CCR, DECIZIE PE INCOMPATIBILITATI - “In ceea ce priveste specialistul, legiuitorul nu a reglementat niciun caz de incompatibilitate”

Lumea Juridica prezinta motivarea Deciziei 87/2019 a Curtii Constitutionale privind solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.174 alin.(1) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Marius Adrian Nicolae, si a dispozitiilor art.282 alin.(1) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Florian Walter, in Dosarul nr.5.060/117/2016/a1 al Curtii de Apel Cluj — Sectia penala si de minori — judecatorul de camera preliminara.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.174 alin.(1) din Codul de procedura penala, autorul acesteia sustine ca legiuitorul a omis sa reglementeze in mod expres incompatibilitatile specialistilor. Astfel, spre deosebire de expert, fata de care sunt prevazute cazurile de incompatibilitate, specialistului nu ii este reglementat niciun caz de incompatibilitate. Sustine ca incompatibilitatile sunt menite sa garanteze impartialitatea, un caz de incompatibilitate fiind cel prevazut de art.64 alin.(1) lit.e) din Codul de procedura penala referitor la incompatibilitatea celui care a efectuat, in cauza, acte de urmarire penala. Este inadmisibil ca o persoana care s-a sesizat din oficiu, a audiat martori si a efectuat alte acte de urmarire penala sa devina specialist in cauza respectiva. Apreciaza ca o consecinta a nereglementarii cazurilor de incompatibilitate este aceea ca procurorul are posibilitatea de a desemna ca specialist inclusiv o ruda a acestuia sau o ruda a uneia dintre parti.

Avand in vedere textul restrictiv al art.174 alin.(1) din Codul de procedura penala, incompatibilitatea specialistului nu poate fi sanctionata in niciun fel, incalcandu-se prevederile constitutionale ale art.1 alin.(3) si (5). Prezumarea absoluta a impartialitatii specialistului, ce rezulta din nereglementarea la nivel legislativ a cazurilor de incompatibilitate a specialistului, lipseste de continut dreptul la un proces echitabil.

Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.282 alin.(1) din Codul de procedura penala, autorul acesteia sustine ca, in esenta, orice clasificare a nulitatilor indica faptul ca deosebirea dintre nulitatile absolute si cele relative consta in faptul ca cele absolute protejeaza un interes general, public, in timp ce nulitatile relative protejeaza un interes privat, personal.

Sustine ca in conditiile unei jurisprudente unanime in acest sens, singura ramura de drept in care incalcarea legii nu da nastere automat unei sanctiuni, ci persoana protejata prin acea dispozitie legala trebuie sa faca dovada unei vatamari, este dreptul procesual penal. Or, a pune in sarcina persoanei careia i se protejeaza unul dintre drepturile consacrate prin Codul de procedura penala obligatia de a proba orice vatamare atunci cand i s-a incalcat acel drept inseamna o sarcina cel putin excesiva, chiar imposibila. A impune unui acuzat in materie penala sarcina unei probe imposibile constituie o incalcare evidenta a dreptului la un proces echitabil. Totodata, se goleste de continut norma care consacra dreptul incalcat.

Extras din decizia CCR:

Citește continuarea pe Monitorul Justiției