CCR a decis ca Parlamentul sau Guvernul au “obligatia de a reglementa pragul valoric sau intensitatea vatamarii” in cazul abuzului in serviciu

Curtea Constitutionala a Romaniei, condusa de Valer Dorneanu (foto), a dat publicitatii, marti, 6 iunie 2017, un comunicat privind rezultatele dezbaterii exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. (1) din Codul penal si ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie. Astfel, judecatorii constitutionali au explicat ca nu au competenta de a acoperi vidul legislativ legat de absenta unui prag valoric pentru abuzul in serviciu, dar ca Parlamentul sau Guvernul au obligatia de a face acest lucru.

De asemenea, CCR aminteste si Decizia din iunie 2016, privind art. 297 din Codul penal referitor la abuzul in serviciu, in care a retinut ca legiuitorul are sarcina de a reglementa valoarea pagubei si gravitatea vatamarii rezultate din comiterea abuzului in serviciu: „Revine legiuitorului sarcina de a reglementa valoarea pagubei si gravitatea vatamarii rezultate din comiterea faptei de 'abuz in serviciu'”. Nu in ultimul rand, CCR subliniaza ca introducerea pragului este necesara pentru a delimita raspunderea penala de celelalte forme de raspundere juridica.

Iata comunicatul CCR:

„In ziua de 6 iunie 2017, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul dispozitiilor art.146 lit.d) din Constitutie, ale art.11 alin.(1) pct.A lit.d) si ale art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.248 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. (1) din Codul penal si ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie.

Dispozitiile criticate au urmatorul continut:

- Art.248 din Codul penal din 1969: 'Fapta functionarului public, care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu indeplineste un act ori il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.';

- Art.297 alin.(l) din Codul penal: 'Fapta functionarului public care, in exercitarea atributiilor de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o paguba ori o vatamare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.';

- Art. 13/2 din Legea nr.78/2000: „In cazul infractiunilor de abuz in serviciu sau de uzurpare a functiei, daca functionarul public a obtinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu o treime.'

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a decis:

1. A admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.248 din Codul penal din 1969 sunt constitutionale in masura in care prin sintagma 'indeplineste in mod defectuos' din cuprinsul acestora se intelege 'indeplineste prin incalcarea legii';

2. A respins, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.297 alin.(1) din Codul penal;

3. A respins, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.13/2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

In argumentarea solutiei de admitere pronuntate in privinta dispozitiilor art.248 din Codul penal din 1969, Curtea a aplicat, mutatis mutandis, considerentele ce au stat la baza pronuntarii Deciziei nr.405 din 15 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.517 din 8 iulie 2016, prin care a constatat ca dispozitiile art. 246 din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constitutionale in masura in care prin sintagma 'indeplineste in mod defectuos' din cuprinsul acestora se intelege 'indeplineste prin incalcarea legii'. Prin urmare, Curtea a retinut ca dispozitiile art.248 din Codul penal din 1969 incalca prevederile art.1 alin.(5) din Constitutie, deoarece sintagma 'indeplineste in mod defectuos', din cuprinsul acestora, nu intruneste conditiile calitative impuse atat de Constitutie, cat si de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, nefiind enuntata cu suficienta precizie pentru a se intelege la ce dispozitii legale se raporteaza incalcarea atributiilor de serviciu. Astfel, Curtea a retinut ca defectuozitatea indeplinirii unui act trebuie stabilita numai prin raportare la legea in domeniu.

Referitor la criticile formulate cu privire la lipsa unui prag valoric sau a intensitatii vatamarii rezultate din comiterea faptei, Curtea a reiterat considerentele Deciziei nr.405 din 15 iunie 2016, prin care a subliniat ca revine legiuitorului sarcina de a reglementa valoarea pagubei si gravitatea vatamarii rezultate din comiterea faptei de 'abuz in serviciu', cu aplicarea principiului 'ultima ratio', astfel cum acesta a fost dezvoltat in doctrina si jurisprudenta (inclusiv cea a Curtii Constitutionale), aceste circumstantieri fiind necesare delimitarii raspunderii penale de celelalte forme de raspundere juridica. Totodata, Curtea a retinut ca, data fiind natura omisiunii legislative relevate, instanta constitutionala nu are competenta de a complini acest viciu normativ, intrucat si-ar depasi atributiile legale, actionand in sfera de competenta a legiuitorului primar sau delegat, aceasta fiind singura autoritate care are obligatia de a reglementa pragul valoric sau intensitatea vatamarii rezultate din comiterea faptei in cuprinsul normelor penale referitoare la infractiunea de abuz in serviciu.

In ceea ce priveste infractiunea prevazuta de dispozitiile art.13/2 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, Curtea a retinut ca aceasta constituie, astfel cum prevede si titlul sectiunii din care face parte, o infractiune asimilata celor de coruptie, prin modul in care a fost incriminata constituind o forma speciala a infractiunii de abuz in serviciu. Prin urmare, incidenta infractiunii prevazute de dispozitiile art.13/2 din Legea nr. 78/2000 trebuie sa se raporteze la dispozitiile art.246 si art.248 din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. (1) din Codul penal astfel cum acestea au fost reconfigurate prin Decizia nr.405 din 15 iunie 2016 si prin prezenta decizie.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei de judecata care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”.