ca un obiectiv”.

MONICA DOROFTEI, psiholog

-”Nu am intalnit in experienta mea terapeutica niciun parinte care sa nu fie miscat de ideea ca ar putea sa isi raneasca copilul. Nu am intalnit nici un parinte care sa vrea sa faca rau voit copilului. Dar am intalnit parinti care, orbiti de nevoia de a-si satisface lucrurile prioritare pentru ei atunci, au facut rau copilului fara sa isi dea seama ca asta se intampla.

-In conditiile in care primesc ajutor si sustinere din partea terapeutului reusesc ei, pentru prima data, ca parinti, sa inteleaga ce se intampla, si apoi sa dea mai departe niste lucruri, in beneficiul copilului, in conditiile in care ei, poate, nici nu le-au primit pana atunci. Sa nu uitam ca suntem oameni, nu zei, chiar daca suntem parinti si avem nevoie de sustinere acolo unde noi nu am primit ceea ce copilul nostru este evident ca ar avea nevoie. Cei care aduc schimbarea sunt parintii”.