DECIZIA nr. 898/2015 – CCR a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 si art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 si a constatat ca solutia legislativa potrivit careia incheierea prevazuta de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este „definitiva” este neconstitutionala

In ziua de 17 decembrie 2015, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei si al art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 si art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de George Baesu in Dosarul nr. 1962/2/2015 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.

In urma deliberarilor, Curtea:

1. Cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de George Baesu in Dosarele nr. 1962/2/2015, nr. 2974/2/2015, nr. 196/64/2015 si nr. 203/54/2015 ale Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, Curtii de Apel Brasov - Sectia de contencios administrativ si fiscal si, respectiv, Curtii de Apel Craiova - Sectia contencios administrativ si fiscal, si a constatat ca solutia legislativa potrivit careia incheierea prevazuta de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este 'definitiva' este neconstitutionala.

2. Cu majoritate de voturi, a respins, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a celorlalte dispozitii ale art. 24 din Legea nr. 554/2004, precum si a dispozitiilor art. 25 din acelasi act normativ, exceptie ridicata de acelasi autor, in aceleasi dosare, ale acelorasi instante.

(cu opinie separata a judecatorului Valer Dorneanu, in privinta solutiei de respingere – pct. 2 din dispozitiv)

>>Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 si art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (publicata in Monitorul Oficial nr. 148 din 25 februarie 2016)

Art. 24 – Obligatia executarii

"(1) Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive se face de bunavoie in termenul prevazut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in termen de cel mult 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii.

(2) In cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se duce la indeplinire prin executare silita, parcurgandu-se procedura prevazuta de prezenta lege.

(3) La cererea creditorului, in termenul de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita, care curge de la expirarea termenelor prevazute la alin. (1) si care nu au fost respectate, instanta de executare, prin incheiere definitiva data cu citarea partilor, aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului ii acorda penalitati, in conditiile art. 905 din Codul de procedura civila.

(4) Daca in termen de 3 luni de la data comunicarii incheierii de aplicare a amenzii si de acordare a penalitatilor debitorul nu executa obligatia prevazuta in titlul executoriu, instanta de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitiva ce se va datora statului si suma ce i se va datora lui cu titlu de penalitati, prin hotarare data cu citarea partilor. Totodata, prin aceeasi hotarare, instanta va stabili, in conditiile art. 891 din Codul de procedura civila, despagubirile pe care debitorul le datoreaza creditorului pentru neexecutarea in natura a obligatiei.

(5) In lipsa cererii creditorului, dupa implinirea termenului prevazut la alin. (4), compartimentul executari civile al instantei de executare va solicita autoritatii publice relatii referitoare la executarea obligatiei cuprinse in titlul executoriu si, in cazul in care obligatia nu a fost integral executata, instanta de executare va fixa suma definitiva ce se va datora statului prin hotarare data cu citarea partilor".

Art. 25 – Instanta de executare

"(1) Instanta de executare, care in materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t), instanta care a solutionat fondul litigiului de contencios administrativ, aplica, respectiv acorda sanctiunea si penalitatile prevazute la art. 24 alin. (3), fara a fi nevoie de investirea cu formula executorie si de incuviintarea executarii silite de catre executorul judecatoresc.

(2) Cererile prevazute la art. 24 alin. (3) si (4) se judeca in camera de consiliu, de urgenta si sunt scutite de taxa judiciara de timbru.

(3) Hotararea pronuntata in conditiile art. 24 alin. (4) este supusa numai apelului in termen de 5 zile de la comunicare. Daca hotararea a fost pronuntata de curtea de apel ea va fi supusa recursului, in acelasi termen.

(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplica, in mod corespunzator, si pentru punerea in executare a hotararilor de contencios administrativ date pentru solutionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative".