ACHITAREA FOSTULUI DECAN AL FACULTATII DE TEOLOGIE - “Intentia nu i-a fost dovedita in niciun fel, cu mijloacele de proba ce au fost administrate in cauza”

Prin sentinta din dosarul 7438/118/2017, Tribunalul Constanta a pronuntat achitarea fostului decan al Facultatii de Teologie din Constanta, preotul Bogdan Moise, in baza art. 16. alin.1 lit.b teza a II-a din Codul de procedura penala - “fapta nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege”, sentinta ce ulterior a fost mentinuta si de catre Curtea de Apel Constanta.

Preotul a fost acuzat de DNA ca, in calitate de decan al Facultatii de Teologie si persoana insarcinata de catre Senatul Universitatii cu obligatia de a declara pe propria raspundere indeplinirea criteriilor de promovare stabilite la nivelul universitatii de catre candidatii pe posturile didactice scoase la concurs, “a procedat cu intentie indirecta la atestarea unor imprejurari nereale in cuprinsul declaratiei din 3.09.2013, cum ca, dosarul candidatului C. B. F. este complet si indeplineste conditiile de promovare prevazute de legislatia in vigoare pentru postul de lector universitar, in conditiile in care in continutul fisei de verificare a indeplinirii standardelor universitatii pentru postul de lector acesta a declarat in fals ca a indeplinit media 8,20, media minima stabilita de consiliul facultatii fiind de 8.00, insa in realitate media anilor de studii universitare de licenta fiind de 7.86”. 

Minuta Tribunalului Constanta:


“In baza art. 386 C.p.p. dispune schimbarea incadrarii juridice pentru inculpatul M. B. din infractiunile retinute prin rechizitoriu prevazute de art. 48 alin.1 C.penal si art. 52 alin.3 C.penal rap. la art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297alin.1 C.penal si art. 321 C.penal ambele cu aplicarea art. 38 alin.1 si 2 C.penal si art.5 C.penal, intr-o singura infractiune, cea de fals intelectual prevazuta in vechea lege la art. 289 C.penal din 1969 cu aplicarea art. 5 C.penal. In baza art. 396 alin.5 C.p.p. rap. la art. 16 alin.1 lit.b teza a II-a C.p.p. achita pe inculpatul M. B.- pentru infractiunea de fals intelectual, prevazuta de art. 289 C.penal din 1969 cu aplicarea art. 5 C.penal, intrucat fapta nu a fost comisa cu forma de vinovatia ceruta de lege. Ia act ca Universitatea Ovidius Constanta nu s-a constituit parte civila, fiindu-i achitata la data de 4.10.2017, suma de 118.570 lei, de catre C B F. In baza art. 275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare raman in sarcina statului. Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica, azi, 20.11.2018”.

Extras din sentinta Tribunalului Constanta:

“Atata timp cat, nici alte persoane responsabile din cadrul Compartimentului Juridic sau Resurse Umane, ce erau apte sa verifice dosarul candidatului C B F nu s-au sesizat la momentul potrivit cu privire la o eventuala nerespectare a criteriului medie, in conditiile in care toate inscrisurile solicitate se aflau la dosar, erau reale, nu erau falsificate si puteau fi verificate, pentru ca acel candidat sa fie respins, ca neindeplinind conditiile impuse eventual de Regulamentului de ocupare a posturilor didactice in Universitatea O, nu se poate imputa inculpatului ca a actionat cu buna stiinta si cu intentie pentru a-i facilita inscrierea la concurs numitului C B F .

Din moment ce Anexa 1 era cea care era pusa la dispozitia decanului si a candidatului, continand inscrisuri tipizate pentru a fi completate, iar in continutul acestora era prezentata explicit notiunea de media anilor de studii universitare, care potrivit legii, presupune atat media anilor de licenta cat si cea din anii de studii de masterat, in raport de dispozitiile Legii nr.1/2012 si Legea nr. 288 /2004, se poate concluziona ca, inculpatul M B nu a actionat cu intentie pentru a-l ajuta in vreun fel pe candidat, iar aceasta intentie nu i-a fost dovedita in niciun fel, cu mijloacele de proba ce au fost administrate in cauza.

Nu se poate retine intentia inculpatului de a comite infractiunea de fals intelectual, atata timp cat, prevederile din regulament si anexele la acesta, in baza caruia inculpatul a actionat erau evazive si echivoce.

Cu atat mai mult, nu se poate duce mai departe rationamentul din rechizitoriu, in sensul ca, inculpatul ar fi fost complice la actele de instigare realizate de C B fata de rectorul universitatii care i-a conferit acestuia titlul de lector, atata timp cat acuzatia nu se raporteaza decat la o singura actiune a inculpatului, respectiv aceea de a completa o singura declaratie pe propria raspundere in data de 3.09.2013, ce a reprezentat piesa componenta din dosarul candidatului.
(…)

Probele administrate in cauza nu dovedesc o legatura sau intelegere intre cei doi si nici procurorul nu sustine in mod indubitabil, insa considera in mod nejustificat ca, prin singura actiune a inculpatului M B s-a realizat atat conditia de tipicitate a infractiunii de fals intelectual cat si cea de complicitate la instigare la abuz in serviciu ce ar fi avut drept urmare acordarea lui C B a titlului universitar pentru care si-a depus candidatura si acordarea drepturilor salariale aferente.

Atata timp cat pentru cea de-a doua acuzatie nu s-au folosit alte argumente si nu s-a aratat in mod concret in ce ar consta actiunea de complicitate la instigare la abuz in serviciu ce s-ar fi comis de catre inculpat in raport de C B – instigator si rectorul universitati, ramas neidentificat, dar caruia i se confera calitatea de autor al infractiunii de abuz in serviciu, nu se poate decat considera ca, in speta nu s-ar putea retine decat o infractiune de fals intelectual, in situatia in care si aceasta infractiune intruneste elementele de tipicitate prevazute de lege”.
>>Sentinta Tribunalului Constanta