DECIZIA CCR 306/08.05.2018 – Motivarea Curtii Constitutionale privind admiterea obiectiei de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile din Legea privind statutul politistului: “Dispozitiile de lege criticate genereaza situatia ca un aspect esential care vizeaza nasterea raporturilor de serviciu sa fie reglementat printr-un act administrativ”

Curtea Constitutionala a publicat motivarea Deciziei 306 din 8 mai 2018 privind admiterea obiectiei de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art.10 alin.(5) din Legea nr.360/2002 privind statutul politistului.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia sustine ca politistul este functionar public civil cu statut special, potrivit art.1 alin.(l) din Legea nr.360/2002, iar, in aceasta calitate, politistul este subiect al unui raport de serviciu care ia nastere, se executa si inceteaza in conditii speciale. De aceea, aspectele esentiale care vizeaza inclusiv ocuparea functiilor de politist in conditiile art.9 alin.(21), (22) si (3) din Legea nr.360/2002, ca element al nasterii raportului de serviciu, se refera in mod intrinsec la statutul politistului, statut care trebuie reglementat prin lege organica, potrivit art.73 alin.(3) lit.j) din Constitutie, respectiv Legea nr.360/2002.
S-a mai aratat ca organizarea concursurilor, inclusiv pentru ocuparea functiilor de politist in conditiile art.9 alin.(21), (22) si (3) din lege, se refera la nasterea raportului de serviciu. Autoarea exceptiei arata ca tocami de aceea, organizarea unor astfel de concursuri, tinand seama de statutul politistului, trebuie reglementata, potrivit art.73 alin.(3) lit.j) din Constitutie, prin lege organica, si nu prin Ordinul nr. 665/2008 privind unele activitati de management resurse umane in unitatile Ministerului Internelor si Reformei Administrative. Or, dispozitiile de lege nu numai ca nu reglementeaza procedura organizarii si desfasurarii concursurilor pentru ocuparea functiilor de politist, in conditiile art.9 alin.(21), (22) si (3), ci deleaga reglementarea acestora ministrului de interne, care este abilitat sa adopte ordine. In final, se invoca Deciziile Curtii Constitutionale nr.392 din 2 iulie 2014 si nr. 172 din 24 martie 2016, si se sustine ca, avand in vedere principiile enuntate prin acestea, dispozitiile de lege criticate incalca art.1 alin.(4) si (5) si art.73 alin.(3) lit.j) din Constitutie.

Extras din decizia CCR:

“Dispozitiile de lege criticate genereaza situatia ca un aspect esential care vizeaza nasterea raporturilor de serviciu sa fie reglementat printr-un act administrativ. Or, normele privind ocuparea posturilor de executie trebuie sa respecte anumite cerinte de stabilitate si previzibilitate.

Astfel, delegarea atributiei de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determina o stare de incertitudine juridica, acest gen de acte avand, de obicei, un grad sporit de schimbari succesive in timp. Asadar, pe fondul lacunei legislative evidentiate mai sus, solutia legislativa prevazuta de art.10 alin.(5) teza a doua din Legea nr. 360/2002 contravine normelor de tehnica legislativa, de vreme ce, potrivit Legii nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificarile si completarile ulterioare, ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza si in executarea legii, trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea carora au fost emise, fara ca prin acestea sa poata fi completata legea. in consecinta, Curtea constata ca dispozitiile de lege criticate contravin si prevederilor art.1 alin.(4) si (5) din Constitutie”.

>>Decizia 306 din 08.05 2018