DECIZIA 91/28.02.2018 - Motivarea CCR privind admiterea obiectiei de neconstitutionalitate privitoare la art. art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei: “Dispozitiile criticate nu instituie reguli clare pentru a oferi cetatenilor o indicatie adecvata cu privire la circumstantele si conditiile in care organele cu atributii in domeniul securitatii nationale sunt imputernicite sa recurga la masura supravegherii tehnice”

Curtea Constitutionala a dat publicitatii motivarea din 23 februarie 2018 prin care a decis ca sintagma „aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani” prevazuta la art. 3. lit. f) din Legea 51/19991 este neconstitutionala.

Plenul CCR a luat in discutie solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.3, art.10, art.11 alin.(1) lit.d) si art.13 din Legea nr.51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei, precum si a dispozitiilor art.13 din Legea nr.51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei, in forma anterioara modificarii prin Legea nr.255/2013 pentru punerea in aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedura penala si pentru modificarea si completarea unor acte normative care cuprind dispozitii procesual penale, exceptie ridicata de Rus Beniamin in Dosarul nr.2022/111/2015/a4 al Curtii de Apel Oradea – Sectia penala si pentru cauze cu minori. Judecatorii constitutionali au admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Rus Beniamin in Dosarul nr.2022/111/2015/a4 al Curtii de Apel Oradea – Sectia penala si pentru cauze cu minori si au constatat ca sintagma „aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani” cuprinsa in art.3 lit.f) din Legea nr.51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei este neconstitutionala.

CCR arata in motivare ca legiuitorul trebuie sa realizeze o distinctie intre faptele care aduc atingere grava drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor si care pot fi calificate drept chestiuni ce tin de dreptul penal, cu consecinta incidentei mijloacelor de drept penal si procesual penal, pe de o parte, si acele fapte care sunt indreptate impotriva drepturilor si libertatilor unei colectivitati/comunitati (de rasa, origine etnica, religie etc.), care, prin numarul de indivizi care ii apartin, determina amploarea faptelor indreptate impotriva acesteia, putand reprezenta o amenintare la adresa securitatii nationale, pe de alta parte.
Judecatorii constitutionali arata ca dispozitia de lege criticata nu realizeaza aceasta distinctie, ci se refera, in general, la atingeri grave aduse drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor romani, indiferent de calitatea de subiect individual sau colectiv a acestora. Astfel, potrivit CCR, din modul de reglementare a sintagmei analizate, rezulta ca se poate circumscrie unei amenintari la adresa securitatii nationale orice fapta/actiune cu sau fara conotatie penala care afecteaza un drept sau o libertate fundamentala. Cu alte cuvinte, sfera de aplicare a dispozitiei criticate este atat de larga, incat fata de orice persoana se poate retine exercitarea unei actiuni care constituie amenintare la adresa securitatii nationale.

Exemplificand, Curtea a aratat ca savarsirea unor infractiuni, cum ar fi cele contra persoanei nu vor putea fi calificate drept o amenintare la adresa securitatii nationale, chiar daca faptele aduc atingere grava dreptului fundamental la viata sau dreptului fundamental la integritate fizica si psihica al unei persoane. Totodata, savarsirea unor infractiuni determinate, precum cele de coruptie, sau cele contra patrimoniului nu vor putea fi calificate drept o amenintare la adresa securitatii nationale, chiar daca faptele aduc atingere grava anumitor drepturi si libertati fundamentale ale cetatenilor romani: “Asadar, Curtea constata ca dispozitiile criticate nu instituie reguli clare pentru a oferi cetatenilor o indicatie adecvata cu privire la circumstantele si conditiile in care organele cu atributii in domeniul securitatii nationale sunt imputernicite sa recurga la masura supravegherii tehnice”.

CCR a mai decis ca dispozitiile legii privind securitatea nationala nu confera calitatea de proba/mijloc de proba datelor si informatiilor rezultate din activitati specifice culegerii de informatii care presupun restrangerea exercitiului unor drepturi sau libertati fundamentale ale omului, autorizate potrivit Legii nr.51/1991.

Pe de alta parte, CCR a respins, ca inadmisibilă, exceptia de neconstitutionalitate a dispozițiilor art.3 lit.a)-e) și g)-m), art.10, art.11 alin.(1) lit.d) si art.13 din Legea nr.51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei, precum si a dispozitiilor art.13 din Legea nr.51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei, in forma anterioara modificarii prin Legea nr.255/2013, ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante.

>>Decizia 91/28.02.2018 a CCR