DECIZIE CCR PE LEGEA AVOCATURII – Motivarea Deciziei CCR 160/2018 referitoare la Legea 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat: “Normele in baza carora functioneaza Uniunea Nationala a Barourilor din Romania nu contravin principiilor constitutionale, cei care doresc sa practice aceasta profesie fiind datori sa respecte legea si sa accepte regulile impuse de aceasta”

Uniunea Nationala a Barourilor din Romania a dat publicitatii motivarea deciziei 160/2018 a CCR referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

S-a sustinut de catre Vasile Botomei ca textul legal criticat interzice doar infiintarea de barouri si nicidecum infiintarea de uniuni. Asa fiind, in opinia sa, pot exista mai multe uniuni ale barourilor, fiind un adevar stiintific ca in Romania se aplica principiul constitutional al pluralismului. Referitor la exceptia de neconstitutionalitate, considera ca textul art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 incalca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (5) si art. 21 alin. (3), sens in care face trimitere la paralelismul legislativ, si anume textul art. 60 din Legea nr. 51/1995 in antiteza cu art. 26 si art. 13 din Legea nr. 51/1995, precum si cu art. 348 din Codul penal referitor la exercitarea fara drept a unei profesii sau activitati. Potrivit textului legal criticat, folosirea fara drept a denumirilor “Barou”, “Uniunea Nationala a Barourilor din Romania”, “U.N.B.R.” ori “Uniunea Avocatilor din Romania” sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum si folosirea insemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat in alte conditii decat cele prevazute de prezenta lege constituie infractiune. Sustine ca acest text contravine Constitutiei, deoarece nu contine trimiterea la cadrul penal general, asa cum se face in art. 26 din Legea nr. 51/1995.

Extras din Decizia CCR:

“Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 40 alin. (1) referitor la dreptul de asociere al cetatenilor si art. 41 alin. (1) la dreptul la munca. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului sau din perspectiva unor critici similare.

Astfel, cu prilejul pronuntarii Deciziei nr. 379 din 24 septembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013, Deciziei nr. 155 din 17 martie 2015, paragraful 14, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015, si Deciziei nr. 158 din 14 martie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 394 din 25 mai 2017, paragrafele 19 si 20, instanta de contencios constitutional a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 din Legea nr. 51/1995, statuand ca avocatura este un serviciu public, care este organizat si functioneaza pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitata de un corp profesional selectat si functionand dupa reguli stabilite de lege. Aceasta optiune a legiuitorului nu poate fi considerata ca neconstitutionala, avand in vedere ca scopul ei este asigurarea unei asistente juridice calificate, iar normele in baza carora functioneaza nu contravin principiilor constitutionale. Faptul ca accesul la profesia de avocat este conditionat de satisfacerea anumitor cerinte nu poate fi privit ca o ingradire a dreptului la munca sau a alegerii libere a profesiei. Totodata, prin Decizia nr. 806 din 9 noiembrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2007, s-a mai statuat ca normele in baza carora functioneaza Uniunea Nationala a Barourilor din Romania nu contravin principiilor constitutionale, cei care doresc sa practice aceasta profesie fiind datori sa respecte legea si sa accepte regulile impuse de aceasta”.

>>Decizia CCR 160/2018