DEZLEGARE DE DREPT PE ART. 335 DIN CODUL PENAL - “Nu constituie o suspendare a exercitarii dreptului de a conduce”

Prin Decizia 18/2019, Curtea de Apel Suceava - Sectia penala si pentru cauze penale cu minori, in baza art. 475 din Codul de procedura penala, a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:

 "Daca obligatia inculpatului de a nu conduce vehicule anume stabilite, impusa de organul judiciar pe timpul masurii preventive a controlului judiciar conform art. 215 alin. (2) lit. i) din Codul de procedura penala, constituie o suspendare a exercitarii dreptului de a conduce si intruneste elementele de tipicitate ale infractiunii prevazute de art. 335 alin. (2) din Codul penal?".

Judecatori:

Daniel Gradinaru - presedintele Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - presedintele completului
Alexandra Iuliana Rus - judecator la Sectia penala
Marius Dan Foitos - judecator la Sectia penala
Simona Daniela Encean - judecator la Sectia penala
Mirela Sorina Popescu - judecator la Sectia penala
Francisca Maria Vasile - judecator la Sectia penala
Ionut Mihai Matei - judecator la Sectia penala
Valentin Horia Selaru - judecator la Sectia penala
Sandel Lucian Macavei - judecator la Sectia penala


Minuta Inaltei Curti:

“Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Suceava - Sectia penala si pentru cauze penale cu minori in Dosarul nr. 7.322/285/2017, prin care se solicita pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept: "Daca obligatia inculpatului de a nu conduce vehicule anume stabilite, impusa de organul judiciar pe timpul masurii preventive a controlului judiciar conform art. 215 alin. (2) lit. i) din Codul de procedura penala, constituie o suspendare a exercitarii dreptului de a conduce si intruneste elementele de tipicitate ale infractiunii prevazute de art. 335 alin. (2) din Codul penal" si stabileste ca:

  Obligatia inculpatului de a nu conduce vehicule anume stabilite, impusa de organul judiciar pe timpul masurii preventive a controlului judiciar conform art. 215 alin. (2) lit. i) din Codul de procedura penala, nu constituie o suspendare a exercitarii dreptului de a conduce, iar incalcarea acesteia nu intruneste elementele de tipicitate ale infractiunii prevazute de art. 335 alin. (2) din Codul penal.

  Obligatorie de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedura penala”.

Extras din decizia Inaltei Curti:

“Natura juridica a masurii preventive a controlului judiciar este una esentialmente procesuala, ce deriva din scopul in considerarea caruia a fost dispusa, limitele de aplicare, precum si consecintele juridice ale nerespectarii ei. Obligatiile ce reprezinta continutul acestei masuri preventive, printre care si obligatia negativa de a nu conduce vehicule anume stabilite de organul judiciar, prevazuta de art. 215 alin. (2) lit. i) din Codul de procedura penala, au ca finalitate, potrivit art. 202 alin. (1) din Codul de procedura penala, asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, impiedicarea sustragerii inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori prevenirea savarsirii unei alte infractiuni.

Avand in vedere scopul procesual pentru care este dispusa aceasta masura preventiva, consecintele nerespectarii acesteia opereaza, la fel, la nivel procesual. Astfel, incalcarea obligatiei de a nu conduce vehicule anume stabilite de organul judiciar are drept consecinta o sanctiune proprie, specifica, evaluata in mod anticipat de legiuitor, fiind reglementata in mod expres prin dispozitiile art. 215 alin. (7) din Codul de procedura penala: In cazul in care, pe durata masurii controlului judiciar, inculpatul incalca, cu rea-credinta, obligatiile care ii revin (...), judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune inlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, in conditiile prevazute de lege.

Se remarca insa ca aceasta sanctiune prevazuta expres de dispozitiile legale anterior mentionate nu opereaza in mod automat, ci urmeaza sa fie evaluata pe cale procesuala de catre un organ judiciar.
 Prin natura sa, suspendarea exercitarii dreptului de a conduce isi produce efectele restrictive asupra dreptului de a conduce pe drumurile publice.

In schimb, obligatia de a nu conduce anumite vehicule din continutul controlului judiciar nu inlatura sau suspenda dreptul de a conduce pe drumurile publice, ci conditioneaza acest drept prin restrictionarea unor forme de manifestare. Aceasta obligatie nu priveste exercitarea dreptului de a conduce, in general, ci numai conducerea vehiculelor anume stabilite de organul judiciar.

De asemenea, suspendarea exercitarii dreptului de a conduce din continutul infractiunii prevazute de art. 335 alin. (2) din Codul penal vizeaza acele vehicule pentru care legea prevede obligatia detinerii unui permis de conducere si priveste dreptul de a conduce pe drumurile publice. Or, obligatia de a nu conduce vehicule anume stabilite de organul judiciar nu priveste in mod automat dreptul de a conduce pe drumurile publice (poate fi vorba si despre un drum forestier, agricol) si se refera la orice tip de vehicul, fara sa existe o limitare la autovehicule, tramvaie si alte vehicule pentru care legea prevede obligativitatea detinerii unui permis de conducere.
O alta distinctie intre suspendarea exercitarii dreptului de a conduce si obligatia prevazuta de art. 215 alin. (2) lit. i) din Codul de procedura penala o reprezinta valoarea juridica ocrotita, care, in cazul infractiunii prevazute de art. 335 alin. (2) din Codul penal, asa cum s-a aratat anterior, consta in relatiile sociale privind siguranta circulatiei pe drumurile publice si care poate sa nu aiba nicio legatura cu starea de pericol in considerarea careia se instituie interdictia de a nu conduce in cadrul controlului judiciar.

Prin urmare, se constata ca nu exista niciun temei legal in baza caruia obligatia prevazuta de art. 215 alin. (2) lit. i) din Codul de procedura penala sa fie asimilata cu suspendarea exercitarii dreptului de a conduce. Legiuitorul nu a prevazut aceste efecte cum a facut-o spre exemplu in cazul luarii masurii de siguranta prevazute de art. 108 lit. c) din Codul penal, atunci cand, in baza art. 110 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, se dispune suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pe intreaga perioada cat dureaza interzicerea dreptului de a exercita profesia sau ocupatia de conducator de autovehicul, sau in cazul retinerii permisului de conducere, potrivit dispozitiilor art. 97 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

De asemenea, in ceea ce priveste sintagma suspendarea exercitarii dreptului de a conduce, nu trebuie sa se piarda din vedere ca prioritara este regula interpretarii gramaticale sau literale (ce implica analiza textului de lege), ca dispozitiile de drept penal sunt de stricta interpretare si, nu in ultimul rand, trebuie sa se tina cont de necesitatea interpretarii acestor dispozitii in acord cu respectarea principiului previzibilitatii normei de incriminare”.
>>Decizia Inaltei Curti