CREANGA vs. ROMANIA – Privarea de libertate. Incalcarea Art. 5.1 din Conventie. Principiul general al securitatii juridice

In cauza Sorin Creanga contra Romaniei, dupa o prima examinare in Camera de 7 judecatori, Marea Camera a Curtii Europene a Drepturilor Omului a stabilit ca a existat o incalcare a Art. 5.1 din Conventie, pentru (i) privarea de libertate a reclamantului la data de 16 iulie 2003, cel putin de la ora 12 la ora 22, si (ii) pentru arestarea preventiva a reclamantului la data de 25 iulie 2003.

Curtea nu a retinut incalcarea Art. 5.1 din Conventie pentru privarea de libertate a reclamantului in intervalul 16 iulie 2003, ora 22 – 18 iulie 2003, ora 22.

Cu opinie concordanta.

>>Hotararea CEDO in cauza Creanga contra Romaniei (cererea nr. 29226/03; Marea Camera, 23 februarie 2012)

>>Hotararea CEDO in cauza Creanga contra Romaniei (cererea nr. 29226/03; Camera de 7 judecatori, 15 iunie 2010)

Extras din hotararea Marii Camere (par. 120):

„In ceea ce priveste noul argument al Guvernului, Curtea reaminteste jurisprudenta sa constanta conform careia, atunci cand se face referire la o masura privativa de libertate, este deosebit de important sa se respecte principiul general al securitatii juridice. In consecinta, este esential sa fie clar definite conditiile lipsirii de libertate in temeiul dreptului intern si ca legea insasi sa fie previzibila in aplicarea sa, spre a intruni criteriul de 'legalitate' stabilit de Conventie, care impune ca orice lege sa fie suficient de precisa pentru a permite cetateanului - inconjurandu-se la nevoie de consilieri pregatiti - sa prevada, intr-un mod rezonabil in circumstantele cauzei, consecintele ce pot deriva dintr-un anume act (Baranowski, citata anterior, par. 52, Mooren vs. Germania, Marea Camera, nr. 11.364/03, par. 72, CEDO 2009; Medvedyev si altii vs. Franta, Marea Camera, nr. 394/03, par. 80, CEDO 2010). In ceea ce priveste aplicarea acestui principiu in cauza de fata, Curtea subscrie in totalitate la concluziile Camerei, conform carora lipsirea de libertate a reclamantului in data de 25 iulie 2003 nu avea un temei legal suficient in dreptul intern, in masura in care nu era prevazuta de 'o lege' care sa raspunda cerintelor impuse de Art. 5.1 din Conventie. Pentru motivele indicate de Camera, Curtea considera ca a fost incalcata aceasta dispozitie”.

Cititi si:

>>POPOVICIU vs. ROMANIA